Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
18:38 17 06 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Un bărbat îşi ameninţă mama vitregă, din cauza unui teren din Valu lui Traian. Femeia a cerut ordin de protecţie

ro

24 May, 2019 00:00 435 Marime text
Judecătoria Constanţa a avut pe rolul instanţei o cerere de emitere a unui ordin de protecţie, formulată de către Ş.A., domiciliată în localitatea Valu lui Traian, în contradictoriu cu Ş.V. Pârâtul este fiul soţului victimei.
 
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la data de 17.05.2019, Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa a înaintat solicitarea privind emiterea ordinului de protecţie, în temeiul dispoziţiilor art. 25 alin. 3 lit. a din Legea nr. 217/2003, în numele reclamantei Ș.A., în contradictoriu cu pârâtul Ș.V., în sensul dispunerii următoarelor măsuri: a. obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, de 5 m; b. obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de copiii victimei sau faţă de alte rude ale acesteia, respectiv de 5 m, faţă de Ș.G., soţul victimei şi tatăl pârâtului; c. obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime determinate de 5 m faţă de reşedinţa victimei din municipiul Constanţa.
 
În motivarea cererii, s-a arătat că pârâtul Ș.V. a adresat ameninţări cu acte de violenţă şi de distrugere reclamantei Ș.A., mama sa vitregă, atât în mod direct, cât şi prin intermediul angajaţilor fermei pe care o deţine în vecinătate. S-a mai arătat că actele de ameninţare împotriva reclamantei şi soţului acesteia au avut loc începând cu luna martie 2018.
 
La cerere s-au anexat ordinul de protecţie provizoriu emis pentru o perioadă de 5 zile (17.05.2019, ora 12.00 - 22.05.2019, ora 12.00), procesul-verbal întocmit conform dispoziţiilor art. 22 6 alin. 4 din Legea nr. 217/2003, formularul de evaluare a riscului, procesul-verbal întocmit conform dispoziţiilor art. 22 6 alin. 4 din Legea nr. 217/2003, declaraţiile părţilor întocmite, declaraţia reclamantei, declaraţiile martorilor I. M. şi I. I. M.
 
În fapt, pârâtul Ş.V. este fiul soţului reclamantei, iar conform declaraţiei reclamantei din data de 17.05.2019, este împreună cu soţul său de 22 ani, iar de-a lungul timpului l-a ajutat pe fiul acestuia, în sensul în care i-a cedat în comodat un teren situat aproape de ferma unde locuieşte reclamanta, pe care şi pârâtul a construit o fermă, astfel că părţile au devenit vecini.
 
Depoziţiile coroborate ale martorilor audiaţi în cauză relevă că părţile au început să nu se mai înţeleagă de mai multă vreme, de peste un an, iar evenimentul care a declanşat, în concret, sesizarea reclamantei din data de 17.05.2015 constă într-o discuţie, la care au fost prezenţi reclamanta, pârâtul şi numitul I.M., prilej cu care pârâtul ar fi adresat ameninţări reclamantei, prin intermediul martorului I.M., în sensul în care „o să-i facă, o să-i dreagă, nu pot reproduce ceea ce spunea”.
 
Martorul audiat în faţa instanţei, I.M., s-a referit la un singur incident, petrecut în data de 24 aprilie 2018, în timp ce în faţa organului de poliţie s-a mai referit şi la ameninţări ale pârâtului, destinate reclamantei, pe care martorul le-ar fi auzit în data de 2.05.2019. În esenţă, depoziţia martorului I.M. nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză şi nici cu propria depoziţie din faţa organului de cercetare penală, în aspecte vizând data la care ar fi auzit ameninţările pârâtului împotriva reclamantei (fie numai data de 24 l.04.2018, fie şi data de 02.05.2019) ori conţinutul efectiv al acestor ameninţări - martorul a susţinut că ţine postul musulman, dar a declarat instanţei că este creştin-ortodox, sens în care a depus jurământul specific confesiunii ortodoxe şi, prin urmare, declaraţia sa nu a fost una sinceră.
 
Totodată, martora I.I. s-a referit la faptul că părţile nu se înţelegeau din cauza terenurilor, precum şi la faptul că pârâtul i-ar fi comunicat ameninţările către reclamantă, în sensul în care îi va distruge casa, dar pe de altă parte a reiterat că nu ştie de fapt când s-au certat părţile ultima dată, că s-ar fi certat de fapt pe 3 mai (7 mai, conform declaraţiei de la poliţie), când s-a întâlnit cu pârâtul. Martora a mai precizat că nu a transmis reclamantei conţinutul discuţiei cu pârâtul, ci prin soţul acesteia.
 
La data introducerii prezentei cereri, erau în vigoare măsurile dispuse prin ordinul de protecţie provizoriu, în sensul obligării pârâtului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, respectiv faţă de soţul acesteia, Ș. G., de 5 m, cât şi faţă de reşedinţa victimei din municipiul Constanţa.
 
Cu privire la natura şi intensitatea actelor de ameninţare, martora I.I. s-a referit la un singur eveniment, despre care a susţinut că s-ar fi petrecut pe 3 mai, iar martorul I.M., la un eveniment petrecut pe 24 aprilie, iar până la data de 17 mai, nu s-au relevat aspecte noi, astfel că nu se verifică condiţia periclitării vieţii, integrităţii fizice sau psihice ori a libertăţii reclamantei.
 
Nu se impune înlăturarea unei stări de pericol, întrucât, astfel cum a declarat şi reclamanta, ferma pârâtului este situată la aproximativ 100 m faţă de curtea casei sale şi nu s-a dovedit că pârâtul ar fi încercat să pătrundă în curtea reclamantei.
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii