Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
05:33 20 01 2020 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Mircea Rednic, chemat în ajutor Maşina lui Gică Butoiu, confiscată de Poliţie, în Belgia

ro

07 Feb, 2015 00:00 5661 Marime text
Fostul jucător şi antrenor al Farului Gică Butoiu a evoluat în anul 1996 în Belgia, la Standard Liege. Acolo l-a avut coechipier pe actualul tehnician al Petrolului Ploieşti, Mircea Rednic, dar şi pe Marc Wilmots, în prezent selecţionerul echipei naţionale a Belgiei. După un meci, Butoiu a plecat de la stadion cu maşina, dar pe drum l-a oprit un echipaj al poliţiei, iar lucrurile s-au complicat.

Recomandat de evoluţiile de la echipa Farul Constanţa, sub culorile căreia ajunsese unul dintre golgheterii campionatului din România, Gică Butoiu a intrat în atenţia clubului belgian Standard Liege, acolo unde evolua în acea perioadă fundaşul român Mircea Rednic. „Standard avea nevoie de un atacant, iar prin intermediul lui Mircea şi al lui Iulian Mihăescu, au aflat de mine. Era la finele anului 1995, iar, după turul Diviziei A, eu eram la bătaie cu Ion Vlădoiuh în fruntea clasamentului golgheterilor. Marcasem 12 goluri. Am fost convocat şi la selecţionata B a României, pentru un meci în Brazilia, în care am înscris. Secundul lui Standard, Leon Semmeling, a venit în România şi m-a văzut la două meciuri, Farul - Poli Iaşi 7-0 (în care am înscris de două ori) şi Farul - FC Naţional 0-2. Belgienii au fost mulţumiţi, iar transferul s-a făcut. Am plecat la Standard în iarna lui 1996“, povesteşte Gică Butoiu.

A fost coleg de cameră şi cu Marc Wilmots

Aventura belgiană a micului mijlocaş ofensiv de numai 1,69 m înălţime a durat aproape un an. Butoiu avea atunci 27 de ani şi nu prea s-a acomodat cu viaţa din Belgia. „Mi-a fost greu. Nu aveam pe nimeni acolo. Sigur, era Mircea, dar el stătea cu familia sa. Eu eram necăsătorit atunci. În weekend-uri, mergeam de regulă în Luxemburg. Era frumos şi era mai ieftin ca la Liege. În cantonamente, am stat în cameră cu Mircea, cu belgianul Marc Wilmots sau cu luxemburghezul Guy Hellers. Wilmots e acum antrenorul Naţionalei ţării sale, iar Hellers a antrenat şi el formaţia sa reprezentativă. Standard avea echipă bună. Wilmots, fost mare atacant belgian, nu era un jucător tehnic, însă marca mult. Avea un joc de cap foarte bun. Apărea bine în faţa porţii. Campionatul Belgiei nu era foarte tare. Diferenţa o făceau străinii“, arată Gică Butoiu, pe care antrenorul Robert Waseige l-a folosit, ca mijlocaş, în 12 meciuri, în care românul a marcat de două ori.

A făcut schimb de maşini cu Dinga

Simţind lipsa compatrioţilor săi, a graiului de acasă şi a stilului de viaţă românesc, Gică şi-a făcut prieteni câţiva români din zonă. Cu unul dintre aceştia a plecat după un meci, cu maşina fotbalistului. De fapt, nu era autoturismul pe care i-l pusese clubul la dispoziţie lui Butoiu, ci maşina unui coleg de echipă, cu care făcuse schimb. „Unul dintre sponsorii lui Standard era Opel, iar toţi jucătorii conduceau asemenea maşini. Mie mi se dăduse un Opel Omega. Cum maşina era mai mare, o schimbasem cu cea a unui coleg brazilian, Dinga, cel cu care juca Rednic în apărare. Dinga era la Liege cu familia şi îi era nefolositoare maşina sa, un Opel Astra Sport, cu două uşi. Cum eu eram singur, acest model mi se potrivea mai bine. A fost un schimb reciproc avantajos“, a declarat Butoiu. Într-o seară, după meci, plecând de la stadion cu acel prieten, a fost oprit pe drum de poliţie. Cum Gică nu avea actele maşinii la el, poliţiştii n-au stat prea mult la discuţie şi, nici una, nici două, i-au confiscat autoturismul. Şi iată-l pe Butoiu, în plină noapte (era aproape de ora 1.00), fără maşină, într-o zonă necunoscută. „Pe atunci nu aveam telefon mobil, ca să anunţ. Aveam însă la mine numărul lui Rednic. Am bătut la uşa unei case din apropiere, rugându-l pe proprietar să ne lase să dăm un telefon. Eu eram îmbrăcat în treningul de la club. Omul ne-a pus la dispoziţie telefonul şi aşa am dat de Rednic, care ne-a trimis o maşină. A doua zi, cei de la club mi-au recuperat autoturismul de la Poliţie“, spune Butoiu.

Coleg cu Ilie Dumitrescu la tineretul Stelei

Stabilit în prezent la Constanţa, fostul fotbalist al Farului este născut la Câmpulung Muscel, în urmă cu 46 de ani. A început fotbalul pe la 12 ani, la piticii clubului Muscelul Câmpulung, a cărui echipă de seniori activa în Divizia C. „Ca toţi copiii, jucam fotbal pe stradă, iar pe mine şi pe un prieten ne-a dus cineva la club. În 1983, am fost legitimat, iar la seniori am debutat la 16 ani, ca junior în teren. La formaţia de juniori eram cel mai bun. Deşi jucam mijlocaş stânga, marcam de câte cinci - şase ori pe meci. Eram golgheter. După vreo doi ani, la prima echipă a Muscelului, am ajuns la Steaua, care m-a luat în Armată. Eu nu aveam vârsta de încorporare, dar m-au chemat. Nici nu am îmbrăcat haina militară, n-am nicio poză cu mine militar. Am jucat la tineret, avându-l coleg o perioadă pe Ilie Dumitrescu. În 1988, pe când aveam 20 de ani, de la Steaua am ajuns la Steaua Mizil, în Divizia B. Aici mă număram printre golgheterii echipei, am înscris de 15 ori, ca extremă stânga“, rememorează Gică Butoiu.

La Farul a jucat şi fundaş stânga

În vara lui 1989, fotbalistul a ajuns la Constanţa, ca parte a unui schimb de jucători: Marian Popa în Ghencea, Butoiu şi Tătăran la Farul. „N-am avut emoţii când am luat contact cu Farul, chiar dacă era prima mea echipă de primă divizie. Băieţii erau de treabă şi m-au primit bine. Antrenor era Gheorghe Constantin, iar printre jucători - Anton, Marian Dinu, Marian Dumitru, Cămui, Bârboră, Funda, Bănică Oprea sau Zahiu. În cea mai mare parte a timpului, am purtat pe tricou numărul 11, ca extremă stângă, dar am jucat şi cu 10. Puţin însă, am fost distribuit şi fundaş stânga, întrucât se accidentase Cristi Cămui şi nu erau soluţii pentru acel post. M-am descurcat, mai ales pe faza ofensivă, în apărare mi-era mai greu. Era o atmosferă plăcută în lot şi Farul juca bine. Am fost aproape într-un campionat şi de Cupa UEFA. Eu mă înţelegeam bine cu toţi colegii, dar mai apropiat eram de Ghişan, Bănică Oprea şi Grigoraş“, arată Gică Butoiu.

La Rapid a lucrat şi cu Mircea Lucescu

După episodul „Standard Liege“, jucătorul a revenit la Farul, în 1996. A efectuat pregătirea cu „marinarii“ (antrenor fusese instalat Ion Marin), după care a mers la Rapid. În Giuleşti i-a avut ca antrenori pe Mircea Rădulescu, Liţă Dumitru, Nae Manea şi Mircea Lucescu. „M-am întors la Farul, unde mă ceruse Ioan Andone. Dacă rămâneam la Rapid, poate altfel ar fi evoluat cariera mea, însă la Constanţa mi se dăduse un apartament şi mă temeam să nu-l pierd. După a doua perioadă la Farul, am ajuns la FC Naţional. În Cotroceni ajunsese unul dintre foştii mei antrenori de la Farul, Florin Marin, şi erau încă patru foşti farişti: Cristi Munteanu, Gică Barbu, Curt şi Carabaş“, spune Butoiu. Al treilea „descălecat“ al său la Farul a fost în campionatul 1999/2000. „A fost sezonul retrogradării. În retur, antrenorul Vasile Simionaş nu prea m-a folosit. După retrogradare, am jucat la Farul în prima parte a campionatului, iar în retur am mers la ARO Câmpulung, chemat de Ionel Augustin. De la această echipă am încheiat activitatea de jucător, în 2001“, mai spune Gică Butoiu.

Campion naţional cu juniorii Farului

După ce a agăţat ghetele în cui, a preluat o grupă de juniori de la Farul, cea a fotbaliştilor născuţi în anul 1990. În anul 2008, cu Butoiu la timonă, juniorii A de la Farul au cucerit titlul naţional (după o pauză de 45 de ani), dispunând în finală, la Constanţa, de Şcoala de Fotbal Marius Lăcătuş, cu 2-0 (D. Forminte 11, Şt. Sandu 90+1). În lot au figurat doar cinci jucători născuţi în anul 1989 (Ţarălungă, Pascale, Călin, Calagi şi Al. Grigoraş), restul fiind cu un an mai mici, născuţi în 1990. Echipa din finală a fost: Vlad Neagu - Cristian Ţarălungă, Răzvan Pascale, Cristian Lăzărescu, Radu Dragomir (min. 90+4 Dumitru Grosu) - Alexandru Grigoraş (min. 90+2 Ionuţ Sandu), Ionuţ Călin (cpt.), Calagi Dincă (min. 90+1 Răzvan Burhală), Bogdan Evdochim - Ştefan Sandu, Dragoş Forminte (min. 82 Anastasis Angelis). Din lot au mai făcut parte Lucian Prodan (portar) şi Cristian Ciocicu (atacant). Venirea lui Marius Şumudică principal la Farul l-a adus şi pe Gică secund la prima formaţie, în Liga a II-a. A urcat apoi şi în fotoliul de principal, pregătind Farul în mai multe rânduri. În ultimii ani, a activat la Săgeata Năvodari. Mihai Guliu şi el au dus echipa în Liga 1, după care Gică a făcut parte, ca secund, din staff-ul tehnic al lui Tibor Selymeş şi din cel al lui Cătălin Anghel, însă a fost şi principal, după ce clubul năvodărean s-a despărţit de cei doi antrenori.

Ti-a placut articolul?

Comentarii