Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
17:08 14 05 2021 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#citeșteDobrogea Femeile în viața publică și religioasă a Dobrogei antice - Mari preotese și binefăcătoare ale cetăților vest-pontice (IV)

ro

10 Apr, 2021 00:00 1701 Marime text

În această serie de articole am prezentat și prezentăm exemple de femei care s-au implicat activ în antichitate, în viața orașelor din Scythia Minor, Dobrogea de astăzi. Ele au ocupat funcții publice și religioase, câteva au avut atribuții administrative și gospodărești, depășind astfel orizontul privat, închis, al femeii casnice de model grec, doar supusă soțului și dedicată familiei.
Cele mai multe dintre exemple (excepție – cele câteva cazuri din epoca elenistică) provin din perioada în care provincia se afla sub stăpânire romană și, mai exact, din sec.II-III d.H.
 
Progresul și emanciparea femeii din această provincie nu trebuie să ne mire, pentru că ea făcea parte dintr-un fenomen general, întâlnit în toate zonele imperiului.
Chiar soțiile de împărați sunt cele ce servesc de exemplu… Deși nu posedă titlurile de augustus sau de caesar, ele se implică în viața publică, politică, religioasă iar uneori chiar conduc (din umbră) imperiul, cum este cazul unor femei din dinastia Severilor.
În acest sens avem ca dovezi numeroase decrete ale orașelor vest-pontice. Într-un caz de la Histria nu este nici măcar vorba despre cinstirea soției unui împărat, ci a bunicii unuia, Iulia Maesa, bunica împăratului adolescent Elagabalus (218-222 d.H). Aici, Iulia Maesa este onorată de către Sfatul și Poporul Histriei cu titlul de  “Ocrotitoarea lumii întregi”.
Puternicele femei ale Romei reprezentau un model ideal de urmat pentru cele din provincii care încercau să obțină funcții publice importante, pe plan regional sau local.
 
La Histria există șase cazuri de femei implicate în viața publică a cetății: Aba a lui Hekataios, Hediste fiica lui Papias, Ana fiica lui Demetrios, Moschion, fiica lui Diogenes și alte două ale căror nume nu s-au păstrat (“… fiica lui Chairemon”, “…fiica lui Diogenas”).
 
Pe o stelă fragmentară de marmură de la Histria se află o listă de 107 binefăcători ai cetății, membri ai tribului Boreis, unul dintre cele triburile miletiene întemeitoare. Monumentul a fost datat în epoca elenistică, sec.I î.H-I d.H, pentru că el conține expresia “după cea de a doua întemeiere (zidire) a cetății”. Această rezidire este pusă în legătură cu o posibilă distrugere a Histriei, cauzată de către Burebista (conform unelor ipoteze). Printre cei 107 se află și trei femei, Ana a lui Demetrios, Hediste a lui Pappias și Democharis a lui Posidonios.
 
Pe o altă placă de marmură de la Histria se află lista unei mici asociații iar printre membri se regăsește “Maximina, fiica lui Sisus”.
 
Un caz inedit, ce merită prezentat, este tot de la Histria. Aparent este un simplu altar funerar, închinat Zeilor Subpământeni, ridicat de un soț, soției defuncte. Textul tradus (ISM I, 291) este următorul: “Aici odihnesc eu, vestita Apfia, fiica lui Filip”. De ce era vestită această femeie nu vom afla probabil niciodată.
 
Multe femei ale Pontului Stâng au rămas în istoria locului grație faptelor de binefacere. Unele nu au deținut funcții publice oficiale, preoții sau nu au fost nici măcar membre ale unor colegii, cu toate acestea au contribuit prin faptele lor, la viața cetății. Este și cazul unei femei de la Tomis, Epifania, care a trăit în sec.II-III d.H. Din inscripția sa funerară (ISM II, 375(211) aflăm că era născută în Grecia Mamă, din mamă ateniană și tată din Hermione.  Fiică și soție de armator, Epifania s-a stabilit la Tomis și s-a implicat în binefacerea sărmanilor: “…M-am născut între muze și m-am împărtășit din bunurile înțelepciunii. Ca femeie, unor femei am dat mult ajutor soțiilor părăsite, stăpânită fiind de sentimente pioase. De asemenea, am ajutat mult pe cea reținută pe patul de suferință…”
 
În afara deja consacratei Sossia Aficana, la Tomis mai avem două mari preotese, fără a cunoaște însă cu exactitate în cadrul cărui cult activau. Fiind însă soții de înalți funcționari tomitani din sec.II-III d.H este foarte probabil ca ele să fi activat în cadrul cultului imperial, creat pentru celebrarea imperatorului.
Prima dintre ele apare într-un decret dedicat pontarhului și arhiereului Aurelius Priscius Isidorus, sponsor de jocuri. Monumentul în cauză este închinat nobilului bărbat dar și soției sale: “… de asemenea, și marii preotese Ulpia Matrona, soția sa, ca semn de cinstire întreagă și pentru merit”.
 
Al doilea monument conține tot un decret, de această dată, emis  în cinstea lui Aurelius Priscius Annianus. Și acesta este pontarh, arhiereu și editor (sponsor de jocuri de gladiatori și lupte cu fiare sălbatice. Este foarte probabil ca Annianus să fie chiar fiul mai-sus amintitului Isidorus. Și aici, dedicația este făcută pentru bărbat dar și: “…de asemenea, și marii preotese Iulia Apolauste, în semn de mare cinstire…”
 
Încheiem seria noastră cu alte trei tomitane de frunte ale epocii romane. Primele două sunt membre de seamă, conducătoare chiar, ale unei asociații a “dendrophorilor” (purtători de arbore”, din cadrul cultului Marii Mame Cybele și a paredrului ei Attis. Pe listă, alături de numeroși bărbați apar “Nanas, fiica lui Theodon, mamă a dendrophorilor” și “P. Aelia Olimpia, mai marea purtătoarelor de vergele”.
Al treilea și ultimul exemplu este cel al femeii Flavia Nona (“mater dumi”)” mamă” a unui colegiu dedicat Cybelei. Ea figurează alături de „pater dumi”, părintele colegiului, Aurelius Valerianus, ca și donatoare și dedicantă a monumentului.
 
În afara orașelor de pe litoral mai există un caz la Troesmis (Iglița - Turcoaia, județul Tulcea). Pe un monument închinat lui Titus Valerius, veteran al celebrei Legiuni a V-a Macedonica apare numele soției dedicante: “Marcia Basilissa, preoteasă a colegiului de dendrophori”. Troesmis a fost sediul acestei legiuni timp de jumătate de veac și în același timp municipium al provinciei Moesia Inferior.
 
În concluzie, există foarte multe exemple de femei extrem de implicate, în antichitate, în viața publică a Scythiei Minor. Ele au luptat pentru a se impune și pentru a demonstra că sunt capabile să își aducă aportul, și au reușit pe deplin acest lucru. Chiar dacă nu au putut accede la toate funcțiile, din cauza impunerilor și normelor acelor vremuri, ele constituie și astăzi exemple demne de urmat și care nu trebuie date uitării…
 
Bibliografie
 
Annamaria-Izabella Pazsint - Between Oikos and Polis: The life of women in Istros, Tomis and Callatis (6th century BC – 4th century AD)
Tsirigoti-Drakotou - Greek honorary decree for Bakchis, daughter of Philites of Kallatis, epimeletria of Agathe Thea, 2006
Stella Skaltsa - To hieraton neon Bakchion, www.ancientassociations.ku.dk
Mihaela Iacob – Moesia Inferior între Orient și Occident
ISM I, Inscripțiile din Scythia Minor grecești și latine, vol.I (Histria și împrejurimile), culese, traduse și comentate de Dionisie M. Pippidi, Editura Academiei RSR, București, 1983
ISM II, Inscripțiile din Scythia Minor grecești și latine, vol.II (Tomis și teritoriul său), culese, traduse și comentate de Iorgu Stoian, indici – Al. Suceveanu, Editura Academiei RSR, București, 1987
ISM V, Inscripțiile din Scythia Minor, vol.V (Capidava – Troesmis – Noviodunum), adunate, traduse, comentate, indici – Emilia Doruțiu Boilă, Editura Academiei RSR, București, 1980
Nicoleta  Mivu - Ritualuri feminine domestice și private în antichitatea greco-romană
 
Despre Cristian Cealera
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene.
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.
 
Citește și:

#citeșteDobrogea: Femeile în viața publică și religioasă a Dobrogei antice - Mari preotese și binefăcătoare ale cetăților vest-pontice (III)
 
Comentarii








Cele mai recente postari