Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
00:18 21 05 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Preoţi şi biserici la sat Parohia Cochirleni, judeţul Constanţa (galerie foto)

ro

27 Apr, 2019 00:00 1935 Marime text
Satul Cochirleni, comuna Rasova, este situat pe malul Dunării, în Podişul Medgidiei. În perioada ocupaţiei otomane din Dobrogea, satul, înfiinţat de tătari, purta numele de Kokirlan sau Kokirlen, care ar fi luat naştere de la „Kokir-Paşa” (stăpânitor de pământuri).
 

 
Potrivit Claudiei Crăciun, documentarist în cadrul Muzeului de Artă Populară Constanţa, satul Kokirlen era în apropierea localităţii de azi, cel actual luând naştere tot înainte de 1878, odată cu aşezarea pe aceste locuri a unor familii de români veniţi din stânga Dunării. Românii au pus numele satului Cochirleni Lamchioi, ce se traduce Cochirlenii Noi. Odată cu trecerea anilor, vechiul sat a rămas fără locuitori, iar numele Cochirleni Lamchioi preia numele de Cochirleni.
 
În urma săpăturilor arheologice, în vatra satului s-au descoperit ceramică eneolitică, monede romane, veneţiene şi otomane, dar şi situri din epoca romană. Claudia Crăciun precizează că vechimea satului datează cel puţin din secolul XVI: „Din punct de vedere istoric, satul Cochirleni este unul dintre cele mai vechi sate româneşti, înregistrat ca atare încă din sec. al XVIII-lea. Menţionări anterioare sec. XVIII ale acestei aşezări apar şi în documentele turceşti cu caracter fiscal din perioada medievală (anii 1575, 1675-1676), unde este consemnată cu numele de Kokirlen, Kokirlan, aparţinând de cazaua Karasu (azi Medgidia). (...) La 1850, satul Cochirleni avea 48 de case româneşti şi o populaţie de 241 de locuitori, iar în anul 1867 se ştia că această aşezare, ca şi alte sate din Dobrogea, era curat românească”.
 
Piatra de temelie a actualei biserici „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din Cochirleni a fost pusă în jurul anului 1896, pe locul unui lăcaş de cult mai vechi. Biserica a fost finalizată în anul 1897, doar prin contribuţia sătenilor.
 
Părintele Daniel Oană, fost preot paroh la Cochirleni, menţiona într-un istoric bisericesc detalii despre începutul şi construcţia bisericii:
Edificiul impresionează prin monumentalitate, cu plan în formă de navă, având ca materiale de construcţie piatră la temelie şi cărămidă fabricată de săteni. Biserica a avut trei turle, două în faţa altarului şi una în pridvor. Cele două turle din faţa altarului s-au prăbuşit în urma cutremurului din 1940. Turlele nu s-au mai reconstruit, înfundându-se structura lor.
 
În lucrarea „Expunerea situaţiei judeţului Constanţa la 1896. Memoriul delegatului Consiliului General al judeţului Constanţa asupra situaţiunei acestui judeţ”, apărută la Constanţa, în anul 1897, între bisericile aflate în construcţiune la 1896 se menţiona şi biserica din Cochirleni, care, din lipsă de mijloace însă, nu a putut fi terminată. Se considera că, datorită recoltei agricole din 1897, populaţiunea rurală va înlesni şi va putea contribui fără dificultate pentru terminarea operei lor începută în anii trecuţi. Într-o dare de seamă a prefecturii este precizat pentru ridicarea bisericii anul 1897, prin cotizaţiile locuitorilor”.
 
Între anii 2008 şi 2012, biserica a fost restaurată în totalitate şi împodobită cu pictură, fiind sfinţită de Înaltpreasfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, pe 26 octombrie 2012. Lucrările au fost desfăşurate sub grija părintelui Daniel Oană şi cu contribuţia familiilor Ionica şi Georgel Vintilă, Cornel Zamfir, Gerogeta Matei şi Marius Munteanu, dar şi a primarului Neamţu Mihalache.
 
Detalii despre preoţii care au slujit la Cochirleni aflăm tot de la părintele Daniel Oană:
În 1898 este hirotonit sachelarul I. Ioachim, seminarist gradul I, aşa cum rezultă dintr-o statistică privind personalul administrativ-bisericesc al Eparhiei Dunării de Jos din 1906. Circumscripţia protopopească I Medgidia condusă de economul Cristea Georgescu, numit în 1895, cuprindea şi parohia Cochirleni. Ioachim a slujit până în anul 1930. După Sfinţia Sa, a urmat părintele Vasile până la 1938. Din acest an, serviciul divin a fost săvârşit de părintele Alexandru, zis Rică, până în 1956, când este înlocuit de părintele Florescu Ion, acesta fiind cel mai longeviv păstor din istoria parohie, şi timp de 32 de ani, până în 1988. De atunci şi până în 1994, a oficiat părintele Chivu Daniel, urmat de preotul Didel Furtună, până în anul 1999. Între 1999-2008 a funcţionat părintele Stoian Adrian”.
 
Părintele Daniel Oană a slujit în Parohia Cochirleni între anii 2008 şi 2018, iar din anul 2018 Permanenţa Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Tomisului l-a numit la Cochirleni, prin transfer de la Parohia Tătaru, pe părintele Marius Gabriel Vintilă. Deşi numit de curând la Cochirleni, părintele Marius Gabriel Vintilă dovedeşte aceleaşi calităţi pastoral-administrative ca la Parohia Tătaru, pe care le-am evidenţiat în articolul precedent: „Preoţi şi biserici la sat. Parohia Tătaru, judeţul Constanţa” .
               
Preotul paroh Marius Gabriel Vintilă
 

 
Părintele Marius Gabriel Vintilă s-a născut pe 29 iunie 1991 la Bucureşti, din părinţii Ionica şi Georgel Vintilă. Absolvent al Seminarului Teologic Ortodox din Bucureşti şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei”, secţia Teologie Pastorală, din cadrul Universităţii „Ovidius” din Constanţa, părintele Marius Gabriel Vintilă a urmat şi cursurile de Master din cadrul aceleiaşi facultăţi, specializarea Exegeză Biblică. Pe 24 august 2014 s-a căsătorit cu Felicia Eremia, cu care are doi copii: Nectarie şi Antonia. A fost hirotonit preot pe 1 octombrie 2014, pe seama Catedralei Arhiepiscopale din Constanţa, de Înaltpreasfnţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului. Între 1 septembrie 2015 şi 1 martie 2018 a slujit în Parohia Tătaru, iar de aici a fost transferat în Parohia Cochirleni, unde slujeşte şi astăzi.
 
Pentru întreaga activitate, a fost hirotesit iconom-stavrofor, pe 2 iunie 2016, de Înaltpreasfnţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, cu prilejul sfinţirii bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Tătaru.
 
Bibliografie
 
Arhiepiscopia Tomisului la început de secol XX. Protoieria Medgidia, Editura Arhiepiscopiei Tomisului, Constanţa, 2016
 
Revista Arhitectura Tradiţională din Dobrogea, nr. 2/2010, Constanţa
 
Sursa foto: Arhiva Arhiepiscopiei Tomisului
 
Despre Ionuţ Druche
 
Ionuţ Druche s-a născut pe 16.12.1982 în Constanţa. Este absolvent al Şcolii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din Constanţa, al Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini din Constanţa şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanţa, promoţia 2005. Din anul 2007 lucrează în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, iar în prezent ocupă postul de director al Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi pe cel de redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“, publicaţie de cultură şi spiritualitate a Arhiepiscopiei Tomisului. Preocupat de istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea, Ionuţ Druche a organizat din 2010 şi până în prezent mai multe comemorări şi simpozioane. De asemenea, este autor şi coautor a mai multor cărţi şi articole.
 
Citeşte şi:

Colaborare ZIUA de Constanţa Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului, despre istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea

Interviu online cu Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“„Ca un detectiv, am căutat zeci de familii ale vechilor preoţi dobrogeni“

Preoţi şi biserici la sat Parohia Tătaru, judeţul Constanţa (galerie foto)

 

Ti-a placut articolul?

Comentarii