Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
15:45 22 10 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Interviu live cu primarul localității Poarta Albă, Vasile Delicoti, și Aurelia Oprea, „Omul Centenar” „Părinții noștri au fost împroprietăriți de Carol I, dar colectivizarea a distrus pământul dobrogean. Astăzi, el renaște

ro

19 Sep, 2018 00:00 958 Marime text
Cum s-a dezvoltat Alacap, actuala comună Poarta Albă în ultimul secol, care sunt provocările Anului Centenar, ce proiecte derulează administrația locală și cum rememorează Omul Centenar al localității avantajele și dezavantajele urbanizării satului românesc am aflat ieri la, Interviuri Live, de la invitații mei, primarul localității, Vasile Delicoti, și de la Aurelia Oprea, învățător pensionar.

Întâlnirea cu reprezentanții comunității Poartă Albă poate fi urmărită și în format video, aici:
 
Acest proiect al interviurilor live, lansat la sfârșitul lunii iulie, reprezintă, putem spune, un serial, iar fiecare episod spune o poveste a unei comunități din Dobrogea. Ieri am vorbit despre localitatea Poarta Albă și despre poveștile ei, despre poveștile Alacap-ului, așa cum s-a numit până în 1930 această comună constănțeană.
 
Doamna învățător Aurelia Oprea, cum ați primit vestea că ați fost numită Omul Centenar al localității Poarta Albă în cadrul proiectului derulat de cotidianului nostru?
 
Aurelia Oprea: Vestea nu m-a surprins. Toată țara se pregătește pentru Centenar, am fost anunțată de domnul primar, am fost foarte bucuroasă că eu, ca om al Centenarului, pot să vin în fața dumneavoastră și a locuitorilor din  Poarta Albă și din Dobrogea. M-a bucurat foarte mult că m-a ales ca persoană emblematică a locuitorilor.
 
Domnule primar, a fost ușoară alegerea? Doamna v-a fost învățătoare?
 
Vasile Delicoti: Nu, dar o cunoșteam din școală și din localitate. Nu mi-a fost greu să mă decid, pentru că doamna chiar a avut o contribuție însemnată în localitate. Ani la rând a pregătit multe generații de copii. Alături de doamna Niculina Stan, dascălul meu, au fost o serie de carde didactice, la Poarta Albă, care au scos copii cu renume, sportivi, oameni cu funcții importante, care sunt plecați din țară și ne reprezintă în companii mari. Ne amintim cu mândrie, și la inaugurarea școlii am chemat toți foștii directori, a fost un moment foarte emoționant.
 
Sunt multe cadre didactice care și-au pus amprenta pentru evoluția mea și le mulțumesc pentru ce au făcut pentru mine și pentru copii din localitate.
 
Centenarul este un an deosebit și trebuie sărbătorit cu emoție. Asta încercăm să facem aici. Să creăm emoții. Doamna învățătoare, ce vă amintiți despre Alacap-ul copilăriei dvs.?
 
Aurelia Oprea: M-am născut în 1937, pe 10 iunie. Localitatea se numea deja din 1930 Poarta Albă. Comuna noastră a fost iubită de cei care nu mai trăiesc. Am lucrat și eu la Monografia localității alături de domnul director Băjenaru Iordache, pe care l-am urmat ca director la Școala nr. 1 din Poarta Albă. Ne-am informat la bătrânii din localitate, și am constatat și din documentele Arhivelor din Constanța, din anii 1855-1856, ce oameni minunați, ce popoare vrednice au trecut pe aici. Această comună datează din 1850.
 
Poarta Albă a avut foarte multe transformări. În Dobrogea a fost Imperiul Otoman, prima atestare a comunei noastre datează din 1812. Pe parcurs au avut loc multe transformări economice, politice, sociale. Din 1930, s-a numit în acte Poarta Albă, poarta de aur, poarta de intrare a mijloacelor de transport în ceea ce privește economia comunei, datorită turcilor, grecilor, nemților, bulgarii s-au așezat în zona Dobrogei, și inclusiv în comuna noastră.
 
Cu timpul, comuna s-a dezvoltat foarte frumos. Eu am dat 10 generații de elevi în 40 de ani, din care au rezultat toate categoriile de oameni. Nu mă îndoiesc că această comună va fi și mai sus din toate punctele de vedere.
 
Domnule primar, vă gândiți ca, pe viitor, în contextul dezvoltării de care se bucură localitatea, să încercați să-i ridicați rangul și în documente?
  
Vasile Delicoti: În foarte scurt timp va fi comună doar cu numele, deoarece comportamentul oamenilor din Poarta Albă nu mai este efectiv al celor de la țară. Toți muncesc în oraș și au acces la cultură, la tehnologie, la informație, la educație.
Statutul de comună înseamnă un impozit mai mic și putem obține fonduri europene mult mai ușor, alte localități au fost vitregite.
 
Am putut depune pe mai multe axe proiecte, chiar dacă am fost limitați valoric pentru un milion de euro. Orașele nu au avut un prag valoric, dar au avut mai puține axe. Ei s-au finanțat doar din programul operațional regional și acolo axele de finanțare au fost mult mai puține. Acest statut de comună a ajutat înainte de intrarea în Uniunea Europeană.
 
După 2007 în cele două perioade de finanțare am avut un avantaj,  statutul de comună a dus la un nivel mai mic de impozitare, la accesul fondurilor, al documentelor, interacționăm mai ușor cu oamenii. La Poarta Albă oamenii obțin mai ușor un document. Majoritatea comunelor au  toate facilitățile pentru locuitori, viață e mai ușoară, respiri aer curat.
 
Prin secționarea de cele două  canale, Dunăre-Marea Neagră și Midia-Poarta-Albă a fost un dezavantaj,  pentru că avem probleme în momentul în care vrem să facem proiecte. Din această cauză nu am prins finanțare  pentru drumurile de exploatare. Deoarece trebuia să trecem canalul și acea sumă de un milion de euro nu ar fi ajuns pentru pod și asfaltare. Prin întreruperea de cele două canale, zona industrială nu afectează zona rezidențială și nu va afecta calitatea vieții.
 
Doamna învățătoare, care considerați că au fost perioadele de dezvoltare ale comunei Poarta Albă în ultimii 100 de ani? Trei-patru perioade importante care au condus la urbanizarea de astăzi la care se referă domnul primar.
 
Aurelia Oprea: Până în 1938-1940, a fost destul de greu pentru comuna Poarta Albă și pentru întreaga țară. După 1940-1947, în regimul comunist, toate gospodăriile țăranilor inclusiv ale părinților mei, au fost smulse de nomenclaturile care mergeau spre est. Am fost considerați chiaburi, dacă nu mă luau profesorii acasă să termin Școala pedagogică poate că eram un gospodar.
 
După perioada 1947, s-a trecut la colectivizare, în 1962 s-a terminat colectivizarea, toată lumea mergea la muncă la CAP-uri. După Revoluție, țăranii au început să se gospodărească, să aibă. Dar utilaje nu erau. Cu timpul au recuperat utilajele și s-au descurcat. Unii dintre cetățeni au mai plecat la studii, dar o parte din tineri s-au întors în comună după ce au terminat studiile.
 
Domnule primar, dvs. aveți o altă versiune? Cum ați perceput dumneavoastră această dezvoltare? Perioada de înflorire a fost cea de după Revoluție...
 
Vasile Delicoti: După criza din 1929-1933, România a început să evolueze pentru că au venit mulți investitori străini. Pe vatra veche a satului, unde au fost instalați germanii în 1939-1940, care au făcut școală, biserică, unde este grădinița, a fost școala lăsată  tot de nemți a fost făcută 1920. Școală care a fost reabilitată și extinsă, în documente apare ca fiind din 1890, moara, fabrica de cărămidă înființată înainte de comunism. Fabrica de cărămidă a funcționat până în 1953-1955.
În săpăturile făcute, pentru Penitenciar s-au găsit colți de mamut care se află la Muzeul de Istorie Națională, amfore din anumite epoci. Se consideră că  pe Valea Carasu au fost aceste descoperiri. 
 
Ce înseamnă pentru locuitori acest muzeu viu, Canalul Dunăre-Marea Neagră?
 
Aurelia Oprea: Înainte de Anghel Saligny, și Ion Ionescu de la Brad, marele agronom care a trecut prin Dobrogea, a spus: „Pe Valea Carasu se poate face o apă mare de legătură între Dunăre și Marea Neagră, care să facă comerțul mai ușor“. În 1950-1953 s-a lucrat acest canal din lipsa de utilaje, se lucra manual, cu deținuții, aici au participat și tineri ai comunei. În 1953 s-au sistat lucrările la canalul Dunăre-Marea Neagră. Mulți au dispărut la construirea canalului. În memoria lor s-a construit un monument.
 
Pe viitor, în funcție de posibilități, de buget, vă gândiți să faceți un muzeu acolo, aproape de monument, de mănăstire?
 
Vasile Delicoti: Am alocat Asociației Foștilor deținuți politici un teren de 3000 de m, în vecinătatea terenului unde a fost ridicat monumentul. Ne-am fi dorit să facem acolo un muzeu, dar nu avem sprijinul Ministerului Culturii.
Primăria nu are suficienți bani. Sunt într-un proces de atragere de fonduri, de investitori. Fondurile europene nu au promis bani pentru astfel de proiecte și nu cred că se vor mai da bani mult timp de aici încolo. Va mai fi o perioadă de finanțare programată pentru 2020-2025. Perioada alocată României este de 5 ani.
 
Nu știm ce se va întâmpla după 2025, dacă se vor da fonduri și pentru astfel de monumente, dacă se va întâmpla acest lucru vom depune un proiect să obținem fonduri pentru acest muzeu. Dacă nu, după ce finalizăm aceste proiecte, cu siguranță vom face eforturi să facem acest muzeu în memoria celor care au murit la canal. Cu ajutorul mai multor persoane care au contribuit, am făcut pe fosta colonie de preoți. Acolo au murit preoți și intelectuali, în acea colonie erau aproximativ 100 de persoane încarcerate și puse la muncă silnică, la canal.
 
Au fost și intelectuali ai vremii, nu numai preoți. Acolo am reușit să facem o mănăstire, unde vrem să facem și un muzeu. Să aducem documente, inclusiv mărturia lui Iustin Pârvu, care a fost închis acolo.
Până să facem această mănăstire, au venit mai multe persoane, care doreau să facă o mănăstire dar să fie la șosea, lângă Monument, aveau mai mult intenții comerciale. Doar pr. Iustin Pârvu a fost de acord cu terenul unde am propus să facem o mănăstire. Acolo unde au fost închiși preoții și intelectualii vremii. A fost copleșit de amintirile perioadei în care a fost închis acolo, când a revăzut terenul. Aici este jertfa celor care au fost închiși. Și s-a realizat această mănăstire în 4-5 ani de zile.
 
Povesteați ceva mai devreme despre moștenirea lăsată de toate minoritățile care au trăit pe teritoriul comunei Poarta Albă - moara, biserica de la nemți, poate va rămâne acest muzeu și peste 100 de ani.
 
Vasile Delicoti: S-a făcut un concurs pentru comemorarea deținutului Radu Gyr, s-a ținut în Căminul Cultural un festival, unde au participat toți copiii. În jur de 100 de copii. Vom face muzeul, clar, fie din fonduri proprii, fie cu sprijinul Consiliului Județean.
 
Profit de faptul că Omul Centenar al comunei Poarta Albă este un învățător, un om al școlii. Să vorbim așadar despre educație. Cum era școala pe vremea când ați început munca la catedră?
 
Aurelia Oprea: Școală gimnazială nu exista în 1947-1948, în Poartă Albă. Ciclul primar a trebuit să îl facem la Murfatlar, era o sală cu două clase, ca pe vremea lui Ion Creangă, pe tipul domnului Vucea. Trebuie să știi să aduci elevul era pe făgașul cel bun. Se învăța pe tăbliță, nu era internet. Citiți, dragi elevi... Mai târziu s-a înființat gimnaziul în comuna Poarta Albă. Se ajungea greu la liceu. Acum avem școlile generale nr.1 și 2, Colegiul Agricol, grădinițe.


 
Domnul primar, majoritatea proiectelor aflate în derulare au legătură cu educația...
 
Vasile Delicoti: Pentru mine, în calitate de primar,  prioritatea nr. 1 a fost educația. Electoral, prioritatea pentru alți candidați este asfaltul.
Sigur, avem și proiecte pentru canalizare, apă, educație, gazele urmează. La finalul anului sperăm să avem acordul ANRE, Primăria doar obține avizele, face documentația și licitația nu face rețeaua. Trebuie să fim atenți la analiza cost-beneficiu. Am mers inițial pe varianta Valu lui Traian -Murfatlar -Poartă Albă - s-a oprit la Valu lui Traian. Am căutat altă soluție, am încercat varianta Ovidiu -Poarta Albă. Analiza cost-beneficiu nu era pozitivă și nu am fi primit avizul ANRE. Ultima variantă a fost Medgidia - Castelu - Poartă Albă, am făcut un studiu de fezabilitate, fiecare pentru zona lui, îl vom depune la ANRE și nu avem teamă că nu vom obține acel aviz. Așteptăm și colegii de la Castelu să obțină avizele tehnice și să depunem proiectul. În jurul lunii octombrie vor apărea normele metodologice de aplicare a acestei legi.
 
Acum câțiva ani, aducerea gazelor era considerată un fel de capăt de drum pentru dezvoltarea comunelor din județul Constanța. Cum acest deziderat este atât de aproape, ce considerați că ar mai trebui implementat pentru ca viața locuitorilor din Poarta Albă să fie una de calitate?
 
Vasile Delicoti: Avem în lucru procedura de execuție de lucrări pentru o creșă, grădinița cu program prelungit este în execuție. Există natalitate în Poartă Albă, s-a înregistrat o creștere. Sunt peste 500 de loturi pentru case pentru tineri. În cel mult o lună se realizează rețeaua de canalizare, cea de distribuție a energiei electrice este în lucru.
S-a încheiat contractul de execuție de lucrări pentru 1,5 km de asfalt din această lotizare. Sunt 130 de loturi care au formă de atribuire. Le pot cumpăra în rate, cine și-a permis a achitat integral. Avem tineri care sunt plecați la muncă și au lăsat neterminată documentația, dar terenurile sunt atribuite.
 
Cum se pregătesc locuitorii din Poarta Albă să sărbătorească Centenarul?
 
Aurelia Oprea: Cred că trebuie să ne bucurăm de ceea ce avem și să sărbătorim evenimentele importante pentru noi, dobrogenii. Pentru 14 noiembrie avem Ziua Dobrogei, zi decretată în 2015 de către Parlamentul României. Apoi Ziua sfintei Uniri. Ziua de 14 noiembrie 1878 este de mare valoare patriotică și afectivă, alături de datele de 27 martie pentru Basarabia și 28 noiembrie pentru Bucovina de Nord și afilierea Transilvaniei la 1 decembrie 1918, această Mare Unire. Îmi doresc să fie pace să fie liniște, să se modernizeze comuna. Părinții mei au fost împroprietăriți de Carol I, dar colectivizarea a distrus pământul dobrogean, nu era nevoie să vină investitori.
 
Vasile Delicoti: Deși au existat și etape de dezvoltare, comunismul a uniformizat în jos. Deși s-a industrializat România, la investiții oamenii au avut de pierdut. A câștigat o pătură restrânsă care a vândut pe nimic industria. Dacă România nu trecea prin comunism, era mult mai sus din punct de vedere al evoluției. Comunismul a fost o stagnare, doamna Aurelia poate confirma.
 
Nimeni nu spune cât de săracă era România înainte de Revoluție. Nu era apă caldă, căldură, era sărăcie în România. Speranța nu va dispărea, existența omului depinde de acest lucru. Tinerii reprezintă viitorul. Sunt tineri în România conștiincioși și cu patriotism, dar nu mai au curajul să se implice. Îi mulțumesc doamnei Oprea pentru ceea ce a făcut pentru localitate și îi doresc s-o mai avem mulți ani alături, să ne mai dea sfaturi.
 
Pregătim și un eveniment pentru Centenar, un film documentar pe care ni-l dorim, am conturat bugetul, sigur îl vom realiza. De fapt, Centenarul se realizează pas cu pas.
 

Citește și:


Interviuri live Vechea așezare turcească Alacap, poveștile Canalului vs 88 de ani de istorie a comunității din Poarta Albă (documente + galerie foto)


 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii