Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
03:04 18 06 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

centrulnatura.ro REPETIȚIA

ro

27 May, 2018 12:11 283 Marime text
De câte ori este nevoie să repetăm până învățăm?

De câte ori este nevoie să suferim până să ne schimbăm obiceiurile și convingerile?

Cât de mult timp avem nevoie pentru a stăpâni bine o îndemânare sau un comportament?

JOCUL AMZ cere răspunsuri personale la fiecare dintre aceste întrebări, pentru că fluxul energiei curge dinspre primăvară spre începutul verii. O nouă vibrație a energiei devine disponibilă și percepția / integrarea ei în viața noastră ne poate ajuta sau ne poate face înaintarea mai dificilă.

Alegerea ne aparține.

Ne apropiem de luna plină în Săgetător, de pe 29 mai 2018, o lună în care avem combinație de APĂ și FOC, pentru că Luna se va afla în semnul de Foc al Săgetătorului, dar sunt multe alte planete care se află în semne de apă (Venus, Jupiter, Neptun). Vom resimți emoțiile mult mai intens ca de obicei.

De fapt, VOM SIMȚI EMOȚIILE.

Și este util să găsim modalități sănătoase de a exprima și elibera emoțiile pe care le trăim, pentru a nu le mai ascunde, masca, supresa sau pentru a nu ne mai rușina de apariția și existența lor.

Ce am aflat despre mine, alături de energia Taur-ului și apoi a Gemenilor, prin care am navigat în luna mai?

Am aflat că unele lucruri le-am învățat rapid și le fac bine.

Pe altele, mi-a luat ceva timp până le-am stăpânit, dar tot am reușit să le fac bine.

În schimb altele le repet de mii de ori și tot prost îmi ies.

Tot eu sunt, tot energia care îmi locuiește corpul fizic se exprimă în toate emoțiile, reacțiile și acțiunile mele. Doar că unele se derulează așa cum se așteaptă mintea mea să se întâmple (sau conform scenariilor grupului în care aleg să stau). Iar altele nu se conformează deloc previziunilor, așteptărilor sau proiecțiilor mentale.

Mi-am propus să fiu cât mai detașată emoțional și să rămân centrată pe inima mea, în orice circumstanță socială sau de interacțiune cu oamenii.

Credeți că mi-a reușit?

Bineînțeles că NU!

Butoane emoționale nevăzute și neconștientizate continuă să fie apăsate în momente de vulnerabilitate (oboseală, suprasolicitare, nerespectarea programului organismului) și stări de furie, de frustrare, de nemulțumire, de vinovăție, de rușine, de iritare și alte vibrații neplăcute mă înfășoară rapid în vortex-uri epuizante.

Una dintre observațiile cele mai interesante ale perioadei a fost să constat cât de repede și de ușor devin agitată.

Cum încep să ”intru în priză” și să reacționez ca un soldățel obedient la un simplu ton autoritar (al cuiva din afara mea sau la propria mea comandă)!

Totul este calm, relaxat, totul se întâmplă într-o vibrație înaltă, frumoasă, de iubire și brusc, un gând (”nu ai scris articolul sau nu ai trimis coletul, ai uitat să spui ”La mulți ani!” nepoatei tale etc) apare de niciunde și declanșează starea de agitație.

Pentru că, nu-i așa, totul trebuie făcut ”acum”, totul este ”Important” și mai ales ”totul este urgent”.

Sau un cuvânt din partea unei persoane apropiate sau a unei autorități (”trebuie să plătești taxa cutare”) și iar apare agitația.

Interesantă evoluție umană.

Îmi reamintesc de dresajul primit în copilărie, când părinții mei, mama și tata mi-au explicat foarte clar, de nenumărate ori (repetiție până la îndoctrinare) cum ei se sacrifică pentru mine și fac totul pentru mine.

Jocul jucat de părinții mei cu mine s-a numit: ”iubire condiționată” sau ”investiția în copil”.

Părinții mei au oferit tot ce au putut ei mai bine, în mod repetat (amintindu-mi mereu că ei fac totul pentru mine), iar atunci când mi-au cerut să fac ceva (pentru ei, sau în numele lor) nu am avut de ales decât să spun ”da” și ”în acel moment”.

Adică, nu mi-au oferit nicio altă alternativă, nu mi-au dat vreodată permisiunea să spun ”nu”, dacă simțeam că ceea ce-mi cer îmi încalcă propriile granițe, îmi face rău sau îmi ia din propria libertate.

Cu alte cuvinte, în Jocul lor tip dresaj (pe care l-am observat la majoritatea părinților colegilor și prietenilor mei) părinții m-au considerat o investiție a vieții lor: au oferit mult, dar și au așteptat mult și EXACT ceea ce doreau ei. Și CÂND doreau ei: în exact momentul în care EI aveau nevoie să obțină ”dividente” din investiția lor.

Am împlinit de multe ori cererile părinților mei, pentru că mă simțeam prea vinovată să-i refuz (aveau grijă să folosească mereu butoanele vinovăției și rușinii, de atâtea ori, încât ele sunt funcționale și în prezent).

M-am sacrificat pe mine, mi-am lăsat la o parte nevoile fizice, emoționale sau mentale, pentru a face ceea ce mi-au cerut părinții să fac.

Am considerat acest comportament ”normal”, întrucât ”toată lumea făcea la fel”.

Acest dresaj stă și acum la baza ”agitației” în care intru cu rapiditate, de câte ori butoanele corespunzătoare sunt apăsate.

Așa îmi mențin surprarenalele ”turate” și rinichii slăbiți, în mod continuu.

Schimbarea perspectivei și a viziunii asupra lumii și asupra stării mele de bine mă ajută să văd lucrurile în mod diferit.

Devenind OBSERVATOR, am putut constata de nenumărate ori cum agitația m-a prins în capcana acțiunilor și consumului de energie.

Am observat cum cei mai mulți dintre oamenii din jur apelează la butoanele vinovăției și rușinii, când doresc să-mi declanșeze reacții emoționale.

Atât vânzătorii și comercianții (care încearcă să-mi declanșeze emoții, pentru a mă face să achiziționez bunuri de care nu am nevoie, dar la care să râvnesc / sau să cred că mi-ar folosi cândva), cât și finanțiștii și guvernanții, dar și sistemul medical / farmaceutic și întreaga industrie alimentară.

Majoritatea reclamelor și marketing-ului se bazează pe declanșarea emoțiilor.

Iar emoțiile au nevoie de modalități de exprimare.

Personal, am observat o săptămână întreagă cum am repetat ca un roboțel bine dresat cele trei comportamente de ”exprimare” a emoțiilor bine întipărite din perioada copilăriei și cum nu mă pot dezlega de vraja dresajului din prima parte a vieții.

Când am resimțit emoții:

1) m-am refugiat în mâncare (”hrana de confort” cea mai la îndemână pe care am găsit-o)

2) m-am dus la cumpărături (luatul lucrurilor a fost consolator, o perioadă, ca ulterior să descopăr că nu aș fi avut nevoie de mai nimic din ceea ce am luat)

3) m-am uitat la filme, am fost la spectacole și am stat cu nasul în cărți (am pierdut ore și zile cu ochii în poveștile altora).

Încercând să-mi reamintesc ocupațiile care mi-au prilejuit emoții pozitive în trecut, am luat bilete la câteva spectacole ce mi s-au părut interesante.

Și am avut doar surprize neplăcute: sonorizarea înfiorătoare (corpul meu s-a contorsionat sub zgomotele oribile ale bașilor, boxelor date la maxim și tobelor ce mi-au zdruncinat la propriu rinichii), aglomerația de la intrare și ieșire (uitasem cât de incomode sunt sălile de spectacole în care pentru a ieși sau intra pe un rând, trebuie să deranjezi zeci de oameni) și multitudinea stimulilor ce inundă simțurile (mirosuri, zgomote, lumini, foiala interminabilă a oamenilor etc etc).

Nu m-am simțit bine în nicio circumstanță. Nici la Sala Palatului, nici la Arenele Romane, nici la Teatrul muzical, nici la revistă, nicăieri.

Derularea spectacolelor la ore târzii din seară (8.00 – 9.00 seara), când corpul meu este deja obosit și se pregătește de culcare, alături de dușul de stimuli neplăcuți, mi-a dereglat și mai tare starea interioară.

M-am trezit cu dureri de rinichi și de suprarenale atât de intense, încât am petrecut zile bune de odihnă, pentru a le atenua, cât de puțin.

Văd lucrurile complet diferit în prezent.

”Distracțiile” omenești sunt destinate a ne slăbi corpul fizic.

La fel sunt și celelalte ”comportamente consolatorii” – mâncatul și cumpărăturile.

Când mergem în concediu, în vacanță sau într-o călătorie, acestea sunt cele trei categorii de activități ce ne stau la dispoziție: mâncatul, cumpărăturile și vizitele / activitățile ”distractive”.

Toate acestea ne slăbesc corpul fizic, ne afectează rinichii, suprarenalele și ficatul, ne iau din energie și ne declanșează emoții contradictorii: nemulțumire și îndoială, neînțelegere și confuzie.

De câte ori este nevoie să repet aceleași experiențe pentru a învăța lecțiile?

De câte ori este nevoie să resimt suferințele, aceleași suferințe, pentru a opri comportamentele care le declanșează?

M-am săturat să sufăr.

M-am săturat să-mi fac singură rău, considerând că îmi fac ”bine”.

M-am săturat ca fiecare gură de mâncare să-mi producă o stare tip ”otrăvire” în corp, sau ca fiecare ieșire la plimbare să-mi slăbească rinichii.

M-am săturat să miros fumul de la grătare, să simt gunoaiele aruncate de oameni pe străzi, să nu găsesc niciun loc de natură, cu pomi și iarbă, în zone urbane pline de beton și construcții și să mă simt prizonieră în propria viață.

Vibrația fructelor mă ajută să devin mai pozitivă și mai optimistă.

Dar în același timp, îmi sensibilizează simțurile și mă face să văd mai clar cum TOTUL în jurul meu este destinat să mă slăbească și să mă îmbolnăvească.

Și cum este nevoie SĂ SCHIMB TOTUL, să schimb modul în care socializez, modul în care trăiesc, modul în care aleg să-mi ”investesc” energia, timpul și resursele din viața mea.

Luna plină din Săgetător, o lună de FOC și APĂ, ne poate ajuta în a descoperi (inventa) NOI POSIBILITĂȚI de a petrece timpul și energia în lumea prezentului.

Căutând un ”simbol” pentru această perioadă, am primit ideea OULUI COSMIC – ce este o formă geometrică în care sunt incluse toate cele 5 solide platonice.

În interior avem octaedrul (două piramide suprapuse), inclus într-un tetraedru stelat (două tetraedre, unul cu vârful în sus, altul cu vârful în jos), inclus într-un cub, care la rândul său este înconjurat de dodecaedru și cel mai la exterior este icosaedrul.

Oul cosmic este o formă geometrică complexă de mare putere și de mare centrare.

OUL COSMIC este simbolul RENAȘTERII și AL UNUI NOU ÎNCEPUT.

Este simbolul unui nou mod de a vedea lumea: PRIN OCHII INOCENȚEI COPILĂRIEI.

Putem să o luăm de la capăt și să rescriem regulile Jocului, fiind încă în structurile construite de vechiul Joc?

Avem posibilitatea să direcționăm ATENȚIA și REPETIȚIILE pe noi comportamente, care să ne crească energia și să ne readucă bucuria în viață?

Să repetăm afirmații pozitive și să ne ”agățăm” de gânduri creatoare?

ȘTIU ȘI POT SĂ COMUNIC CU CORPUL MEU, pot să repar orice este suferind în organele și țesuturile corpului.

POT SĂ COMAND UNIVERSULUI orice am nevoie, pentru a-mi aduce mai multă bucurie și stare de bine în viață.

Exersez și repet mici magii și miracole, cu ajutorul fluxului energiei Universale.

Folosesc puterea lunilor pline și energia planetelor să văd mai bine dificultățile vechiului Joc Și aleg să fac trecerea spre noul Joc, cu noile sale reguli: cooperarea, iubirea, armonia, parteneriatul, împărtășirea, respectul de sine, considerația, grația și generozitatea.

De câte ori este nevoie să repetăm pentru a învăța lecții?

În Noul Joc – doar de câteva ori.

2-3 repetiții și gata. JOCUL ESTE AMORSAT.

Atât este de simplu.

Vă doresc o săptămână de final de lună mai și început de lună iunie cât mai echilibrată și mai conștientă.

Continuăm schimbările de energie și JOCUL CONȘTIENTIZĂRII împreună,

 

Cu iubire, tuturor,

Zyanna Orinda Sorina

Ti-a placut articolul?

Comentarii