Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
12:04 23 09 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Interviuri live Gheorghe Frigioi - „În Anul Centenar, avem nevoie mai mult ca oricând să se popularizeze istoria Dobrogei, să fim uniți, să ne «strângă» și Dunărea, și Marea Neagră!” (video)

ro

12 Sep, 2018 00:00 578 Marime text
Cum s-a dezvoltat comuna Crucea în ultimul secol, care sunt provocările Anului Centenar și perspectivele pentru următorii ani am aflat ieri de la primarul localității, Gheorghe Frigioi, la „Interviuri live”. Întâlnirea cu primarul comunei Crucea poate fi urmărită și în format video, aici:

Primarul comunei Crucea a venit ieri la Interviuri Live și cu o fotografie-document, cu primul primar al comunei Crucea, Dan Nedelcu, și primul Consiliu Local al comunității, o fotografie de la 1911.
  
Care sunt provocările anului 2018 pentru administrația din Crucea și pentru locuitorii comunei? Am văzut că ați fost loviți de această gripă porcină africană. Care este situația?
 
Este o mare problemă pentru satul Băltăgești, unde toți porcii au fost uciși, peste 60. S-au întocmit dosare pentru despăgubiri. Din păcate nu au existat informații anterior acestei gripe porcine. I-am rugat pe cetățeni să mă contacteze și să afle care sunt regulile de respectat si să ieșim cu bine. Până acum din cele 6 localități, doar Băltăgești a fost afectat. E bine că nu mai este și în alte localități toate familiile creșteau acest an numai pentru perioada rece și pentru familiile lor.
 
În afară de despăgubirile care vor fi suportate de stat, vă gândiți să îi ajutați și  din bugetul local să suplimentați subvențiile?
  
Este foarte greu, fiind la sfârșitul anului, bugetul este din ce în ce mai mic, nu îi putem ajuta din bugetul local. S-a  discutat la un moment dat despre această problemă și la nivel de Consiliu Județean și sper să se pună în practică. Eu am crescut animale, se crește foarte greu, este destul de lung drumul ca să ai un animal bun in apropierea Crăciunului. Este foarte multă muncă, omul uită munca, dar când pierzi obiectul muncii tale,  hrana pentru cel puțin 3-4 luni din an, e mai greu să accepți. La întâlnirea cu prefectul și președintele Consiliului Județean Constanța, s-a discutat despre  achiziționarea de substanțe dezinfectante, și materialele necesare  pentru prevenție. Pentru prevenție se face prea puțin.
Să sperăm că această problemă va fi rezolvat.
 
Vreau să vă propun să revenim la istoria localității Crucea. Îmi spuneați că ați venit în 1974 în Crucea, prin repartiție, erați în învățământ. Ce v-a făcut să rămâneți?
 
Omul știe unde se naște, dar nu știe unde moare.
Am fost învățători, și eu și soția, am rămas pentru că soția este tot din Crucea. Am rămas pentru că oportunitățile dar și evoluția pe plan profesional, asigurau șanse  mult mai mari comparativ cu alte localități.
 
V-ați dorit să ajungeți la oraș?
 
Nu mi-am dorit să ajung la oraș niciodată. Nu îmi place să vorbesc despre mine,  am avut șansa să ajung să lucrez la Inspectoratul Școlar, înainte de 1989, și am refuzat. Îmi place să simt pământul, nu îmi place la apartament. Îmi place să cred că mediul rural va fi foarte aproape de mediul urban, mai ales comuna Crucea.
 
Care sunt facilitățile pe care le au în acest moment locuitorii comunei Crucea, astfel încât traiul lor să se apropie de cel al orășenilor?
 
În toți acești ani, am pus la punct tot ce s-a putut de la rețeaua școlară,  preșcolară, drumuri, alimentare, asfaltat. Acum avem licitație pentru alte două localități să le asfaltăm. Nu vorbesc până nu am contractele de finanțare semnate. Mi se pare nefiresc să spun o să facem dar nu avem nimic.
 
Și atunci ce le spuneați oamenilor în campanie, dacă nu vă place să discutați decât în termeni concreți?
  
Ce am făcut se vede și ceea ce urmează să facem hotărâm împreună. Primarul reprezintă voința,  dorințele, punerea în practică o fac colegii de lângă tine, consiliul local.
În învățământ aveam 4 întrebări, aceste se regăsesc și în administrația publică: Ce fac?,
De ce fac?, Cum fac? Cu ce fac?.
 
Ultima întrebare se referă la bani. Dacă ai răspuns la ultima întrebare poți să asfaltezi și drumuri și străzi și să rezolvi și alimentările cu apă. Sunt anumite legi care îngrădesc posibilitatea de a mustra pe cei care contractează anumite licitații. Vrei un alt ritm. Vin cu reabilitarea trotuarelor, după alimentarea cu apă și trebuie insistat pentru terminarea acestora.
Vreau să găsesc Crucea așa cum am găsit-o,  eu cu trandafiri.
 
Mai există ceva din acea perioadă pe care domnul Dan Nedelcu a gospodărit localitatea Crucea?
 
În satul Satișchioi, Crucea de astăzi, există biserica la care în 1895  s-a început construcția. Odată cu terminarea lucrărilor la podul de la Cernavodă, Anghel Salingny, cum îl cunoaște toată lumea. Terminarea lucrărilor bisericii este puțin incertă, dar sfințirea acesteia s-a făcut în 1920. Acum un fiu al localtății, cu suflet mare, a început reabilitarea bisericii, și noi îl sprijinim. Trebuie consolidate toate aceste lăcașuri de cult.
 
Sunt 6 lăcașuri de cult, în fiecare localitate câte unul. Cele mai mari sunt în Băltăgești, Gălbiori, Crișani și Crucea. Toate sunt realizate în aceeași perioadă, din aceleași materiale, pentru că majoritatea cetățenilor au participat la construirea Podului de la Cernavodă, materialul suplimentar a fost dăruit ca recompensă pentru ajutorul primit din partea cetățenilor.
 
Cum ați descrie Crucea pentru cineva care nu a vizitat niciodată de această localitate? Care ar fi cartea de vizită a comunității pe care o reprezentați?
 
Oamenii sunt cei care ar trebui să fie trecuți pe cartea de vizită.
 
Poate și mănăstirea, și izvorul ei tămăduitor...
 
Și mănăstirea este făcută tot de oameni. În 2004, într-o vizită, ÎPS Teodosie și prefectul de atunci, domnul Martin, au făcut un popas la Crucea. Treceau de la sfințirea unei mănăstiri, pe la Stejaru, și povesteau de frumusețea locului unde s-a construit, pe locul fostului CAP. Atunci i-am invitat să le arăt un loc de poveste, parcă desprins din legendele lui Alexandru Mitru, în care vedem toată țara. Acolo este și un izvor, numit „Izvorul tămăduirii”.
 
Religia și credința sunt 2 lucruri diferite. Eu discut cu preoții parohi, inclusiv cu părintele Ilarion de la mănăstire, despre credință și religie. Revenind la „Mănăstirea Crucea” în 2005 se pun bazele, au venit călugării au venit și maicile, astăzi sunt 14 viețuitoare inclusiv cu maica Teodora. Este o femeie care aleargă, bătăioasă și care nu dă greș. Este un loc care atrage și va deveni și mai cunoscut. În jurul lui este rezervația Allah Bair, despre care a vorbit Vasile Pârvan încă de la 1921.
 
Cum vreți să valorificați acest loc? Dacă cineva vrea să rămână într-o seară în liniște, are unde să se cazeze?
 
Este un proiect, avem lotizări, unde se pot construi în apropiere de mănăstire case de vacanța. Este și un han, Maramureș, în Crucea, unde se pot caza.
 
Mi-ați spus că satul Băltăgești are o istorie specială. De ce?
 
Citind o carte numită „Călători străini despre Țările Române”, am găsit o referire de la 1560, în care se vorbea despre Băltăgești ca fiind principalul loc de popas în drumul de la Ierusalim către spre Vatican. Una dintre cele mai înstărite localități cu oameni bogați și sufletește și material. Cele mai bogate familii au trăit în Băltăgești și au murit în închisorile comuniste, au pornit din satul Băltăgești, Moțoi, Nițu, foarte mulți care au murit în închisorile comuniste.
 
De ce nu este Băltăgești reședința comunei?
 
Pentru că sunt locuitori puțini, dar suprafețele de pământ erau mari. Existau conace frumoase, bine gospodărite.
 
Ne-ați făcut cadou și Monografia localității, semnată de Ion Grosu, Mirabela Gheorghe și Petrică Miu. O schiță monografică realizată în 2015. Ce ați adăuga acum în ea?
 
Ion Grosu a fost profesor de istorie în Crucea, a fost directorul școlii, a fost învățător, apoi profesor de istorie și a contribuit la realizarea acestei monografii. Este o monografie completă și cu mențiunea localităților, Băltăgești, Stupina, Gălbiori. A fost editată în 2015. Poate ar trebui să mai amintim și despre investitori, ei  sunt și cei mai puternici sunt locuitori ai satului, cei care au dezvoltat mari ferme agricole.
 
Crucea este cea mai mare comună ca întindere din județul Constanța. Am avut 26.000 ha de teren agricol plus pădure, pășune. Sunt ferme mari cu mii de ha, oameni gospodari care cresc animale nu doar pentru subzistență, cresc și pentru realizarea de venituri.
 
Înseamnă că aveți o comună bogată cu oameni fără lipsuri și cu un grad de fericire ridicat. Aveți probleme cu șomajul?
 
La Gălbiori, nu avem șomeri, doar un dosar la ajutor social la 1.000 de locuitori. Cele mai mari probleme sunt la Băltăgești, odată cu desființarea IAS-urilor și a fermelor de creștere și îngrășare a taurinelor, oamenii au rămas fără obiectul muncii. Toate familiile care au cerut  pământ, la apariția Legii 18, au primit pana la 10 ha. Mai sunt foarte puține suprafețe care sunt de dat. Au apărut multe legi funciare, Legea 18, Lupu a dat posibilitatea și de constituire a dreptului de proprietate.
 
Mulți l-au vândut, au fost foarte mulți cumpărători din afara județului și din afara țării. Mai avem de retrocedat, mecanismul lucrează foarte greu. Este și un vinovat, o instituție de stat. În afară de Insula Mare a Brăilei, cu cea mai mare suprafață, de peste 60.000 ha, nu mai există teren, este o listă în ordine cronologică din momentul depunerii cererilor, 1991. Este mult de vorbit. Comisia de Fond Funciar, comisia locală, județeană nu pot fi învinovățite.
 
Să vorbim și despre proiecte! Aveți în derulare lucrări și pe fonduri guvernamentale, PNDL și pe fonduri europene, ați primit și câțiva bănuți la rectificarea de săptămâna trecută...
 
Da, am primit 20.000 de lei, dar trebuie respectată o procedură. Proiectele nu se fac de pe azi pe mâine. Sunt proiecte care vin din urmă. Cel pe fonduri europene, asfaltarea Băltăgești și Gălbiori, a început în 2013. Cele de alimentări cu apă, asfaltare drumuri comunale sunt proiecte care nu se fac într-un an sau doi. Se pun în așteptare și, citându-l pe Agamiță Dandanace, „pac la războiu”, când vezi o sursă de finanțare. Trebuie să finalizăm un alt proiect pe resurse umane, un proiect în colaborare cu bulgarii, pentru pregătirea de forță de muncă, se numește „O șansă pentru toate vârstele”, cu participarea a 200 de persoane, care au venit să se pregătească pentru îngrijirea vârstnicilor. Avem persoane care vor să rămână acasă, având și calificare. Sunt și persoane care au nevoie de îngrijitori, din localitatea Crucea. Au fost si cursuri de operator calculator. Trebuie finalizată alimentarea cu apă de la Șiriu, Crișani, Stupina și Gălbiori. Canalizarea de la Crucea. Extinderea liceului, tot pe fonduri europene. Se vor construi săli de clasă, grupuri sanitare și să nu mai funcționeze în schimburi. Avem și un pod care arată responsabilitatea celor care l-au proiectat și a celor care au cerut această lucrare, dar și a executantului.
 
Ați reușit să accesați fonduri pe toate axele pe care v-ați propus?
 
Am un proiect de suflet, asfaltarea localității Crucea și a jumătate din localitatea Stupina, precum și realizarea unui cămin de bătrâni. Asfaltarea pentru Băltăgești și Gălbiori. La căminul de bătrâni - acolo sunt oamenii luminoși, cei ai comunității și nu numai. Pot veni de oriunde în limita locurilor libere. Sunt 26 de locuri, 13 camere, câte 2 locuri în cameră, cu baie proprie, cu toate condițiile, hrană suficientă. Mulți vin cu rezervă. Le lipsesc obiceiurile de acasă. De Crăciun avem obiceiul de tăiere a porcului. Vin copii cu colindul. Mulți nu au familie. Au spațiu generos în jur.
  
Ați fost învățător. Chiar dacă sunteți primar la al cincilea mandat, bănuiesc eu că școala a rămas în suflet. Cum priviți astăzi sistemul educațional, problemele lui? Ce nu funcționează? Ce lipsește?
 
După 1989, prima celulă educațională, familia, a dispărut. Când spuneai cadru didactic, ți se umplea gura. Era omul care învăta. Oamenii nu realizează că educația este mai importantă decât 1 km de studiu de fezabilitate. Fără educație nu are cine să asfalteze, să proiecteze, să dorească să facă un proiect. Administrez personal contul de Facebook și răspund foarte repede. Vorbesc cu colegii mei din învățământ care spun: „Școala, izvor de cultură și civilizație”. Există un program de cercetare care spune că ar trebui predată caligrafia la școală. Oare de ce avem nevoie de studii care să ne spună că ar trebui să facem școala pe care a făcut-o Spiru Haret?
 
V-ați mai putea adapta sistemului de învățământ actual?
 
Nu, m-am axat pe administrație. Copiii veneau disciplinați de acasă la școală. Noi, cadrele didactice, nu ne-am permis să luăm la examenele de grad și de definitivat note mai mici de 9.
 
Cum sărbătoresc locuitorii din Crucea Anul Centenar și cei 140 de ani de la revenirea Dobrogei la patria-mamă?
 
Noi avem un întreg calendar dedicat acestui an. Anual organizăm spectacole de 1 iunie și spectacole dedicate familiei. Toate acțiunile desfășurate în cadrul Căminului Cultural, Ansamblul artistic de dansuri, Formația de acordeon, de chitară, toate sunt dedicate anul acesta Centenarului. Vom avea și un cor bărbătesc, sperăm cu un repertoriu de  cântece patriotice.
 
Dar pentru că vorbim despre Centenar, vreau să amintesc de oamenii considerați părinții acestei comunități: fam. Nițu, Moțoi, din Băltageși, oameni din Șiriu, Crișani, Gălbiori, familia Tomoșoiu din Stupina. Pr. paroh Serghie Oancea, care, deși a pătimit la canalul Dunăre-Marea Neagră, este plin de vitalitate la cei 92 de ani, nu știu dacă putem păși în urma lui. A fost decorat de ÎPS Teodosie. Oamenii care au luptat în cel de-al Doilea Război Mondial, mai sunt foarte puțini în viață. Unul trăiește la Crucea, are 99 de ani, se numește Gheorghe Constantin, a avut mai multe accidente vasculare cerebrale, se descurca singur, era vesel, jovial.Au pătimit și au înțeles viața nu așa cum o înțelegem noi.

Vreau să-mi dați voie să vă recit ceva tot în contextul Anului Centenar:
„Mi-e dor de tine, Putna,
De Ștefan cel măreț
Mi-e dor de apa vie ce curge în Voroneț
Mi-e dor de toți străbunii împrăștiați pe glie,
Dar mai presus de toate,
Mi-e dor de-o Românie”.

 
Și cu această ocazie, transmit un mesaj pentru cei ce vor să pășească în administrație. Ceea ce realizezi nu trebuie făcut din orgoliu, ci cu responsabilitate.
 
De ce alte investiții ar mai fi nevoie în comuna Crucea?
 
Niciodată nu termini. Mereu trebuie să cauți ceva, dacă se termină problemele pe infrastructură, trebuie să venim pe partea de suflet, pe partea educațională. Sunt trist că sărbătorile mari creștine, Nașterea și Învierea Domnului, nu mai au aceeași însemnătate. Se petrece diferit, nu mai este aceeași bucurie. Știți, sunt două feluri de săraci: cei care vor să fie săraci și vor doar să li se dea și alții care muncesc și tot săraci sunt, nu se ajung.
 
Ne dorim să vină copiii acasă, nu doar ocazional. Sper că se vor umple străzile de copii, carte se poate învăța și la Șiriu, Băltăgești, Crucea, oriunde. Sunt copii care au ajuns medici, profesori, ingineri. Este munca lor. Dar au fost conduși cum trebuie. Noi nu facem ca în proverbul rusesc - „să măsuram de 100 de ori și să tăiem odată”, noi tăiem de 100 de ori apoi realizăm greșeala.

Anul acesta avem nevoie mai mult ca oricând - și felicit pe această cale cotidianul ZIUA de Constanța - să se popularizeze istoria Dobrogei să fim uniți, să ne „strângă” și Dunărea, și Marea Neagră.
  

Citește și: 

 

Interviuri live Cele mai importante etape în dezvoltarea comunității Satișchioi, actuala comună Crucea din județul Constanța, în ultimul secol (galerie foto + documente)


 
 
 
 

 

Ti-a placut articolul?

Comentarii