Litigiul privind drepturi bănești ale angajaților DSP Tulcea ajunge în recurs la Curtea de Apel Constanța

Sindicatul Național „Forța Legii” și Tertișcu Vasilica, Frînculeț Daniela, Alistrat Mihaela și Albulescu Veronica prin sindicatul mai sus amintit atacă prin recurs decizia Tribunalului Tulcea de a respinge, ca nefondată, chemarea în judecată formulată împotriva Direcției de Sănătate Publică Tulcea.
 
Dosarul cu nr. 1129/88/2024 a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța pe data de 14 ianuarie 2026, se află pe secția de contencios administrativ și fiscal și are ca obiect „drepturi bănești”.
 
Magistrații nu au stabilit un termen la dosar.


 

Pe data de 21 noiembrie 2025, Tribunalul Tulcea a respins, ca nefondată, chemarea în judecată formulată de Tertișcu Vasilica, Frînculeț Daniela, Alistrat Mihaela și Albulescu Veronica prin Sindicatul Național „Forța Legii”.
 
Iată soluția pe scurt oferită de magistrați:
 

„Respinge, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele TERTIŞCU VASILICA, FRÎNCULEŢ DANIELA, ALISTRAT MIHAELA, ALBULESCU VERONICA, PRIN SINDICATUL NAŢIONAL "FORŢA LEGII", în contradictoriu cu pârâta DIRECŢIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ TULCEA. Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Tribunalul Tulcea. Pronunţată astăzi, 21.11.2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.
Document: Hotarâre 1226/2025  21.11.2025”.

 

Potrivit ReJust.ro, Tertișcu Vasilica, Frînculeț Daniela, Alistrat Mihaela și Albulescu Veronica, membre în Sindicatul Național „Forța Legii”, angajate în cadrul Direcției de Sănătate Publică Tulcea, au chemat în judecată instituția angajatoare, solicitând stabilirea salariului de bază la nivelul maxim aflat în plată pentru funcții similare din cadrul aceleiași familii ocupaționale, prin raportare la salariile existente la nivelul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. De asemenea, reclamantele au cerut recalcularea și plata diferențelor salariale începând cu luna ianuarie 2024, actualizate cu rata inflației și dobânda legală penalizatoare.
 
În motivarea acțiunii, reclamantele au invocat principiile nediscriminării și egalității salariale prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017, jurisprudența Curții Constituționale și Decizia ÎCCJ nr. 80/2023, susținând că desfășoară activități similare cu funcționari publici din alte instituții centrale și că există o discriminare salarială nejustificată.
 
Pârâta a solicitat respingerea acțiunii, arătând că salariile reclamantelor au fost stabilite și majorate conform actelor normative succesive (OUG nr. 128/2023 și OUG nr. 53/2024), că acestea nu fac parte din aceeași familie ocupațională cu personalul CNAS și că instituțiile au atribuții, scopuri, surse de finanțare și subordonări diferite.
 
Tribunalul a reținut că, pentru aplicarea egalizării salariale la nivel maxim, este necesar ca funcțiile comparate să se afle în cadrul aceleiași familii ocupaționale și sub același ordonator de credite, condiții care nu sunt îndeplinite în cauză. Instanța a constatat că direcțiile de sănătate publică și Casa Națională de Asigurări de Sănătate sunt instituții distincte, cu regim juridic și finanțare diferite.
 
În consecință, tribunalul a respins în integralitate acțiunea ca nefondată, inclusiv cererea privind plata diferențelor salariale, apreciind că salariile reclamantelor au fost stabilite legal și nu există o discriminare salarială în sensul legii.

 
Motivarea ReJust.ro:
 

„#### cererea adresată Tribunalului ###### şi înregistrată la nr. ##########.09.2024, reclamantele  ######## ########, ######### #######, ######## #######, ######### ########, membre de sindicat, prin reprezentant legal ########## ######## „##### #####", au solicitat obligarea pârâtei ######## ## ######## ####### ###### să stabilească salariul de bază al reclamantelor la nivelul maxim de salarizare existent în plată, utilizat pentru aceleași funcții similare din cadrul categorii profesionale și familii ocupaționale, existent la nivelul Casei Naționale de Asigurări de ########, precum şi să recalculeze și să achite drepturile salariale cuvenite, reprezentând diferența dintre drepturile salariale stabilite la nivelul maxim și drepturile achitate efectiv începând cu luna ianuarie 2024 până la data plății efective, actualizate cu rata inflației, de la data nașterii dreptului, cu dobânda legală penalizatoare, până la plata efectivă a acestor drepturi.
 
În motivarea cererii, se arată că, reclamantele dețin calitatea de funcționari publici în cadrul instituţiei pârâte, ocupând funcția de inspector, grad profesional superior, gradația de vechime 5 şi fac parte din familia ocupațională de funcții bugetare ''Administrație”.
 
Se sustine că, în cadrul acestei familii ocupaționale, funcția ocupată de fiecare  se regăsește în Anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului din fonduri publice, anexă care reglementează această familie ocupațională de funcții bugetare.
 
În ceea ce privește categoria profesională, cererea cauză vizează categoria de personal ”funcționari publici", încadrați pe funcții publice, din categoria ”execuție” care sunt prevăzute din punct de vedere salarial în Legea-cadru nr. 153/2017 în  Capitolul I lit. A. Salarizarea funcționarilor publici pct. II. Salarii pentru personalul din unitățile teritoriale
 
#### Împuternicirile nr. 4251, 4255, 4256, 4254/ 03.04.2024 depuse la organizația reclamantelor, acestea  au arătat că au fost vătămate în drepturile și interesele lor legitime, iar în virtutea calității de membre de sindicat, au împuternicit organizația  să le reprezinte în vederea egalizării la nivel maxim a salariilor de bază, cu luarea în considerare inclusiv a majorărilor recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive.
 
Se mai arată că, la 1 iulie 2017 a intrat în vigoare Legea-cadru nr. 153/2017, care a integrat dezlegările oferite prin Decizia nr. ### din 15 decembrie 2016 a Curții Constituționale în normele de la art. 6 lit. b) și c) din această lege, respectiv în conținutul conceptual al principiului nediscriminării (care reclamă eliminarea oricăror forme de discriminare și instituirea unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeași activitate și are aceeași vechime în muncă și în funcție) și în cel al principiului egalizării în salariul maxim aflat în plată pentru persoane din aceeași instituție sau autoritate publică (în sensul asigurării de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală).
 
Art. 6 lit. b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017 reglementează principiile care se regăsesc la baza sistemului de salarizare, printre care și principiul nediscriminării, în sensul eliminării oricăror forme de discriminare și instituirii unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeași activitate și are aceeași vechime în muncă și în funcție, respectiv principiul egalității, prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală.
 
Conform prev. art. 39 alin. 3) din Legea-cadru prin instituţie sau autoritate publică se înțelege acea instituție sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri și cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul are calitatea de ordonator de credite.
 
#### Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice s-a urmărit înlăturarea discriminărilor create prin legislația anterioară, iar până la aplicarea integrală și unitară a anexelor legii începând cu anul 2023, în perioada aplicării etapizate conform art. 38 din lege, salarizarea personalului se face la nivelul de salarizare pentru funcții similare din cadrul instituției/autorității publice în care este numit/încadrat, art. 39 din lege constituind temeiul legal pentru eliminarea inechităților.
 
Se mai arată că aspectul potrivit căruia, între persoanele care exercită funcții similare (aceeași funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate) nu ar trebui să existe diferențe salariale, aspecte care se regăsesc și în cuprinsul Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016.
 
În #######, respectarea Constituției este obligatorie, potrivit art. 1 din Legea Fundamentală.
 
Motivația în drept a acestor pretenții rezidă din interpretarea jurisprudențială, cu caracter obligatoriu, dată de Înalta ##### de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. ##/2023 care a statuat că în interpretarea și aplicarea unitară a prevederilor art. 6 lit. b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că principiile nediscriminării și egalității pot fi invocate pentru egalizarea la nivel maxim a salariilor de bază, cu luarea în considerare inclusiv a majorărilor recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive, sub rezerva ca ele să aibă aplicabilitate generală la nivelul aceleiași categorii profesionale din cadrul aceleiași familii ocupaționale”.

 
Pentru documentarea materialului s-au folosit informații de pe Portal Just și ReJust.ro.
 
PRECIZĂRI:
 
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
 
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
 
 
 
Citește și:
Tribunalul Constanța a respins definitiv contestațiile în dosarul „Sarda Fish” privind desființarea unor înscrisuri controversate