Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
06:09 18 07 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#citeşteDobrogea #memoriateatruluiconstănţean Actorul Jean Ionescu, cel mai longeviv director al Teatrului de Stat (galerie foto)

ro

05 Jun, 2018 00:00 1002 Marime text

Jean Ionescu, directorul cu cel mai îndelungat mandat, s-a născut pe 9 iunie 1928, la Constanţa, în familia lui Gheorghe şi a Ecaterinei Ionescu.
 
A absolvit Liceul Economic de băieţi din Constanţa (1948). A fost actor al Teatrului „Filimon Sârbu“ din Constanţa (1951), apoi actor la Teatrul Dramatic Constanţa, până în anul 1988. A fost director al Teatrului Dramatic Constanţa timp de două mandate: 1958-1969, respectiv 1972-1984. De asemenea, a fost director al ARIA, în perioada 1969-1972, şi membru ATM.
 

 
Cu sprijinul teatrologului Anaid Tavitian, am reuşit să creăm un profil al celui care va deveni efigia medaliei ce va fi înmânată unui număr de 60 de artişti, pe 12 iunie, cu prilejul evenimentului organizat de cotidianul ZIUA de Constanţa, în semn de preţuire.
 
Auster, cu multă personalitate, cu tact şi răbdare, s-a bucurat de respectul tuturor în teatru şi în afara lui. A fost ca om, ca actor şi ca director foarte respectat. Era deschis oricărei iniţiative, oricărei propuneri venea din colectiv şi care ar fi urmat să propulseze teatrul constănţean.
 
Putem spune că teatrul dramatic constănţean a ajuns printre primele din ţară datorită, în bună măsură, şi lui, tactului şi autorităţii cu care a creditat iniţiativele. Cele două ediţii ale Festivalului Seri de Teatru Antic şi primele ediţii ale Festivalului Săptămâna Teatrelor de Păpuşi au fost organizate în timpul mandatului său.
 
În timpul primului său mandat a condus un complex în care erau centralizate toate instituţiile artistice: dramă, păpuşi, operă, operetă, balet, revistă, folclor. Ajutat de serioasele sale studii economice şi de trei şefi de secţie (întrucât fiecare teatru devenise o secţie a Teatrului de Stat), Jean Ionescu a condus acest complex. A ştiut să-şi formeze o echipă de personalităţi artistice: maestrul Constantin Daminescu, regizorul Claudiu Cristescu, compozitorul şi dirijorul Aurel Manolache, directorul economic Aurel Ungureanu, secretarii literari Romeo Profit şi Georgeta Mărtoiu.
 
În timpul directoratului la Agenţia artistică a litoralului, a cunoscut toţi marii actori şi regizori ai ţării, care l-au respectat pentru bunul-simţ şi politeţea sa. Mulţi dintre ei i-au acceptat apoi propunerea de a colabora cu Dramaticul constănţean.
 
Roluri interpretate (selectiv): Tache Farfuridi („O scrisoare pierdută” de I. L. Caragiale, regia: Nicolae Kiriţescu); Mitică Ionescu („Mielul turbat” de Aurel Baranga, regia: Petru Mihail); Neguţătorul („Floarea purpurie” de I. Karanhova şi I. Brausevici, regia: Petru Mihail); Octavian Cezar („Ovidius” de Grigore Sălceanu, regia: Val Mugur); Banul Miked („Vlaicu Vodă” de Alexandru Davila; regia: Petru Mihail); Andrei Prozorov („Trei surori” de A. P. Cehov, regia: Constantin Dinischiotu); Platon Krecet („Platon Krecet” de Al. Korneiciuk, regia: Constantin Dinischiotu); Profesorul („Febre” de Horia Lovinescu, regia: Miron Niculescu); Tudor Lupşa („Fiicele” de Sidonia Drăguşanu, regia: Constantin Dinischiotu); Mihai („Este vinovată Corina?” de Laurenţiu Fulga, regia: Constantin Dinischiotu); Henry de Saint-Jean („Paharul cu apă” de Eugen Scribe, regia: Constantin Dinischiotu); Chris Christiphersen („Anna Christie” de Eugen O’Neill, regia: N. Al. Toscani); Petre Carp („Hyperion” de Alexandru Kiriţescu, regia: Gherghe Jora); Pedagogul („Medeea” de Euripide, regia: Gheorghe Jora); Toas („Ifigenia în Taurida” de Euripide, regia: Gheorghe Jora); Logofătul Trotuşan („Viforul” de B. Ştefănescu Delavrancea, regia: Gheorghe Jora); Mircea Aldea („Gaiţele” de Alexandru Kiriţescu, regia: Petru Mihail); Autorul („Patru lacrimi” de V. Roznov, regia: Gheorghe Jora); Baronul („Nebuna din Chaillot” de Jean Giraudoux, regia: Ion Maximilian); Ştefan Nemţeanu („Tatăl nostru uneori” de Eugen Lumezianu, regia: Ion Maximilian); Galeriu Pop („Autobiografie” de Horia Lovinescu, regia: Gheorghe Jora); Mecena („Fântâna Blanduziei” de Vasile Alecsandri, regia: Constantin Dinischiotu); Onira („Scaunul” de Tudor Popescu, regia: Constantin Dinischiotu); Brătianu („Credinţa” de Ion Coja, regia: Constantin Dinischiotu); Contele Mancini („Cel care primeşte palme” de Leonid Andreev, regia: Ion Maximilian); Athanasios („Beţia sfântă” de Paul Everac, regia: Dominic Dembinski); Dacian („Capul de răţoi” de George Ciprian); Moş Ha’lambe („Deşteapta pământului” de V. I. Popa, regia: Gheorghe Jora); Cadîr („Tache, Ianke şi Cadîr” de V. I. Popa, regia: Gheorghe Jora); Viktor („Joc de pisici” de Orkeny Istvan, regia: Gali Laszlo); Tudor („Jolly Joker” de Tudor Popescu, regia: Andrei Mihalache); Tiresias („Oedip” scenariu de V. Cojocaru, după Sofocle şi Eschil, regia: Andrei Mihalache, Dominic Dembinski.

 A fost căsătorit cu Viţa Ionescu, actriţă la secţia de estradă a Teatrului Dramatic Constanţa. Jean Ionescu a încetat din viaţă pe 16 ianuarie 1994.
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii