Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
18:11 13 12 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Interviu live Satul Chiostel, actuala comună Castelu din judeţul Constanţa, în Anul Centenar (documente + galerie foto)

ro

20 Nov, 2018 00:00 2086 Marime text
Comuna Castelu are în componenţa sa satele Castelu şi Nisipari. Este situată în centrul judeţului, în zona de stepă a Văii Carasu, la 8 km sud-vest de limita municipiului Medgidia şi la 35 km de municipiul Constanţa. Are ca vecinătăţi: la sud-est, comuna Poarta Albă, la vest, municipiul Medgidia şi comuna Cuza Vodă, la sud, Canalul Dunăre-Marea Neagră, la nord-est, comuna Mihail Kogălniceanu. Populaţia comunei Castelu numără 5.120 de locuitori, iar numărul gospodăriilor este de 1.855.
 
Cum s-a dezvoltat comuna Castelu în ultimii 100 de ani aflăm joi, 22 noiembrie, ora 14.00, pe Facebook, de la viceprimarul localităţii, Antoneta Prodan. Joi aflaţi mai multe despre ce au însemnat ultimii 100 de ani pentru unul dintre cele mai încărcate de istorie locuri ale Dobrogei. Nu vor lipsi din discuţie nici personalităţile care şi-au lăsat amprenta asupra comunităţii şi, bineînţeles, vom atinge şi subiecte legate de strategii de dezvoltare a localităţii, investiţii, fonduri europene, servicii publice, învăţământ sau performanţe culturale şi sportive. Aşteptăm şi întrebările dumneavoastră pentru invitatul ediţiei, în timp real, pe pagina noastră de Facebook.
 
Istoric şi identitate
 
Istoria comunei Castelu este strâns legată de istoria Dobrogei, care, vreme de sute de ani, s-a aflat sub stăpânire otomană. Marele geograf Grigore G. Dănescu nota în 1897, în lucrarea sa „Dicţionarul geografic, statistic, economic şi istoric al Judeţului Constanţa“: „Chiostel (Castelul), sat în plasa Medjidia cătunul comunei Alkapâ, situat în partea nordică a plasei şi cea centrală a comunei, la 6 km spre nord-vest de cătunul de reşedinţă Alkapâ şi la un km spre nord de extremitatea răsăriteană a bălţii Carasuf...]. Pământul nu tocmai este cultivat împrejurul satului din cauza umezelii, ci este lăsat să crească iarba pe care o pasc vitele locuitorilor şi în special oile.” Iar Prefectul Judeţului Constanţa N.T. Negulescu arăta în lucrarea sa: „Judeţul Constanţa 1916 şi 1922-1923", că „[...] Satul Chiostel este înfiinţat în timpul dominaţiunii otomane, înainte de anul 1850. Pe atunci satul se numea Borlak". În anul 1853 s-au aşezat aici 30 de familii de tătari din peninsula Crimeea, la 1500 m vest de actuala localitate. Mai apoi, pe la 1885, atraşi de locurile acestea care se pretau foarte bine creşterii oilor, au venit 10 familii de mocani ardeleni care au fost împroprietăriţi cu 140 ha.
începând cu anul 1885 până în 1911 satul Chiostel a aparţinut de comuna Alkapâ (Poarta Albă), după care devine comună având în subordinea sa, satele Caratai ( Nisipari) şi Docuzol (Cuza Vodă).

Marin Ionescu Dobrogianu, în lucrarea „Dobrogea în pragul veacului al XX-lea“, scrisă în 1904 oferă, de asemenea, valoroase informaţii despre satele Chiostel şi Caratai. Astfel, el nota: „Comuna Caratai ocupă toată regiunea din stânga văii Carasu acoperită de dealul Hagi-Cabul, până în Valea Ciobanului, departe către răsărit de 9 km de oraşul Medgidia; se compune din 2 sate: Caratai, de reşedinţă, pe ambele maluri ale Văii Caratai şi Hagi-Cabul, la 5 km spre nord-vest de precedentul, este aproape nelocuit, fiind părăsit din 1877. Ambele au înfăţişarea sălbatecă, case mici şi bordeie grupate împrejurul mai multor fântâni, din care odinioară se scotea apa cu burduful. Satele erau locuite de tătari. Case sunt 152, Primăria a fost clădită în 1882. Biserică şi şcoală nu are comuna; sunt trei geamii în Caratai. Calea ferată Constanţa - Cernavodă trece pe la 4km, spre sud, de sat şi n-are staţie aici."
În primul deceniu al secolului al XX-lea, sunt împroprietărite, aici, câteva familii de români buzoieni (Ochiuleţ, Piuaru, Banciu, Dobrilă, etc). La începutul anilor 1920 sunt împroprietărite alte familii de români din zona Argeşului (Dumitraşcu, Pătraşcu, Ivan, ş.a.). După anul 1911, Caratai (Nisipari) intră în componenţa comunei Chiostel.

Populaţia comunei era în 1916 de 1.552 de suflete, din care în Chiostel: 368 români, 157 turci, 3 germani şi 6 de alte naţionalităţi; în Caratai: 113 români, 683 turci, 5 germani şi 13 de alte naţionalităţi.

Populaţia comunei Castelu numără astăzi 5.120 de locuitori, din care 3.309 persoane cu drept de vot; numărul gospodăriilor este de 1.855. Din 1922, la Caratai vin 20 de tinere familii de colonişti germani din Atmagea şi Ciucurova, care au primit teren pentru casă şi curte în partea de vest a satului, pământul bun lăsat de turci putea fi arendat sau cumpărat. Cartierul german avea o stradă dreaptă, frumoasă, şi pomi plantaţi. În mijlocul satului se afla o casă de rugăciuni şi şcoală, din anul 1924. În câţiva ani, localitatea a devenit un „colţ de rai".
 
Din anul 1930, satul Caratai îşi schimbă numele în Nisipari. În 1940 s-au repatriat în Germania aproape toţi nemţii din localitate, 268 de persoane, şi au mai rămas doar trei. După plecarea nemţilor, s-au aşezat, în Nisipari, câteva familii de români balcanici (aromâni), strămutaţi din Dobrogea de Sud (Cadrilater), familiile: Gări, Magri, Târziu, Tase, Belu, Lambru, Ciucea, Bardu, ş.a.
 
Comuna Castelu are în componenţa sa satele Castelu, Nisipari şi până în 2004 şi satul Cuza Vodă, care, prin Legea 84/2004, se reînfiinţează ca o comună; este situată în centrul judeţului, în zona de stepă a Văii Carasu, la 8km sud-vest de limita municipiului Medgidia şi la 35 km de municipiul Constanţa.
 

Educaţia

În ceea ce priveşte instrucţia publică în 1916, existau două şcoli: una în satul Chiostel, cu cinci clase, înfiinţată ca post în anul 1898 şi instalată în local propriu; cealaltă în satul Caratai, cu cinci clase, înfiinţată ca post în anul 1904 şi instalată în localul propriu, clădit prin contribuţia locuitorilor.

Actualul edificiu al şcolii, din Nisipari, a fost înălţat în anul 1940, prin contribuţia materială a familiei Valaori, care donează satului şi un dispensar. Astăzi, această şcoală cu clasele I-VIII, unde învaţă 238 de elevi, este complet modernizată conform cerinţelor actuale şi dispune de 15 cadre didactice de învăţători şi profesori. În ultimii ani a fost construită aici şi o impresionantă sală de sport complet utilată. Directorul şcolii este prof. Florentina Asanache. Tot în localitate se află şi grădiniţa cu program normal, frecventată de 75 de copii.
 
Activităţile culturale se desfăşoară la Căminul Cultural, care a fost renovat şi modernizat. Odată cu dezvoltarea şi evoluţia satului, accesul tinerilor la studii superioare a devenit un deziderat de neîngrădit. Apar primii intelectuali proveniţi din rândul familiilor de ţărani, din Nisipari - unii dintre ei vor accede, la demnităţi naţionale, publice şi universitare, precum: prof. univ. dr. în istorie Gheorghe Dumitraşcu, senator al României în perioada 1990 -2000; lector univ. dr. în litere Nistor Bardu; chestor de poliţie Ion Cârlig, primarul localităţii, ec. Nicolae Anghel, şi mulţi alţii.

Demografie, evoluţia populaţiei

Perioada feudalismului timpuriu este cunoscută, de asemenea, pe teritoriul comunei Castelu prin descoperirea întâmplătoare în anul 1957, în incinta SMA Castelu, a cimitirului feudal timpuriu, care atestă extinderea unei aşezări omeneşti între secolul al IX-lea şi al X-lea în această zonă.

Din cele menţionate se desprinde faptul că actualele aşezări componente comunei s-au format pe locul unor vetre preexistente, dovedindu-se, astfel, continuitatea populării acestei regiuni.

Satul Castelu a fost înfiinţat în anul 1830 de către un grup de 30 de familii de tătari, veniţi din stepele Basarabiei, în urma războiului ruso-turc din Crimeea, peste populaţia băştinaşă, la circa 1500 m est de actuala vatră a localităţii, pe Valea Chiostel.

Nou-veniţii şi-au întemeiat aşezarea - Chis-Tel (Spin), iar mai târziu au numit-o Chistel. Odată cu valorificarea suprafeţei agricole de pe teritoriul Dobrogei Centrale, puternicul curent de migraţie a populaţiei din zonele subcarpatice a asigurat dezvoltarea acestor firave aşezări ce fuseseră amplasate mai ales în lungul principalelor văi din zonă, alături de localităţile preexistente.

Documentele atestă că în partea centrală a judeţului, în zona Medgidiei (la 6 km depărtare de Castelu), se găsesc cei mai mulţi mocani, stabiliţi şi în Castelu, în Nisipari şi Cuza Vodă.
Tot din aceleaşi documente aflăm că familia Gheorghe Gole avea în Caratai (Nisipari) şi Agi Cabul (un sătuc ce făcea parte din Nisipari, dispărut în anul 1877) suprafaţa de 775 ha, Stan Vidrighin (urmaşii acestuia locuiesc azi în satul Castelu) din satul Castelu stăpânea 150 ha şi Dumitru Vidrighin din Nisipari, agricultor de frunte al judeţului, avea în stăpânire 139 ha de teren. În această zonă au venit şi mulţi locuitori din judeţele Argeş şi Ialomiţa, atraşi de întinsele pământuri dobrogene.
 
La început, activităţile locuitorilor comunei erau păstoritul şi munca pământului. În viaţa şi activitatea populaţiei din teritoriul cuprins în zona Castelu s-au petrecut schimbări esenţiale după Războiul De Independenţă din 1877, marcând a doua perioadă de dezvoltare a acesteia, care însoţeşte până în 1947 evenimentele istorice petrecute pe plan naţional.

Din 1888, populaţia turcă şi tătară a început să migreze în Turcia, iar românii şi-au urmărit suprafeţele, în urma expansiunii rurale a populaţiei din diferite zone ale ţării spre Dobrogea, atraşi de împroprietăririle de stat din 1882, 1888, 1904, 1905, 1921, 1923 şi 1946. În anul 1888 au fost împroprietărite 39 de familii de olteni cu câte 10 şi respectiv 30 de ha din mereaua comunei Castelu. Funcţiile economice de bază ale celor trei state devin cultura plantelor şi creşterea animalelor.

Din punct de vedere administrativ, satele Castelu şi Cuza Vodă au aparţinut, de la înfiinţare şi până în anul 1911, comunei Poarta Albă, iar satul Nisipari şi Hagi Cabul au format o singură localitate, comuna Alacapu (Poarta Albă), în bazinul mijlociu al Văii Carasu, aşezată la 12 km spre est de oraşul Medgidia şi la 24 km de Constanţa, în dreptul liniei de fier Constanţa - Cernavodă, care se compunea din satul Alacapu - reşedinţă, Chiostel şi Docuzol.

Localitatea Nisipari, fosta comună Caratai, ocupă regiunea din stânga Văii Carasu, acoperită de dealul Hagi Cabul, până în Valea Ciobanului, către răsărit, la 9 km de oraşul Medgidia. Se compunea din două sate: Caratai - reşedinţă şi Hagi Cabul, la 5 km spre nord, care este nelocuit şi părăsit din 1877.
După anul 1911 şi până în anul 1930, se separe în două comune: Castelu, cu satul Cuza Vodă, şi Nisipari.

La data de 10 decembrie 1950, cele trei sate se reunesc într-o singură comună, care face parte din raionul Medgidia, regiunea Dobrogea. După noua împărţire administrativ-teritorială din anul 1968, comuna Castelu devine unitate de bază a judeţului Constanţa.

De-a lungul timpului, teritoriul comunei Castelu a fost permanent şi intens locuit. Dezvoltarea demografică a comunei Castelu în perioada evoluţiei sale prezintă unele particularităţi: între 1880 şi 1930 asistăm la procesul de extensiune rurală, când populaţia comunei creşte pe baza excedentului migrator, format din curente nedirijate ale populaţiei din Transilvania, Oltenia, Muntenia şi Moldova, cât şi prin împroprietăririle făcute de stat în anii 1882-1888, 1904-1905 cât şi în 1946.

În jurul anului 1904, localităţile componente comunei Castelu aveau următoarea populaţie:
-satul Castelu - 504 locuitori
-satul Docuzol - 917 locuitori
-satul Caratai - 585 locuitori.

Evoluţia numerică a populaţiei comunei Castelu, prin compararea datelor recensământului din anii 1922, 1930, 1941, 1948, 1956 şi 1966, dovedeşte o creştere continuă. Excepţie a făcut satul Castelu, care din 1912 până în 1930 a înregistrat o scădere de 184 locuitori di cauza plecării în masă a populaţiei tătare în Turcia, cât şi a Primului Război Mondial. La aceste cauze se adaugă malaria şi tifosul, care au decimat o parte a locuitorilor. Satul Castelu era amplasat pe Valea Carasu, unde exista în acea perioadă un focar de malarie, prin prezenţa mlaştinilor, azi asanate, redate agriculturii şi ocupate de Canalul Dunăre - Marea - Neagră.

Astfel, în urma efectuării recensământului populaţiei din luna ianuarie 1992, populaţia comunei se prezintă astfel:
-satul Castelu - 2540 persoane cu 623 locuinţe.
-satul Cuza Vodă - 2735 persoane cu 666 locuinţe.
-satul Nisipari - 1691 persoane cu 1716 locuinţe.
Populaţia comunei era compusă din români - 92% și turco-tătari şi romi - 8%.
 
Pe teritoriul comunei Castelu îşi desfăşoară activitatea instructiv-educativă 3 grădiniţe, 3 şcoli generale şi Grupul Şcolar Agricol Castelu. În total, pe teritoriul comunei, şcolile generale însumează un număr de peste 35 săli de clasă, frecventate de 1432 elevi şi peste 220 preşcolari în grădiniţele din teritoriu. Corpul profesoral cuprinde 82 cadre didactice: educatori, învăţători, profesori şi maiştri.

Comuna Castelu dispune de 3 cămine culturale şi un club la Grupul Şcolar Agricol Castelu, unităţi culturale care trebuie să-şi găsească noul rol în atragerea tineretului şi a altor locuitori pentru petrecerea în mod util şi plăcut a timpului liber. În acest context, urmează a se înscrie şi activitatea bibliotecii comunale, ce funcţionează în satul de reşedinţă.

Sănătate

În domeniul ocrotirii sănătăţii şi asistenţei sanitare, funcţionează trei dispensare umane, unde îşi desfăşoară activitatea 7 medici şi 4 cadre cu pregătire medie, care dispun de spaţii corespunzătoare pentru asigurarea în bune condiţii a serviciului de asistenţă pentru toţi locuitorii.

Economie

Reţeaua feroviară este reprezentată prin linia ferată Constanţa-Bucureşti şi asigură transportul de marfă şi călători către portul Constanţa şi întreg teritoriul ţării. Satele Castelu şi Nisipari sunt deservite de staţii C.F.R. care asigură transportul permanent către locurile de muncă din oraş a unei părţi a locuitorilor comunei.

Ca urmare a existenţei Canalului Dunăre - Marea Neagră, se creează posibilitatea dezvoltării viitoare a transportului naval în comună. Aşezarea geografică, condiţiile pedoclimatice favorabile practicării agriculturii, existenţa sistemului de irigaţii Carasu sunt doar câţiva factori care contribuie la dezvoltarea activităţii agricole pe teritoriul comunei.

Caracteristicile agriculturii din comuna Castelu sunt: folosirea raţională a fondului funciar, mecanizarea completă a lucrărilor agricole, extinderea irigaţiilor, folosirea îngrăşămintelor chimice, seminţe şi material săditor de înaltă valoare biologică, precum şi animale de rasă. Suprafaţa agricolă a comunei Castelu este de 9032 ha, din care 8051 ha teren arabil, 205 ha livezi, 776 ha păşune.

Analizând forma de proprietate asupra fondului funciar al comunei, ca urmare a aplicării Legii nr. 18/1991, s-a creat forma de proprietate privată asupra pământului pe suprafaţa de 5678 ha, ceea ce reprezintă 62% din suprafaţa totală a comunei.

Terenurile proprietate de stat (3354 ha) reprezintă un procent de 38%, din care 776 ha aparţin domeniului public-primărie, ca păşune cu pondere de 8% din suprafaţa totală, şi suprafaţa de 2578 ha constituie proprietatea societăţii Agrias Castelu, societate cu capital de stat. Producţia animalieră este profilată pe producţia de carne şi lână. Efectivele de bovine sunt de 2322 capete. Activitatea industrială în cadrul comunei este reprezentată prin cariera din partea de sud-est a satului Cuza Vodă, din care se extrage argilă caolinoasă, prelucrată la fabrica caulină Medgidia. În această unitate îşi desfăşoară activitatea circa 50 persoane. Anual se extrage cantitatea de 80 000 tone materie primă.

Cetăţeni ai comunei şi înfrăţiri


Consiliul Local a stabilit, din anul 1993, să acorde titlul şi certificatul de cetăţean al comunei tuturor tinerilor ce împlinesc vârsta de 18 ani. Această festivitate are loc anual la 1 Decembrie - Ziua Naţională a României.
Cetăţenii comunei au dreptul de a participa la viaţa politico-economică, socială şi cultural-sportivă prin modalităţile prevăzute de lege. Aceştia pot fi consultaţi prin referendum cu privire la problemele deosebite ale comunei. Consultarea cetăţenilor se poate face şi prin adunări populare organizate de sate.

Consiliul Local poate aproba înfrăţirea comunei sau a satelor componente cu alte localităţi din alte judeţe, promovând astfel relaţii de cunoaştere, colaborare şi ajutor. Din 17 aprilie 1990, satul Nisipari este înfrăţit cu comuna Plescop - Franţa, dată la care o delegaţie a Comitetului Plescop - Nisipari, în frunte cu primarul Jean Lavegue, a venit cu ajutoare constând în medicamente şi material şcolar în satul Nisipari.

Relaţiile dintre cele două localităţi înfrăţite s-au amplificat continuu, astfel că, în anul 1991, o delegaţie a satului Nisipari a vizitat comuna Plescop - Franţa, în anul 1992 - luna mai, o mică delegaţie franceză a fost prezentă din nou la Nisipari cu ajutoare pentru dispensar şi şcoală, iar în anul 1993 am primit vizita unei delegaţii de agricultori.

În bază legală, Consiliul Local poate atribui şi schimba denumirea unor instituţii publice de interes local, a străzilor şi a altor obiective locale. Se constituie o comisie din 3 membri ai Consiliului Local însărcinată a stabili însemnele şi modalităţile de utilizare a acestora, formată din Caloean Stan, Bălăcenoiu Ion, Solomon Lucian.

Administraţie locală PMP la Castelu

Comuna Castelu este condusă de o echipă formată reprezentanţi ai PMP - primarul Nicolae Anghel - viceprimarul Antoneta Prodan, iar Consiliul Local Municipal este format din consilierii locali: Sorin Daniel Andronic (PSD), Dumitru Beşleagă (PMP), Adelina Bîrsan (PMP), Gevat Cherim (PSD), Narcisa Caliopi Chiru (PMP), Valentin Crişu (PNL), Lucreţia Olguţa Gerebeneş (PNL), Marius Ghiţă (PMP), Marian Irizea (PSD), Dumitru Lungu (PSD), Ion-Daniel Piu (PSD), Metin Seihisleam (UDTTMR), Petre Vasile (PMP) (declaraţiile de avere şi de interese ale edililor comunei Castelu pot fi consultate în secţiunea „Documente”).
 
Citește și:
Oameni ale căror reușite, idei, eforturi vor modela județul Constanța în următorii 100 de ani Lansăm „Interviuri live ZIUA de Constanța“
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii

  • Bota(Stanisel Victoria) 05 Dec, 2018 19:33 M-am născut în Castelul, am copilărit în Castelul si Castelul va fi scris pe fruntea mea atât cât voi trai. Va iubesc, imi iubesc fostii profesori, iubesc si pietrele din Castelu si imi este dor..