Istoria Dobrogei - Bibliografie Leo (sec. X) - „Cronografia” (I)

• Leo Grammaticus a trăit în secolul X și a scris în limba greacă o cronica universală care relatează evenimentele până la anul 948. El a folosit ca sursă o lucrare anonimă de la sfârșitul secolului VII sau începutul secolului VIII. Deoarece în final, autorul recunoaște că a compilat, valoarea documentară a scrierii sale este „modestă”, apreciau editorii români H. Mihăescu și Gh. Ștefan.

 
(p. 77). Gallus și Volusianus au domnit 2 ani și 8 luni [251-253]. În zilele lor s-a ivit o ciumă, care s-a răspândit de la răsărit până la apus și niciun oraș n-a scăpat teafăr de această molimă.... Sciții [denumire generică pentru barbarii de la nordul Dunării de Jos] au trecut fluviul Istru și au devastat tot occidentul și Italia, precum și răsăritul cu Asia, și au luat de două ori mănăstirea lui Ilie și Cyzicul [litoralul asiatic al Mării Marmara - Turcia].
 
(p. 84) (...) Constantin [I cel Mare, 306-337] a pornit cu război împotriva lui Licinius [împărat Est 308-324] și 1-a înfruntat în Pannonia [Ungaria]. (...). Licinius a fost dat peste cap și a fugit în Tracia ; iar acolo a fost urmărit cu război până1a Philippopolis [Plovdiv/Bulgaria], unde a fost învins cu desăvârșire și în chip strălucit și a făcut pace.
 
(p. 86). Din aceste pietre prețioase împăratul [Constantin I cel Mare] a făcut un obiect de podoabă și 1-a trimis neamurilor de dincolo de Dunăre, scriind pe el: „Dar pentru cel mai vrednic". Acest obiect a devenit pentru ei prilej de măceluri, din pricina cuvintelor scrise pe dânsul.
 
(p. 98). Valens a domnit 3 ani [de fapt 13, 364-378 – nota editorilor români] . În timpul său goții au trecut (p. 99) mlaștina Meotică [Marea Azov/Ucraina-Rusia], conduși de o capră sălbatecă, și s-au îndreptat spre Tracia ; s-au despărțit în două grupuri și au ]nceput să se lupte între dânșii. Cei din unul din acestea grupuri au cerut ajutor de la Valens, făgăduind să se facă creștini. De aceea au fost botezați și au devenit arieni [erezia preotului Arie din Alexandria, condamnată Primul Sinod Ecumenic din 325], cum era și Valens. După aceea, pe când Valens se afla în Siria, sciții [goții] au trecut fluviul [Dunărea] și au pornit împotriva capitalei [Constantinopol/Istanbul], fără să respecte înțelegerea făcută la botez. Împăratul s-a ridicat împotriva lor cu război, a fost înfrânt, a fugit într-o colibă țărănească din ținutul Adrianopolului [Edirne/Turcia europeană] și a ars acolo de viu.
 


(p. 110). Din goți  s-au născut patru neamuri; goții , hypogoții [?], gepizii și vandalii, dintre, care avarii [de fapt popor turcic] au început să treacă pe pământul romanilor.
 
(p. 118). În timpul domniei lui Anastasius [491-518] s-a răsculat tracul Vitalianus: el a luat pe traci [locuitori ai fostei regiuni antice Tracia] și sciți  [locuitori ai provinciei Scythia Minor] si a mers până la intrarea în Bosfor [strâmtoarea care leagă Marea Neagră de Marea Marmara], pustiind și devastând. Dar 1-a întâmpinat cu corăbiile Marianus, preaînvățatul eparh, cu foc produs de țiței din Persia și cu tehnică (p. 119) divină [„focul grecesc” ardea și pe apă – n. e. r.], lipsită de foc, pregătită de învățatul Proclos și a zdrobit corăbiile barbarilor. Vitalianus a fugit și a scăpat teafăr numai cu puțini.
 
(p. 134). Acest Iustin [II, împărat 565-578] 1-a trimis împotriva hunilor pe Tiberius, comitele excubitilor [garda imperială înființată de împăratul Leon I 474-491] (p. 135). Hunii ieșiseră la iveală și pustiau ținuturile Traciei...
 
(p. 139). Acest Mauricius [împărat 582-602] a pornit din țara Capadociei [centrul Asiei Mici/Turciei asiatice]... În vremea lui, hanul și conducatorul avarilor a rupt înțelegerea făcută, a năvălit în Tracia și a înfrânt multe oști romane ... (Mauricius) 1-a trimis împotriva sciților cu toata oastea pe propriul său ginere Priscus. Ei au învins pe sciți și s-au sfătuit să se ridice împotriva împăratului, dar împăratul a rămas cu ei. (...)
 
(p. 142). Fiind târziu toamna [602], împăratul [Mauricius] a scris conducătorului de oști Petru să ierneze împreună cu trupele sale în țara slavilor  [la nordul Dunării de Jos], dar mulțimea s-a împotrivit.
 
(p. 145). Persul Chosroes [II, 590-628] a rupt pacea, avarii au pustiit Tracia și amândouă taberele romane au fost zdrobite.
 


(p. 148). Au pornit cu oști împotriva orașului (Constantinopol, la fel, ca și Roma, era cunoscut prin transformare substantivului comun „oraș” în substantiv propriu) și avarii. Văzând Heraclius [împărat 610-641] dușmanii care îl împresurau din toate părțile, a trimis la ei soli să ceară pace (p. 149). Ei s-au înțeles să o facă. Ieșind împăratul spre zidul cel lung [construit de Teodosius II, împărat 408-450], cu multă pregătire, spre a primi pe han și luând de la el dovezi de încredere, a făcut înțelegeri de pace și s-a bucurat. Dar hanul n-a luat în seamă înțelegerile și jurămintele și a pornit cu dușmănie împotriva împăratului. Împăratul abia a scăpat cu fuga în cetate, iar barbarul a luat pregătirile împăratului și lăncierii și s-a întors înapoi prădând toata Tracia, în nădejdea păcii. Împăratul a trimis din nou soli la han, îndemnându-l și făcându-i promisiuni de pace. Acesta s-a rușinat [!!!] de mărinimia împăratului și a făcut pace.
 
(p. 151). Avarii au rupt înțelegerea de pace și au dat năvală spre zidurile Bizanțului incendiind tot ce se afla în afara orașului; și ca și cum și-ar fi împărțit o sarcină, perșii devastau în părțile răsăritului [Asia Mică], iar avarii răvășeau toate ținuturile Traciei. Cetățenii se aflau în încurcătură, au pierdut orice nădejde și au început război împotriva avarilor, cu ajutorul lui Bonus, care avea titlul de patricius, si a patriarhului Sergius [al Constantinopolului]. Ei au zdrobit multe mii de dușmani, le-au aprins corăbiile și i-au alungat în țara lor [la nordul Dunării de Jos].
 
 
Bibliografie
Leo Grammaticus ex recensione I. Bekkeri, Bonn 1842.
Haralambie Mihăescu & Gheorghe Ștefan (redactori responsabili) / ACADEMIA DE STUDII SOCIAL POLITICE - INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE – INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE, Izvoarele istoriei României, vol. II. De la anul 300 până la anul 1000, Ed. Academiei R. S. R., București, 1970 (LXXX. Leo Grammaticus)
 
Sursa foto: ZIUA de Constanța - Exponate Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța


Despre Marius Teja

Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar afterschool, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.
 

Citește și:

Istoria Dobrogei - Bibliografie: Leon VI (sec. X) - „Tactica”