Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
18:16 17 01 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Dobrogea 139 de ani Laudatio profesorului universitar doctor Gheorghe Dumitrașcu

ro

24 Nov, 2017 00:00 127 Marime text
Distinse, iubite și onorabile domnule profesor,
 
La sărbătoarea Dobrogei natale, sunt copleșit de misia confraților de breaslă ca eu, modest cetățean adoptat de tărâmul doldora de istorie dinspre Dunăre și Marea cea Mare, să vă prezint onorul  Domniei Voastre - mentorul meu spiritual și al câtorva mii de elevi și studenți, constănțeanul de vază privat de prea multă onoare din partea contemporanilor săi, muzeograf devotat și publicist cu nerv și atitudine, orator electrizant și onest Om al Cetății, care din dragoste de pământul străbun a stăruit să-și boteze pruncii cu numele regatului Daciei și al marelui rege Decebal.
 
O fac cu stupefacția pe care am trăit-o la începutul anilor ’90, când, fiindu-vă prezentat la premiera unui spectacol de revistă în foaierul Teatrului „Fantasio“ din Constanța, m-ați uluit reamintindu-vă articolașele mele din „Orizonturi marine“, revista cadeților marinari.
 
O fac cu admirație și recunoștință pentru că, atunci când mi-am adus aminte de domnia voastră, ați binevoit să fiți oaspete de seamă al Muzeului Marinei Române pentru a vă convinge că un fost student a prins dragoste de adevăr, de tradiție și de patrie și trudește îndeajuns pentru a aduce culturii naționale servicii pe măsura așteptărilor.
 
O fac cu nostalgia anilor studenției mele tomnatice, când mă străduiam să nu ratez weekendurile în care puteam să mă delectez audiindu-vă prelegerile, când domnia voastră predicați, nu predați ISTORIA!
 
O fac cu surprinderea cu care ați consacrat biblioteca flotantă ca metodă originală de luminare universitară, împărțind cărțile din biblioteca personală, ca un adevărat apostol și binefăcător, junilor împătimiți de ISTORIE!
 
O fac cu satisfacția că trecându-vă pragul în neîncăpătorul apartament din Constanța sau în modesta căsuță din Valu lui Traian, împreună cu camarazi în uniformă sau istorici în devenire, am avut privilegiul să savurez o cafea cu eruditul și șăgalnicul fiu al Mariei și al lui Dumitru Dumitrașcu, țărani din Nisipari, acolo unde v-ați bătătorit tălpile în colbul antic al Dobrogei ancestrale.
 
O fac din condescendență și solidaritate cu domnia voastră - Om tolerant, Dascăl cu har și Părinte iubitor de semeni Gheorghe Dumitrașcu, care, în timp ce vă luptați pentru binele obștii și propășirea Țării în Senatul României, mai bine de un deceniu, netoți lipsiți de scrupule vă prihăneau fără jenă, umplând ziarele și ecranele cu elucubrații și afronturi nemeritate.
 
Mă felicit și astăzi, domnule profesor, că în urmă cu numai trei ani, invitându-vă să onorați rubrica „Istorici în uniformă“ pe care am inițiat-o în „Calendarul tradițiilor militare“, fondat de mine sub sigla Serviciului Istoric al Armatei, am descoperit în căpitanul de rezervă Gheorghe Dumitrașcu „civilul iremediabil, iremediabil îndrăgostit de arme și armată“. Și vă mai mulțumesc, eu, umilul domniei voastre fost student, pentru că din postura de senator, așa cum mărturisiți în acele pagini atât de sincere și atât de lirice, ați dus „bătălia cea mai de durată și de profunzime pentru salvarea Liceului Militar de Marină «Alexandru Ioan Cuza»“, liceul meu și al câtorva mii de aspiranți.
 
Am suferit și v-am împărtășit mâhnirea, atât de discret mascată de resemnare, atunci când fariseii urbei v-au prevalat de demnitatea de Cetățean de Onoare tocmai pe domnia voastră, mult prea distins și dedicat Om al Tomisului.
 
M-am revoltat așteptând la nesfârșit să-mi regăsesc în nejustificat de mult amânatul volum omagial Gheorghe Dumitrașcu, articolul meu despre primele publicații militare postbelice, știind cât de mult ați iubit presa și jurnaliștii de bună-credință.
 
M-a onorat, distinse Dascăl, consecvent Cercetător și Om de profundă cultură, să vă salut cu elocință la ultimele manifestări științifice la care ne-am revăzut la Constanța, unde prezența istoricului Gheorghe Dumitrașcu era de la sine un eveniment memorabil.
 
Astăzi, în prag de Centenar al unității noastre naționale, când Dobrogea istorică este ea însăși în mare și legitimă sărbătoare, v-am fi dorit alături de noi, discret, vulcanic și temperamental, pentru ca domnia voastră, Gheorghe Dumitrașcu, răzvrătitul Luptător pentru Victoria Revoluției Române, să ne reamintiți de la această tribună de ce și în cel fel trebuie să slujim, să apărăm și să iubim pe veci Dobrogea.
 
Dar pentru că pe 17 ianuarie 2017 bunul Dumnezeu l-a vrut pe Gheorghe Dumitrașcu senator la ceruri, ne consolăm plimbându-ne acum și întru mulți ani înainte pe strada care v-a fost dedicată pentru ca, simbolic, să vă preamărească de-a pururi pilda de viață, faptele, onestitatea și opera. Și de-acolo, de sus, unde ați cunoscut și împăcarea, și iertarea, sperăm să-i priviți cu mai multă îngăduință pe cei nevrednici de ură.
 
Și pentru că zilele eternității sunt mult mai senine și mai prietenoase decât cele ale vremelnicilor trăitori la țărm de mare, sunt mândru să vă dau de știre, iubite domnule profesor, că cealaltă parte a presei vă respectă, vă venerează și vă pomenește.
 
Iar Meritul Dobrogean pe care vi-l conferă astăzi ZIUA de Constanța, în anul al XVII-lea al apariției sale, este doar o picătură în oceanul recunoștinței pe care domnia voastră, Gheorghe Dumitrașcu, istoric de marcă al Dobrogei și senator de drept al Mării, o binemeritați de la noi și urmașii urmașilor noștri, în veacul vecilor, amin!
 
Cu nedisimulată admirație, sinceră prețuire și eternă recunoștință,
Discipolul domniei voastre
Comandor (r) dr. Marian MOȘNEAGU
       
       
     
     
     
     
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii