#DobrogeaDigitală-„Dobrogea Jună. Caleidoscop”, de Gelu Culicea, Alina Sin și Iuliana David Scarlat Lambrino, despre arheologia Dobrogei

„În cadrul ciclului de conferinţe „Dobrogea, ţara soarelui răsare", d. profesor universitar Scarlat Lambrino, membru corespondent al Academiei Române şi director al muzeului naţional al muzeului naţional de antichităţi din Bucureşti, a vorbit Joi seara la Fundaţia Carol I, despre „Arheologia Dobrogei". D-sa a arătat că felul cum se prezintă Dobrogea din timpurile cele mai îndepărtate are pentru noi un interes deosebit. Atât teritoriul cât şi populaţia dobrogeană intră în istorie odată cu venirea coloniştilor greci care s-au aşezat aici întemeind Histria, Tomis, Callatis, Bizone, Dionysopolis. Grecii s-au instalat în Dobrogea şi au exercitat o influenţă comercială asupra Geţilor cu care au venit în contact. Mai târziu, sub stăpânirea romană Sciţia minor situaţia la răsăritul Europei romane, departe de Italia şi Roma, interesează puţin pe romani, aşa încât nu este pomenită decât în treacăt. În schimb, pământul Dobrogei păstrează urme care-i completează tabloul istoric şi prin ajutorul cărora putem studia în mod amănunţit diferitele ei etape, de la începutul aşezării Grecilor până la sfârşitul stăpânirii romane. 

După 1877 au început cercetări savanţii noştri şi anume Gr. Tocilescu, căruia i se datoresc săpăturile dela Adam Clisi, Axiopolis pe malul Dunării şi continuarea celor dela Troesmis. Sub conducerea urmaşului acestuia, Vasile Pârvan, săpăturile din Dobrogea capătă întindere şi coeziune. El începe lucrările dela Ulmetum unde instrueşte în acelaş timp tineri elevi care aveau să-i continue activitatea pe tărâm arheologi. În 1927 nenorocirea a făcut să-l pierdem pe acest mare savant. Dela el ne-au rămas descoperirile dela Ulmetum Histria, Capidava, Callatis. D. prof. Andrieşescu, păstrează tradiţia lui Vasile Pârvan şi merge mai departe. 

DESCARCĂ INTEGRAL CARTEA IN FORMAT PDF 

Anul trecut, graţie unui sprijin neaşteptat şi preţios din partea d-lui N. Ottescu, pe atunci rezident regal al Ţinutului Marea, şi a d-lui C.C. Giurescu al ţinutului Dunărea de jos, s-au putut face numeroase săpături în Dobrogea prin mijloacele pe care le-au pus la dispoziţie. Astfel s-au adăugat la vechile cetăţi săpate, Abrittus, în jud. Caliacra şi altele din nordul Dobrogei, ca Dinogeţia, Arubilium, Troesmis şi Enisala. 

Stăpânirea romană începe în Dobrogea prin cucerirea ei de către Lucullus, la anul 71 a.H. care înglobează oraşele pontice până la gurile Dunării şi o inscripţie găsită la Callatis ne arată tratatului de alianţă dintre acest oraş şi Romani. Stăpânirea romană a durat 10 ani, până la 61, când guvernatorul Marcus Antonius este izgonit; urmează acum războaiele civile, când Romanii îşi macină forţele şi nu se gândesc la Dobrogea cea îndepărtată. 

Odată cu năvălirile barbare, în secolul VII p.H. Dobrogea intră într-o epocă tulbure, pentru a renaşte în sec. X şi XI. (...) 

Putem trage concluzia că, în timpul stăpânirii Romanilor, Dobrogea a avut o stare de fericită prosperitate şi civilizaţie; poporul roman îşi are drepturile sale atestate aici şi dacă e vorba de regăsit o strălucire culturală în Dobrogea ca un ecou al timpurilor stăpânirii romane, apoi acest ecou începe odată cu alipirea Dobrogei la România.”