Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
11:31 29 05 2020 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

152 de ani de la naștere Acad. Gheorghe Balș, constructorul Podului de la Cernavodă, al Farului de la Tuzla și al Portului Constanța

ro

24 Apr, 2020 00:00 623 Marime text

Inginerul Gheorghe Balș (n. 24 aprilie 1868, Adjud, România – d. 22 septembrie 1934, București, România) a avut un rol important în Comisia Monumentelor Istorice, fiind numit membru în aprilie 1913 și ocupând, ulterior, și funcția de vicepreședinte. Bogata sa activitate a fost oglindită și în publicațiile de răsunet din perioada anilor ‘20 - ‘30, care i-au adus recunoașterea națională și internațională.
La 4 iunie 1923 a fost ales membru titular al Academiei Române, în cadrul secției de Istorie, între mai 1928 și mai 1931 fiind vicepreședinte al înaltului for. La 9 iunie 1925 a ținut discursul de recepție, vorbind despre începuturile arhitecturii românești din Moldova.
 
Se afirmă în calitate de constructor, colaborând cu Anghel Saligny la construcția Podului de la Cernavoda și a Portului Constanța, dar și a Farului de aterizare de la Tuzla, cel mai vechi far de pe litoral, care se află în funcțiune şi astăzi. A intrat în funcțiune în anul 1900, funcționând cu lămpi de petrol, a fost modernizat în anii 1946, 1957 şi 1972, iar în anul 1958 a fost electrificat.

Gheorghe Balș a mai colaborat cu arhitectul Nicolae Ghica-Budești la construirea Institutului de seruri și vaccinuri „L. Pasteur” din București, dar și a multor construcții spitalicești. A publicat studii valoroase de sinteză asupra arhitecturii bizantine, precum și asupra bisericilor și mănăstirilor moldovenești.
Gheorghe Balș și-a făcut studiile superioare în Elveția, luându-și bacalaureatul la Lausanne și obținând diploma de inginer la Politehnica din Zürich. Întreprinde călătorii de studii în Bulgaria, Serbia, Grecia, Turcia și Rusia pentru cercetarea influențelor străine în arhitectura veche românească.
Se remarcă mai cu seamă ca cercetător al arhitecturii românești, fiind unul dintre cei mai apreciați istorici ai artei vechi românești. În acest domeniu, a scris lucrările: Biserica din Filipeștii de Pădure (1908); O vizită la câteva biserici din Serbia (1911); Histoire de l’art roumain ancien (Paris, 1922, în colaborare); Bisericile lui Ștefan cel Mare (1926); Bisericile și mănăstirile moldovenești din veacul al XVI-lea (1928); Biserica din Lujen (1930); Influences arméniennes et georgiennes sur l’arhitecture roumaine (1931); Despre biserica Prislopului (1932); Les monuments byzantins de Roumanie (1932); Bisericile și mânăstirile din veacurile XVII si XVIII (1933)
Contributions a la question des eglises superieures superposees dans les domaine byzantin (1934).
 
Citește și:

Merită văzut! Farul din Tuzla, cu amprenta lui Saligny

 
 
Comentarii








Cele mai recente postari