Vulgaritatea muzeala

Secretara directorului Chera, este cum alta nu mai e. Se inversuneaza, asa din te miri ce. Si sare in sus si cand trebuie si cand nu. Dar mai ales cand nu trebuie.

Femeia al carui nume nu il pomenim aici si-a pus ea in minte sa isi apere seful. Si nu oricum, ci prin a-i da afara pe ziaristi din cabinetul care i se pare ca este al ei. Motivul: cu o zi inainte, cotidianul nostru a indraznit sa-l citeze pe directorul Muzeului de Istorie Nationala si Arheologie Constanta, Constantin Chera. Acesta ii raspundea, utilizand un limbaj deosebit de academic si de intelectual de talie internationala, cu o zi inainte, unui reporter de-al nostru cum ca "nu pot sa fiu prezent, dupa cum i se scoala presei". Si dupa chipul si asemanarea sefului sau, ieri, i s-a trezit interesul pentru presa si secretarei lui Chera. Intr-un show de zile mari, aceasta, cu o inteligenta iesita din comun, nu a gasit altceva de facut decat sa o dea afara din secretariat, adica din biroul unde isi face veacul, pe colega noastra. Motivul: ea nu poate lucra in timp ce o ziarista statea langa ea. Oricum, sa nu creada cineva ca a facut-o pe un ton bland, cu zambetul pe buze, asa cum i-ar sta bine unei angajate a statului. Nu. Cu tipete, cu gesturi, care mai de care mai inadecvate. Si asta de la un angajat care lucreaza intr-o institutie de cultura. Pentru a-si intari vorbele a parasit cabinetul, plecand prin muzeu, probabil dupa ceva fosile sau cine stie ce pietre funerare aduse de pe cine stie ce meleaguri si despre care nu prea avea cunostinte. Chiar in timpul despre care vorbim o colega de-a secretarei, din muzeu, a intrat intreband unde este secretara si in ce stare este. Ceea ce inseamna ca se stie despre ce este vorba si ar fi o recidivista in ale rautatilor. Si cand ma gandesc ca toate acestea se intampla nu oriunde ci intr-o institutie a statului. Una de cultura. Iar vulgaritatile se spun ca pe maidan, acolo unde toti ar trebui sa pasim cu piosenie stiind ca de peste tot ne inconjoara istoria. Sa nu uitam ca si toate acestea se petrec in biroul si anticamera directorului. Si violenta limbajului secretarei si vulgaritatile directorului. Care sta azi pe scaunul pe care candva statea Adrian Radulescu. Un titan al istoriei romanesti. Una dintre cele mai complexe personalitati ale culturii noastre. Pe care l-am cunoscut destul de bine, fiind si din aceeasi localitate. Care nu ar fi indraznit in veci sa vorbeasca in felul acesta cu cineva. Cu atat mai mult cu un ziarist, care vine pentru a afla ce se mai intampla pe la institutia statului. Si sa promoveze muzeul pentru cei care ar vrea sa vina sa vada exponatele. Despre care, in prezent, nu se poate spune ca au tocit pragurile muzeului. Aceasta si din cauza ca promovarea muzeului este facuta dupa ureche. Iar secretara si directorul, ar trebui sa fie promotorii imaginii muzeului. Ei sunt cei care au in primul rand misiunea asta. Ori secretara, tolerata de director, face tocmai invers. De parca de asa ceva are nevoie muzeul acum. Cand este vizitata mai mult de straini decat de romani. Oare Consiliul Judetean Constanta, Ministerul Culturii, care finanteaza si conduc muzeul stiu ce se intampla pe aici? Sau nu li se pare prea important ce se petrece? Normal ar fi sa nu tolereze astfel de apucaturi si sa rada raul. Din radacina.

Scris de: {autor}Emilian ANDREI{/autor}