Ziua Dobrogei, 139 ani
14 noiembrie 1878 - 14 noiembrie 2017
23:21 20 11 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

„L-a răpit o mare oarecum calmă, dar necruţătoare“ Rămas-bun, Mircea Ţuglea!

ro

21 Aug, 2017 00:00 4000 Marime text
„Stând aici în mare, aproape golit de puteri, ca o baterie Duracell descărcată, simţeam că-mi inventam, mie însumi, capcana.“
 
La 43 de ani, avea toată viaţa înainte. Avea o familie frumoasă, o soţie şi doi băieţi isteţi foc, cu care se mândrea. Aştepta cu nerăbdare ivirea pe lume a... „Graziei“, romanul pe care îl aştepta emoţionat, aşa cum ar fi aşteptat o fiică. După un lung travaliu, trimisese romanul la care muncise atât de mult la prestigioasa editura ieşeană Polirom şi pe 19 august, chiar în ziua în care a făcut ultimele corecturi, timpul nu a mai avut răbdare pentru Mircea Ţuglea. S-a oprit în loc, într-o sâmbătă după-amiază, pe plaja Modern (zona Casa Căsătoriilor), odată cu bătăile inimii sale. A fost scos din apele Mării Negre, după ce dăduse semne că are nevoie de ajutor. Nu s-a mai putut face nimic, în pofida manevrelor de resuscitare care au durat mai mult de jumătate de oră. Puţin după ora 17.00, era confirmat decesul...
 
Muţi de durere, fără cuvinte, sperând ca în orice clipă zvonul să fie dezminţit, prietenii, cunoscuţii au acceptat cu greu trecerea Dincolo a celui care a fost Mircea Ţuglea, un intelectual rafinat, membru fondator al Cenaclului de Marţi, poet, prozator, publicist, critic literar, redactor-şef al prestigioasei revistei „Tomis“, desfiinţată în 2010, reînfiinţată online şi pe care se străduia să o readucă în peisajul cultural al Constanţei la adevărata sa valoare, în format print.
 
„Într-o postare pe blogul lui, într-o povestioară din februarie anul acesta, fraza finală este: «Stând aici în mare, aproape golit de puteri, ca o baterie Duracell descărcată, simţeam că-mi inventam, mie însumi, capcana». Trist!“, a scris Camelia Tucan pe pagina de socializare a lui Mircea Ţuglea. Cuvinte premonitorii parcă.
 
În urma scriitorului născut la Tecuci, dar ataşat de Constanţa, casa sa, au rămas familia nemângâiată, prietenii văduviţi de pierderea sa, zecile de foşti elevi şi studenţi, foştii colegi de la catedră... Cei care doresc să-l conducă pe ultimul drum pe Mircea Ţuglea sunt aşteptaţi luni, 21 august, de la ora 13.00, la Cimitirul Municipal Constanţa, sicriul cu trupul neînsufleţit fiind depus la capela cimitirului de pe strada Baba Novac. 

Un mare povestaş „a plecat la ceruri astăzi, sub ochii mei, fără să-şi ia rămas-bun“  

La câteva ore de la tragicul eveniment de pe plajă, mesajele de condoleanţe, cu sutele, au umplut pagina sa de Facebook, de la prietenii din întreaga ţara şi de peste hotare.
 
Dintre ele, cel mai emoţionant este cel pe care l-a postat soţia sa, după miezul nopţii, la ora 2.12: „Mircea Ţuglea a plecat la ceruri astăzi, sub ochii mei, fără să-şi ia rămas-bun. După ce a fost adus din mare, mâinile lui iubite, cu cele mai albe, mai minunate şi mai lungi degete, care creau lumi pe tastatură, erau îngheţate. Dar acum când scriu îl simt în spatele meu (m-a certat că am scris iniţial fără diacritice şi mi-a scos o literă în plus dintr-un cuvânt şi mi-a mai spus că sunt puţin incoerentă, ştiu, el scria cu atâta uşurinţă, era un povestaş).
 
În ultima zi a vieţii lui pe pământ a scris, e ceea ce i-a plăcut cel mai mult. I-a trimis redactorei de la Polirom, editura la care îi va apărea romanul «Grazia», varianta finală, «fără modificări consistente, doar cu corectarea unor repetiţii deranjante», şi-a actualizat cu atenţie prezentarea de autor de la începutul cărţii, coperta era gata de ieri, contractul semnat de acum câteva săptămâni. Emoţiile lui mi-au părut cumva cele ale aşteptării unui copil, de altfel, pe coperta pe care şi-a dorit-o, apare chipul unei fetiţe“.

 „L-a răpit o mare oarecum calmă, dar necruţătoare“  

Emoţionant a fost şi mesajul fratelui său, Radu Ţuglea: „Prea repede s-a dus. L-a răpit o mare oarecum calmă, dar necruţătoare. Dumnezeu să te odihnească, Mircea, fratele meu mai mic. Şi să te ierte, deşi eu nu ştiu să-i fi greşit“. 

„Cel mai strălucit dintre sutele, poate miile de studenţi“ şi „cel mai minunat dascăl“ 

Prof. univ. dr. Ileana Mihăilă, de la Universitatea din Bucureşti, îl consideră pe marele dispărut „cel mai strălucit dintre sutele, poate miile de studenţi“ cu care a avut privilegiul să lucreze, iar scriitorul Iulian Tănase a spus despre el că a fost „un uriaş prietenos, care părea că ştie mai mult decât spune“.
 
Mircea Ţuglea nu a fost doar un student eminent (altfel, nu ar fi fost unul dintre învăţăceii lui Marin Mincu). El a fost şi „cel mai minunat dascăl pe care mi-a fost dat (şi ce noroc!) să-l am, Omul datorită căruia mi-am ales calea în viaţă, a plonjat, s-a aruncat şi s-a pierdut ieri (n.r. - sâmbătă, 19 august) într-o mare de cuvinte, a dispărut între rafturile incomplete ale bibliotecii“, după cum a spus Monica Tamaş

„A urcat de pe pământ pentru a muri pe mare“  

Despre ce însemna romanul „Grazia“ pentru Mircea Ţuglea a scris Lucian Dan Teodorovici: „În primăvară, când ne-am întâlnit în Iaşi, am vorbit despre posibilitatea publicării cărţii sale la Polirom. «Grazia». Apoi, a trimis cartea. A aşteptat cu emoţie răspunsul. De-atunci, a scris şi a rescris, febril, pasaje. Şi ştiu că emoţiile îi erau şi mai mari acum, căci se apropia apariţia. Alaltăieri, a trimis la editură ultimele corecturi. Ultimele. Urma, de-acum, doar bucuria. Însă, din nefericire, de ieri (n.r. - sâmbătă, 19 august) Mircea Tuglea nu mai stă în niciun fel de aşteptare. Dumnezeu să-l odihnească. Mă obsedează de aseară, de când am aflat, ideea că vara asta au dispărut doi oameni de care tocmai mă apropiasem mult: Radu Niciporuc a coborât de pe mare pentru a muri pe pământ, Mircea Ţuglea a urcat de pe pământ pentru a muri pe mare“.
 
„Doi dintre «cei patru mari» ai Cenaclului de Marţi s-au dus: George Vasilievici şi Mircea Ţuglea. Să-i iubim mai mult pe cei rămaşi: Şoitu Grigore şi Mugur Grosu. - Chiustenge“, a scris şi prozatorul Dan Perşa.

 „A vrut întotdeauna să demoleze barierele obişnuinţei şi ale provincialităţii Constanţei“ 

„Odihneşte-te în pace, Mircea! Ai vrut să intri în Cercul poeţilor dispăruţi. (...) A muşcat cu nesaţ din viaţă şi din poezie, cu o febrilitate a studiului şi a creaţiei rar întâlnită. A vrut întotdeauna să demoleze barierele obişnuinţei şi ale provincialităţii Constanţei. S-a luptat să reînvie cenaclul, s-a luptat nu doar pentru el, ci şi pentru a scoate la lumină talentul din alţii, aşa cum făcuse mentorul lui, Marin Mincu. Citesc acum mărturii ale unor foşti elevi ai lui. Există oameni pentru care un anumit spaţiu este prea limitat... şi încearcă, fie şi împotriva curentului sau a valurilor, să împingă limitele cât mai mult.
Mircea a fost unul dintre acei oameni care au înmulţit talantul dăruit într-un timp foarte scurt. Păcat că ai sfârşit când încă mai voiai să faci atâtea lucruri necesare, Mircea. Nu ştiu cu cine e mai uşor să te lupţi: cu oamenii, cu marea sau tine însuţi. Ai crezut că poţi... Acolo Sus probabil că te aşteaptă un interlocutor pe care l-ai regretat, Marin Mincu. Din păcate, ai lăsat aici o familie pe care trebuie să o veghezi cum vei putea“, a scris conf. univ. dr. Sandina Vasile, care i-a fost profesoară de franceză din clasa a XII-a şi apoi colegă la Universitatea „Ovidius“, unde Mircea Ţuglea a fost asistent universitar.

Scurtă biografie  

Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Mircea Ţuglea se născuse pe 14 aprilie 1974, la Tecuci, judeţul Galaţi. A absolvit Liceul „George Călinescu“, iar în 1996 a devenit licenţiat al Facultăţii de Litere a Universităţii „Ovidius“. Membru fondator al Cenaclului de Marţi, Mircea Ţuglea a fost, între anii 1996-1998, bursier Herder la Universitatea din Viena, după o recomandare venită din partea mentorului său, reputatul şi regretatul critic literar şi profesor universitar Marin Mincu.
 
În anul 2007 a devenit doctor în litere al Universităţii din Bucureşti, cu o teză de doctorat consacrată operei lui Paul Celan, concretizată în lucrarea „Paul Celan şi avangardismul românesc. Reactualizarea sensului“. Între 2011-2013 a urmat o bursă post-doctorală din partea Academiei Române pentru studiul liricii poetului Paul Celan, în urma căreia a publicat volumul de critică şi cercetare literară „Lirica lui Paul Celan şi gândirea contemporană“. Şi-a mai pus semnătura pe volumele de versuri „Proezia“, cu care a debutat în 1996, şi „mircea ţuglea“ (2001). A colaborat cu una dintre cele mai importante reviste de cultură din ţară: „Convorbiri literare“, „Contemporanul“, „Poesis“, „Tomis“.
,
Între anii 1998-2006, Mircea Ţuglea a predat limba şi literatura română la Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân“ din Constanţa. Din iulie 2016, iniţiase, sub genericul „Atelierele revistei Tomis“, seria întâlnirilor cu tineri scriitori români, pe care le modera. Pentru Constanţa, pentru revista „Tomis“, avea planuri mari. „Dacă iniţiativele noastre - dar şi altele - s-ar concretiza, aş vedea Constanţa, peste câţiva ani, în postura de a candida la - ba chiar de a câştiga - titlul de Capitală Culturală Europeană. Ştiu că sună utopic. Nu prea, totuşi, din perspectiva tradiţiei noastre. Trebuie însă s-o facem vie, cum spuneam, să-i dăm blazon“, spunea în ultimul interviu online acordat, în decembrie 2016, cotidianului ZIUA de Constanţa. Timpul nu a mai avut răbdare, din păcate!
 
Odihneşte-te în pace, Mircea Ţuglea!
 
Sursă foto: Facebook
 
Citeşte şi:
 
S-a stins scriitorul Mircea Ţuglea! Cauza decesului, înecul
  
Mircea Ţuglea, condus, mâine, pe ultimul drum

Tulburătorul mesaj al soţiei scriitorului Mircea Ţuglea: ”A plecat la ceruri astăzi, sub ochii mei, fără să-şi ia rămas bun”. Sute de mesaje de condoleanţe
 
Interviu online cu redactorul-şef al Revistei „Tomis”, Mircea Ţuglea

Ti-a placut articolul?

Comentarii