Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
20:46 15 07 2020 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Arheologul Desjardins și Dobrogea anului 1867 (I) – Troesmis (Iglița/Turcoaia)

ro

18 Jun, 2020 00:00 1291 Marime text

Când se face referire la începuturile arheologiei în Dobrogea, automat sunt pomeniți călătorii străini care în Evul Mediu iar apoi în Epoca Modernă au ajuns între Dunăre și Mare și au vizitat, admirat și chiar studiat vestigiile antice ce se găsesc peste tot.
Informațiile culese de vest-europeni mai ales (ofițeri, diplomați, comercianți sau oameni de știință) s-au intensificat în primele trei sferturi ale sec. XIX.


Dobrogea încă era, la acea vreme, provincie a Imperiului Otoman, ea urmând să devină parte a României abia din 1878.
Călătorii străini ajunși în ținutul dintre Dunăre și Mare erau uluiți de ruinele antice impozante, pe care le întâlneau la orice pas făcut prin regiune.
Impresiile lor, jurnalele de călătorie sau studiile științifice pe care le-au făcut ne ajută foarte mult astăzi să reconstituim imaginea ținutului și implicit, povestea arheologiei dobrogene.


Unul dintre cei mai importanți călători vest-europeni, din acest punct de vedere, este francezul Ernest Desjardins. El a rămas în istoriografia dobrogeană ca fiind cel care a identificat în anul 1867 ruinele Histriei. Mai tărziu, în 1914, Vasile Pârvan avea să înceapă efectiv cercetarea sistematică la Histria, descoperind vestigii nenumărate și dovezi ale existenței, pe acel loc, al marii cetăți grecești pomenită de numeroase izvoare antice.


Se știe mai puțin însă că Desjardins a făcut la acea vreme o amplă radiografie a ruinelor antice dobrogene, vizitând multe dintre vechile cetăți grecești, romane și romano-bizantine.
Trebuie spus că acest francez, pe numele său întreg Antoine Emile Ernest Desjardins (1823-1886) nu era un simplu călător străin, rătăcit pe meleagurile dobrogene cu parfum oriental. Desjardins a fost istoric, arheolog, geograf reputat și profesor de epigrafie latină la Paris. A tradus sau reinterpretat multe inscripții din Dobrogea, aducându-și astfel o contribuție extrem de importantă.


Rezultatele călătoriei sale arheologice efectuată în 1867, în Țara Românească, Bulgaria și în Dobrogea, se regăsesc în trei scrisori, trei comunicări adresate Academiei Franceze și publicate apoi, un an mai târziu în revista „Revue Archaelogique” (n.a. vezi sursa bibliografică).
Cele trei comunicări științifice sunt datate astfel: 11 iunie 1867 – București, 28 august Galați, 9 noiembrie 1867 – Viena (Austria).


Ne concentrăm atenția asupra comunicării finale, scrisă la Viena, și care cuprinde în principal detaliile legate de cercetările sale din Dobrogea. El și-a acompaniat scrierea cu stampe și reproduceri ale textelor epigrafice descoperite.
În scrisorile sale Desjardins vorbește despre vestigiile întâlnite, despre orașele antice, taberele romane sau fortărețele romano-bizantine, unele databile în sec.VI d.H.
Folosește ca instrumente de ghidaj izvoare antice precum Notitia Episcopatum, Itinerarium Antonini, Tabula Peutingeriana sau operele lui Procopius („De Aedificis”) și Ammianus Marcellinus („Historia Augusta”), însă își dă silința de a lega numele antice de aici cu realitatea din teren, cu localitățile moderne ale Dobrogei de sec.XIX.


Am călătorit în Dobrogea și Bulgaria, într-o zonă ce corespunde provinciei romane Scythia (n.a. Minor), detașată din Moesia Inferior la sfârșitul sec.III... M-am preocupat mai ales să descopăr stațiile (stații navale, castre și fortificații) ce apar în Itinerar și în Tabula lui Peutinger, să identific aceste locații cu așezări moderne pentru ca astfel explorarea geografică să devină mai facilă... Până acum, astfel de poziții antice identificate clar pe locații moderne sunt doar trei; Durostorum - la Silistra, Troesmis - la Iglitza, și Tomis – la Kostendje (n.a. Constanța)”.


În acest prim articol dedicat lui Desjardins ne îndreptăm atenția asupra cercetărilor sale de la Troesmis. Ruinele acestei cetăți romane și romano-bizantine se găsesc pe locul fostului cătun Iglița, pe raza comunei tulcene Turcoaia.
Troesmis era deja un nume cunoscut pentru istoricii europeni, care știau din izvoarele antice că aici a fost sediul celebrei Legiuni a V-a Macedonica (aceasta a stat la Troesmis până între 106 și 168 d.H).


Când Desjardins ajunge la ruinele Troesmisului iată ce găsește: „Iglitza nu mai e nici măcar un sat, e un loc de simplă abitare, creată și ocupată de un francez, M Desire Mori (n.a. care exploata teren agricol și folosea abuziv piatră de la cetate, fapt ce a condus ulterior, după 1880 la un scandal public)... lângă ruinele unei așezări antice și la nord de două fortărețe ce datează de la Iustinian (sec.VI d.H) și care au fost construite pe locurile unor mai vechi tabere legionare (n.a. Legio V Macedonica și Legio Prima Italica)... Troesmis exista deja pe vremea lui Ovidius iar generalul Flaccus a cucerit-o de la geți...”


În sec.II Troemis este deja oraș important, un municipium ce avea consiliu de decurioni, un colegiu de magistrați, acestea fiind atestate de inscripții. A rămas oraș important chiar și după ce, de aici, a plecat Legio V Macedonica:”... Mulți veterani s-au stabilit aici după satisfacerea stagiului lor militar, s-au căsătorit cu străine (în sensul de băștinase) iar acestea au dat naștere unor cetățeni romani... La sfârșitul sec.III era un oraș foarte important în Nord, care domina cursul Dunării...”.


În comunicarea sa, Desjardins prezintă în detaliu diverse inscripții, unele descoperite de el, altele publicate anterior de alți istorici, dar reinterpretate și completate de profesorul de epigrafie latină. Este cazul dedicației unui anume M Ulpius Antipater, sacerdot al provinciei, al unor dedicații în onoarea unor diverși împărați, sau al unor altare funerare etc. Mai prezintă un monument din vremea lui Constantin cel Mare (305-337 d.H), o dedicație în cinstea lui Traian Decius (ucis de goți în 251 d.H, la Abrittus), morminte de legionari, dar și cărămizi cu însemnele legiunilor V Macedonica, Prima Italica și al unei unități de cavalerie (ala) panonică.


Arheologul francez abordează cu foarte mare atenție cercetarea întregii zone:

„Încercând să leg Troesmis de Durostorum, cu ajutorul indicațiilor din Ptolemeu, Itinerariu Antonin, Notitia..., Procopius, am putut determina pozițiile antice Axiopolis, Capidava, Carsium, Cius, Bereum (Beroe), toate localitățile riverane ale Dobrogei. Ultima, Bereum, mi-a furnizat un text istoric de foarte mare importanță. Se referă la victoria împăratului Gallienus (3253-268) asupra goților... Monumentul e datat, oferă numele șefului (barbar?) și menționează că fortăreața Bereum a fost construită de soldații Primei Legiuni Italica”.



De la Troesmis, Desjardins călătorește în Est și în Nord, pe locul anticelor stațiuni fluviale și maritime. Se avântă apoi și în centrul Dobrogei, pentru a studia și înțelege și interiorul acestui tărâm încărcat de istorie...


(Va urma)


Principala sursă bibliografică


Ernest Desjardins – Voyage archaeologique et geographique dans la Region Du Bas Danube; sursă - Revue Archaeologique, Nouvelle Serie, vl.17, 1868, p.254-278, Presses Universitaires de France; Lettre a l Academie sur un voyage Archaeologique dans le Dobrudja – Viena, 9 noiembrie 1867


Despre Cristian Cealera

Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene.
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.


Citește și:

Călători străini prin Dobrogea (CLXXXVII.1) - Ernest Desjardins (Franța) (galerie foto)


 
Comentarii








Cele mai recente postari