Pe teren cu Madjer, Magalhaes şi Vitor Baia Mihai Stere, fost la Farul Constanţa, a înfruntat vedetele lui FC Porto (galerie foto+video)

14 Nov, 2015 00:00 Marian BOCAI 8930 Marime text

Fostul fotbalist constănţean Mihai Stere, în prezent antrenor la o grupă de copii, a susţinut, în 1989, meciul carierei. Stere juca la Flacăra Moreni, echipă care a întâlnit în Cupa UEFA celebra FC Porto, o formaţie înţesată de vedete.

Mihai Stere a început fotbalul la FC Farul, la nouă ani, iar la 17 ani a debutat la echipa mare a „marinarilor“. A ajuns apoi la Victoria Bucureşti, iar în continuare a evoluat la Flacăra Moreni, Farul Constanţa, FC Argeş, Portul Constanţa şi SV Obermarsberg Eresburg, în Germania. În 1998, la 30 de ani, a agăţat ghetele în cui şi a rupt-o o perioadă lungă cu fotbalul. De câţiva ani, a revenit însă în iarbă, pregătind grupa 2006 de la Academia Hagi. Pe lângă fotbal, o altă pasiune a lui Mihai Stere sunt canarii, fostul fotbalist conducând Clubul Român al Crescătorilor de Canari Malinois - Waterslager.

În anul 1977, un băieţel de-o şchioapă intra pe poarta FC Farul, de mână cu tatăl său. Piciul, Mihai Stere, pe numele lui, avea nouă ani şi îşi moştenea părintele în ce priveşte dragostea pentru fotbal. Cei doi veneau la stadion şi erau admiratori ai marilor fotbalişti de atunci de pe gazonul constănţean. Micul Mihai a intrat pe mâna lui Iosif Bükkösi, primul său antrenor, ulterior lucrând la juniori şi cu tehnicieni precum Constantin Tâlvescu, Constantin Mareş şi Eugen Şovăilă. La piticii Farului, Stere a fost coleg de grupă cu Sorin Tufan, Georges Mihai (doi fotbalişti care aveau să ajungă şi ei nume cunoscute la prima echipă a „marinarilor“, dar şi la alte formaţii din ţară), Mitel Asman sau Sorin Fotu. Mihai a jucat şi la grupe de vârstă mai mari, unde unul dintre coechipierii săi a fost Alexandru Popovici.

A fost coleg de cameră cu Ilie Dumitrescu

„Cu juniorii Farului, am evoluat la multe turnee finale. Aveam echipă bună. Eu jucam mijlocaş şi atacant, iar ca om în ofensivă dădeam multe goluri pe sezon. La 14 ani, am fost selecţionat în lotul naţional UEFA 1987, la care aveam să fiu căpitan în mai multe rânduri. În cantonament, împărţeam camera cu Ilie Dumitrescu, cu care am devenit prieten foarte bun. La lot mai erau fotbalişti ca Ionuţ Lupescu, Prunea, Tufan, Stănici, Avramescu, Bondoc, Bănică sau Uleşan. Am evoluat apoi şi la loturile de tineret şi olimpic, unde, la un cantonament în Grecia, am stat în cameră cu Ioan Ovidiu Sabău“, povesteşte Mihai Stere, care a fost chemat pentru prima dată la echipa mare a Farului de antrenorul Ion Voica, la 16 ani şi jumătate, iar peste puţin timp, în 1985, avea să debuteze într-o partidă oficială sub culorile Farului, în mandatul antrenorului Vlad Marica.

I-au dat grad de locotenent şi o garsonieră

„Am debutat în meciul FC Constanţa - Prahova Ploieşti 1-0, în care am fost titular. La Farul, am stat în cameră şi cu regretatul Sevastian Iovănescu. Încet-încet, am ajuns să joc din ce în ce mai bine, atât la Farul, cât şi la lotul naţional. La Farul, i-am prins şi pe Petre Buduru, şi pe Fane Petcu. Imediat după ce am încheiat junioratul, am părăsit însă Constanţa, ajungând la Victoria Bucureşti, care era echipa Miliţiei capitalei. Au fost mai multe echipe care m-au dorit atunci, după ce mă văzuseră la lot: Dinamo, U Craiova (unde urma să intru la facultate) şi Victoria (care îmi oferea grad de locotenent şi o garsonieră în Bucureşti). În cele din urmă, am semnat cu Victoria. La Dinamo era antrenor Mircea Lucescu, care a vorbit cu mine să merg în «Ştefan cel Mare», dar nu am vrut. Acum îmi dau seama că am greşit. Îmi pare rău. În viaţă, trebuie să ştii să prinzi trenul, să ştii să alegi şansa care ţi se oferă. Dacă mergeam atunci la Dinamo, poate că destinul meu fotbalistic era altul. Lucescu lucra foarte mult cu tinerii şi îi încuraja“, arată Mihai Stere.

„M-au tuns, mi-au pus cascheta şi gata, eram jucătorul Victoriei“

Tânărul constănţean a jucat la Victoria în sezonul 1987/1988, sub comanda antrenorului Dumitru Nicolaie Nicuşor. „M-au luat de la antrenamentul Farului, m-au dus la Miliţie, m-au tuns (că aveam părul mai mare), mi-au pus cascheta în cap şi gata, eram jucătorul Victoriei“, surâde Mihai Stere, care a avut colegi la această formaţie fotbalişti cunoscuţi, precum portarul Niţu, Augustin, Ţălnar, Vaişcovici, Caciureac, Topolinschi sau Damaschin. „Am jucat un campionat şi am dat vreo trei - patru goluri“, spune Stere, care, din sezonul 1988/1989, s-a aflat, pentru un an şi jumătate, la Flacăra Moreni, echipă care a jucat în ediţia 1989/1990 a Cupei UEFA, întâlnind în turul întâi puternica formaţie portugheză FC Porto, câştigătoarea în 1987 a Cupei Campionilor Europeni, a Supercupei Europei şi a Cupei Intercontinentale. Cele două formaţii s-au întâlnit în turul întâi, iar FC Porto a mers mai departe cu o dublă victorie, 2-0 în tur, în Portugalia şi 2-1 în retur.

L-a avut adversar direct pe brazilianul Branco

Mihai Stere a jucat (titular chiar) în a doua partidă, care a avut loc pe 26 septembrie 1989. Cele două echipe au fost: Flacăra Moreni (antrenor, Ion Nunweiller) - Tene - Jercălău, Butufei, Beldie, Glăvan (46 Marcu), I. Chiriţă, D. Sava, C. Pană, Dragnea, Stere (65 Văidean), Lala; FC Porto (antrenor, Artur Jorge) - V. Baia - Ze Carlos, Joao Pinto, Bandeirinha, Branco, Antonio Andre, Demol, Semedo, Magalhaes, Rui Aguas, Madjer (69 Domingos, 88 Kiki). Au marcat Beldie (52), respectiv Magalhaes (21) şi Rui Aguas (89). „FC Porto era foarte tare, având în Magalhaes un jucător în mare vogă la acea oră. Însă erau şi mulţi alţi fotbalişti celebri. Eu am evoluat mijlocaş dreapta şi l-am avut adversar direct, ca fundaş stânga, pe brazilianul Branco. Jucător extrem de puternic, cu un picior stâng redutabil. Ştia jocul şi cu mingea. Trimitea nişte trasoare de la 30 de metri… Un fotbalist în genul lui Roberto Carlos, care a fost urmaşul său la Naţionala Braziliei“, povesteşte Mihai Stere.

Maşina sa a scăpat neatinsă de gloanţele Revoluţiei din 1989

Revoluţia din 1989, care a venit la scurt timp după aceea, l-a prins pe constănţean la Flacăra Moreni. Echipa era pe drum către Italia, la o pregătire de iarnă. „Când au început evenimentele din decembrie '89, noi eram la ieşire din ţară, în vamă la Arad. Am făcut pregătirea din Italia şi vorbeam între noi ca unii să rămânem acolo. Eu voiam, că eram neînsurat, însă cei mai mulţi dintre colegi aveau familii şi nu au îmbrăţişat această variantă. Astfel că m-am întors şi eu cu lotul, la începutul lunii ianuarie 1990. Eram însă îngrijorat ce s-o fi întâmplat cu maşina mea, în vâltoarea evenimentelor din Bucureşti. Eu stăteam în capitală, în garsoniera pe care mi-o dăduse Victoria (pe care, ulterior, am cumpărat-o) şi făceam naveta la Moreni. Când plecasem în Italia, maşina o lăsasem parcată în apropiere de Dinamo. Ca prin minune însă, deşi se trăsese în draci atunci, autoturismul meu rămăsese neatins. La începutul lui 1990, cei mai mulţi dintre băieţii de la Flacăra Moreni au mers la Dinamo, iar eu m-am întors la Farul, unde m-au solicitat Petre Buduru şi Hacic Garabet, conducătorii de atunci ai clubului. Am fost trecut în rezervă, cu gradul de locotenent“, spune Mihai Stere.

Cum a ajuns la SV Obermarsberg Eresburg

În continuare, cariera sa a cunoscut bornele: Farul Constanţa (1990 - 1994; antrenori în această perioadă, de Divizie A, fiind Emanoil Haşoti, Gheorghe Constantin şi Costică Rădulescu), FC Argeş (1993 - 1994, Divizia B, antrenori Ion Moldovan şi Telu Stancu), Portul Constanţa (1994 - 1996, Divizia B, antrenori Ion Constantinescu şi Sică Enache) şi SV Obermarsberg Eresburg (1996 - 1998, Liga a cincea din Germania). „La această din urmă formaţie am ajuns prin intermediul unui german căsătorit cu o româncă. Am dat o probă, celor de acolo le-a plăcut cum jucam şi m-au transferat. Era o echipă dintr-un orăşel situat la 100 de kilometri de Dortmund. În afară de meciurile pe care le susţineam la echipă, antrenam în paralel şi o grupă de copii de 9 - 10 ani. În 1998, am încheiat cu SV Obermarsberg Eresburg, dar şi cu fotbalul, lansându-mă în afaceri. De trei ani însă, am revenit în iarbă. Nu am mai putut sta departe de fotbal. Nu am mai rezistat. În viaţă, e bine să faci ce-ţi place. Astfel că antrenez la Academia Hagi grupa 2006, o echipă foarte talentată, cu copii deosebiţi. Am obţinut locul trei pe ţară la Memorialul «Gheorghe Ene» (competiţie oficială), iar multe alte turnee neoficiale, de pregătire, le-am câştigat“, declară Mihai Stere, care participă curent şi la acţiunile veteranilor Farului. Între el şi celălalt fotbalist constănţean cu numele de Mihai Stere (39 de ani, fost şi el la FC Farul) nu e nicio legătură de rudenie, doar potrivire de nume.

A cumpărat canari din Gibraltar şi din Belgia

Fostul fotbalist, care are acum 47 de ani, este căsătorit cu o constănţeancă, Mihaela, iar cei doi au împreună un copil, Luca, în vârstă de zece ani şi jumătate, care face şi el fotbal, la clubul Performer Constanţa. În afară de sportul-rege, Mihai Stere este pasionat şi de canari, iar în anul 2011, alături de alte câteva persoane, a fondat, la Constanţa, Clubul Român al Crescătorilor de Canari Malinois - Waterslager. „Canarii îmi plac de mic. Şi când jucam fotbal, la Bucureşti, aveam unul cu mine, îl ţineam în cameră. E o pasiune în familie. Clubul, singurul de acest gen din ţară, numără în jur de 30 de membri. Concursurile se ţin o dată pe an. Aducem arbitri străini. Canarul Malinois - Waterslager reprezintă apogeul în materie de cântec. Înainte aveam canari coloraţi, acum am de cântec, în jur de 40, pe care îi ţin acasă la părinţi. Se ocupă de ei tatăl meu, care e pensionar. Avem o cameră specială, ca o crescătorie. Eu, revenind în fotbal, nu prea mai am timp acum să mă ocup îndeaproape de acţiunile clubului. Am avut şi 200 de canari, unii achiziţionaţi şi de la Gibraltar. Am dat şi 300 de euro pe o pasăre. Am cumpărat şi de la un mare crescător din Belgia. În 2012, am ocupat locul întâi pe ţară la concurs“, arată Mihai Stere, care e preşedintele clubului.

Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Ti-a placut articolul?

Comentarii