Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
01:26 23 07 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

O lecţie de la înaintaşi pentru cei de azi Ţăranii şi lumea satului în preocupările „Astrei Dobrogene“ (1927-1935) (galerie foto)

ro

11 Jul, 2018 00:00 1100 Marime text

Societatea de Cultură Română din Transilvania (ASTRA), operă a mitropolitul Andrei Șaguna, apare drept răspuns la politica de deznaţionalizare a românilor din Transilvania, de către autorităţile maghiare. Din octombrie 1861, aceasta devine centrul de rezistenţă al poporului român din Transilvania. Declarată ca societate culturală, neutră ca program, „Astra” va prelua, de fapt, sarcinile politice, culturale şi educaţionale ale românimii.

Aceasta urmărea conservarea limbii, a literaturii, a tradiţiilor româneşti. Pe plan politic, se implică în rezistenţa politică românească într-o măsură mai eficientă decât partidele politice, asupra cărora se puteau face presiuni - chiar şi în perioada liberală a regimului. Tocmai de aceea, aceasta îşi va începe activitatea ceva mai târziu, adică odată cu instaurarea dualismului.

 

Pentru atingerea obiectivelor sale cultural-naţionale, „Astra” înfiinţează Biblioteca şi Muzeul Astrei, revista „Transilvania”, „Revista poporală Ţara noastră”, şcoli de fete, publică primei enciclopedii româneşti, iniţiază studii şi publicaţii, acordă ajutoare elevilor români săraci şi merituoşi, încurajează artişti şi scriitori, călăuzeşte ţăranii în îngrijirea sănătăţii trupeşti şi sufleteşti, organizează conferinţe, concursuri şi expoziţii cu caracter economic, folcloric, naţional, dotate cu premii etc.
 
După realizarea scopului ei principal - unirea cu România, la 1918 -, conducătorii „Astrei” au avut ideea laudativă, dar iluzorie, de a o extinde la nivelul întregii ţări, pe aceeaşi structură şi acelaşi program. După asumarea preşedinţiei Societăţii de Vasile Goldiş, în 1923, în conformitate cu noile realităţi, sunt modificate statutele şi regulamentele, prevăzându-se şi „crearea de despărţăminte-centrale-judeţene şi regionale” (art. 33 al noilor statute). Scopul era de a se ajunge la „unificarea sufletului românesc”.
 
În acest context, în 1927, este înfiinţată regionala „Astra Dobrogeană”. O societate asemănătoare fusese înfiinţată în Dobrogea în 1869. Este vorba despre Societatea Română Pentru Cultură şi Limbă de la Silistra, condusă de Costache Petrescu. „Astra Dobrogeană” cuprindea mai multe despărţăminte. Avea ca despărţământ central Constanţa. Mari filiale găsim în judeţele Caliacra, Durostor, în oraşele Medgidia, Mangalia, Tulcea etc., iar, la comune şi sate, în: Caramurat (Mihail Kogălniceanu de Constanţa), Caraomer (Negru-Vodă), Cuzgun (Ion Corvin), Ghiuvenlia (Chirnogeni), Biulbiul Mare şi Biulbiul Mic (Ciocârlia), Osmancea, Saligny, Ștefan cel Mare etc. Din punctul de vedere al activităţii sale, „Astra Dobrogeană” atinge apogeul între 1927- 1929.
 
Pe 4 mai 1929 apare primul din cele 9 numere ale revistei „Astra Dobrogeană”, organ de presă al Asociaţiei, care va găzdui nu doar informaţii despre activitatea societăţii, lecţii patriotice, ci, mai ales, sfaturi privind viaţa ţăranilor, agricultura, etnografia şi folclorul românesc etc. Ultimul număr apare la începutul anului 1930, an în care începe declinul regionalei de la malul mării, în primul rând din cauza problemelor financiare. Din 1933, rămâne doar despărţământul Constanţa, pentru ca şi acesta, în 1935, să fie desfiinţat, din lipsă de fonduri şi, implicit, activitate.
 
Prin programul şi activitatea sa, Societatea se adresează mai ales lumii satului, ostaşilor şi elevilor. În acest sens, organizează conferinţe, spectacole sub forma şezătorilor, proiecţii cinematografice, piese de teatru, de muzică, concursuri cu specific românesc etc.
 
Sprijinul acordat de Centrala „Astrei” a fost destul de mare, dar banii, în marea lor majoritate, proveneau din „chete”. Intelectualii dobrogeni se implică, în mod deosebit, în activităţile desfăşurate.
 
Unul dintre aspectele cele mai importante la care s-au oprit conducătorii de la „Astra Dobrogeană” a fost cel rural, în condiţiile în care majoritatea dobrogenilor erau ţărani. Pe de o parte, sunt oferite sfaturi privitoare la munca ţăranului, la aspect familial, al educaţiei, al culturalizării în spirit naţional, al muncii pământului, al sănătăţii etc.
 
Concret, ce face „Astra Dobrogeană” pentru sprijinirea şi ridicarea satului din această zonă a ţării: organizează conferinţe, spectacole de teatru şi proiecţii cinematografice la şcolile săteşti.
 
Chiar în şedinţa de înfiinţare a „Astrei Dobrogene”, la 5 mai 1927, iniţiatorul şi preşedintele ales al Regionalei, generalul I. VIădescu, comandantul Diviziei IX Constanţa, declară că acest demers este absolut necesar în condiţiile întunericului „în care zace marea majoritatea a satelor dobrogene şi în special în Cadrilater”.
 
Ca dovadă a importanţei acordate acestui segment al populaţiei dobrogene, generalul I. Vlădescu se adresează ţăranilor, într-un foarte pertinent articol-serial, intitulat Iubiţi locuitori ai satelor, un adevărat program al Societăţii privitor la ridicarea satului dobrogean.

Autorul pune accentul pe problemele cu care se confruntau satele dobrogene: „procesele ce se ţin lanţ”, vrajba, necinstea, beţia, fudulia, curvăsăria, ura, încălcarea cuvântului dat au pus stăpânire pe sufletul ţăranului.
A fost uitat Dumnezeu şi „biserica-i pustie”. Acestor probleme li se mai adaugă  „şi zâzania ce s-a introdus la sate din cauza politicei, precum şi goana nebună după câştig”.

Rezultatul va fi acela că „vom pieri, mâncându-ne între noi - şi ne vom ucide singuri prin păcatele noastre şi este păcat de D-zeu să piară un neam ca al nostru li mai cu seamă să pierim acum, când prin jertfele noastre am izbândit, să refacem moşia strămoşească şi să adunăm tot Neamul la un loc”.

Ca urmare, consideră generalul Vlădescu, „este cazul, dar să ne trezim - şi această trezire trebuie să pornească de la sate, căci din ţărani se compune armata, cu ţăranul am izbutit şi tot cu el vom face faţă la duşmanii din afară”. Generalul

Vlădescu îi îndeamnă pe locuitorii satelor: „Uniţi-vă, iubiţi-vă şi ajutaţi-vă între voi. Iertaţi pe cei ce vă greşesc. Nu vă lăsaţi, o să vă prindă mânia. Fugiţi de procese, căci vă mănâncă şi timpul şi banii şi viaţa. Opriţi femeile voastre de la fudulie, căci fudulia usucă punga şi dărâmă căsnicia. Opriţi-vă cei cu beteşug de la băutură, căci băutura întunecă mintea şi trezeşte pofte şi gânduri necurate.

De politică să vă ţineţi sau să nu vă ţineţi; cum voiţi, dar bine ar fi să vă lăsaţi, iar dacă o faceţi, atunci credinţele voastre politice să nu vă despartă în viaţa voastră de toate zilele, căci voi cu toţii sunteţi fiii satului şi în bună frăţie aţi făcut copilăria”

De asemenea, îi îndeamnă pe ţăranii dobrogeni să se înregimenteze sub steagul „Astrei” şi să dea ascultare învăţătorilor şi de preoţilor.
 
„Bătrânul” preşedinte al „Astrei Dobrogene” propune planuri pentru revigorarea satului dobrogean, pe care le împarte în două categorii: „înfăptuiri locale ale satului” şi „înfăptuiri regionale la Constanţa”. În prima categorie include casa de citire a satului, ce poate lua locul cârciumii, care este frecventată de dragul băuturii sau pentru că, efectiv, oamenii nu au unde se duce.
Astfel, li se oferă şansa să aibă un local unde „să stea de vorbă, să citească o carte, să scrie o scrisoare etc. etc. De s-ar umple dar acest loc şi această lipsă, atunci ca şi la oraşe, sătenii în loc de cârciumă, vor merge la casa lor, curată, cu scaune, cu masă, cu cărţi de cetire, cu cerneală şi hârtie de scris iarna la căldură, vara sub umbră şi aşa mai departe.

Acolo cei tineri vor învăţa multe din gura celor bătrâni, iar cei bătrâni vor afla multe din cetirea cărţilor de către cei tineri”
. Rezolvarea acestui lucru implica ajutorul Consiliului comunal, dascălii şi preoţii şi „întregul sat, unul cu carul, altul cu mâna, vor lucra ca însăşi pentru ei, căci casa nu este a nimănui în parte, dar este a tuturora şi pe vecie”.
 
Un alt punct al propunerilor generalului Vlădescu se referă la „instalarea instrumentelor pentru educaţie fizică”, pentru care sunt necesare arme de lemn pentru instrucţie, mingi pentru oină, bastoane şi ghioage pentru gimnastică; poligoane „cu bare de sărit, cu şanţuri, cu parapet etc.”, „manejuri”, Pentru realizarea acestui punct este însă nevoie de „voinţa şi hotărârea de a face”, de insistenţele învăţătorului, de hotărârea consiliilor comunale şi de cotizaţia locuitorilor.
 
Vlădescu mai propune „îmbrăcarea săracilor şi ajutarea la învăţătură a copiilor silitori”, implicând, în primul rând, preotul, la biserică realizându-se o cutie de donaţii în acest sens. Se prevedea şi modul în care urmau a fi împărţite ajutoarele: 
„Pentru săraci la Sf. Dumitru al fiecărui an şi se va compune numai din haine şi îmbrăcăminte; pentru copii săraci silitori la finele anului şcolar şi se va compune din cărţi, obiecte de şcoală şi încălţăminte”.
 
O altă modalitate pentru ridicarea spirituală, culturală a satului dobrogean este întemeierea de coruri, muzică şi teatru, considerând că „trebuie combinată munca cu veselia” şi că este în interesul tuturor ca satul să creeze mijloacele necesare în acest sens, inclusiv „jocurile noastre naţionale iar nu strâmbăturile nemţeşti de-ţi e ruşine să te uiţi la ele, fie privind un teatru de copii şi oameni mari, fie înjghebând o orchestră”. Această organizare este intrată deja în grija învăţătorului.
 
Tot în ideea dezvoltării sentimentului naţional, generalul Vlădescu propune şi încurajarea îmbrăcămintei naţionale româneşti. Criticând îmbrăcămintea modernă, îndeamnă la reintroducerea războaielor de ţesut în case, practicarea torsul şi ţesutului. Convingerea femeilor de la ţară în acest sens revine preotului şi învăţătorului, iar interesul să fie menţinut cu acordarea de premii.
 
Un ultim gând se referă la încurajarea gospodăriei şi bunei întreţineri a animalelor.
În acest sens, generalul Vlădescu propune să se acorde premii pentru „gospodina care are casa cu tot ce ţine de ea, mai curată şi mai bine aranjată (la Sf. Gheorghe); Gospodina care munceşte şi ea, are grădina de zarzavat cea mai bogată şi mai bine întreţinută (la Sf. Ilie); fata sau femeea care va avea cele mai multe lucruri naţionale lucrate de mâna ei într-un an (la Paşti a 2-a zi); gospodarul care are cei mai frumoşi şi bine întreţinuţi boi, cai, vaci (la Bobotează); femeia care scoate cei mai mulţi pui de găină, de gâscă şi curcani (la primăvară)”.
Premiile constau în bani şi obiecte, laude în faţa satului, diplome eliberate de comitet, înscrierea în „Tablourile de onoare” de la primărie şi şcoală pentru cele mai bine gospodine, lucruri, manuale etc.
 
La capitolul Aşezămintele şi înlesnirile Centralei, generalul Vlădescu propune înfiinţarea „Casei Astrei Dobrogene”, care să grupeze Birourile Direcţiei „Astrei”, o sală de cinematograf, un muzeu şi o bibliotecă, săli de sfat şi de lectură, camere pentru cei ce vin în oraş, birouri pentru consultaţii de avocatură şi doctori etc. Totul în ajutorul ţăranilor. Preşedintele „Astrei Dobrogene” consideră necesară înfiinţarea unui Institut de fete şi băieţi „Astra”, pentru fetele şi băieţii de ţărani care vin să înveţe în oraş şi care se văd obligaţi să stea „pe la gazde proaste, prin mahalele îndepărtate, fără un trai bun, şi mai cu seamă fără nici o pregătire la învăţătură şi fără nici un control asupra conduitei lor, ziua şi noaptea - din care cauză nici nu învaţă nimic iar mulţi băieţi şi fete, se dedau la fel de fel de ticăloşii”. Pentru realizarea acestor proiecte, generalul Vlădescu propune realizarea de chete.
 
„Astra” îşi propunea să împartă locuitorilor prin înscrieri şi trageri la sorţi, boi de muncă, vaci cu lapte, cai şi instrumente agricole. Distribuţia urma să se facă pe comune şi pe plasă.
 
Acesta fiind planul cu privire la ridicarea morală, spirituală, culturală şi practică a satelor dobrogene, „Astra Dobrogeană” purcede la realizarea lui. În acest sens, de exemplu, premiază cele mai frumoase trei costume populare de femeie şi satul care va avea înfiinţate şi funcţionabile cele mai multe războaie de ţesut şi cele mai bune lucrări ale învăţătorilor asupra unor teme stabilite.
 
O formă de culturalizare o reprezintă şezătorile săteşti - cultural-artistice, organizate de şcoli, şi şezători strămoşeşti lucru de mână şi povestiri. Indiferent de categorie, acestea cuprind: o conferinţă, coruri, recitări şi muzică instrumentală. „Astra” trimite o listă cu subiecte pe le considera utile: Beţia şi urmările ei, Sifilisul. Igiena copiilor, Hoţia, Munca, Comportarea, Luxul, Religia etc.-. Astfel, pe 31 martie 1928, Regionala organizează spectacolul de teatru sătesc al comunei Caraomer, în sala „Elpis din Constanţa, cu piesa Se face ziuă; pe 22 aprilie, un teatru de copii din comuna Ghiuvenlia prezintă, în aceeaşi sală, piesa „Pe aici nu se trece”, iar, pe 21 mai urma un alt spectacol de teatru, sub bagheta lui Dumitru Cadiu.
 
Un segment important şi de perspectivă căruia i se adresează „Astra Dobrogeană” o reprezintă copiii. Pe 29 aprilie 1928, Asociaţia organizează primul teatru de copii la sala „Elpis”. Evenimentul a avut două secţiuni: Partea orăşenilor- în care a cântat d-ra Cristea, D. Dumitru-Codru a recitat Lupta de la Rovine - şi Partea sătenilor - ce a aparţinut, în totalitate, elevilor şcolii din Ghiuvenlia, care, îmbrăcaţi în straie populare, au susţinut recitări, dansuri şi cântece populare şi poemul patriotic Pe aici nu se trece. 
 
O altă acţiune se desfăşoară, pe 29 iulie 1928, în comuna Caraorman. Este vorba despre o serbare cu caracter cultural, urmată de bal. Aceasta fost organizată de „tineretul studios” din localitate, sub auspiciile „Astrei”.
 
Urmare a faptului că societatea a fost înzestrată cu un aparat cinematografic„pentru a rula prin satele Dobrogei, filme cu caracter educativ şi moral”, şi s-a înfiinţat Secţia cinematografică a „Astrei Dobrogene”, care a proiectat filme în comunele Caramurat, Murfatlar, Biulbiul mic, Biulbiul mare, Cobadin, Negreşti etc. Filmele au subiecte precum: Şcoala în aer liber sau soarele dătător de viaţă, Pericolul boalelor lumeştiCombaterea tuberculozei, binefacerile soarelui, comedia Boby Creşterea copiilor. Programul Cinematografului Sătesc „Astra” programase, între 13-27 octombrie 1929, proiecţii cinematografice la Hamangia, Potur, Mihai Viteazu, Carachioi, Istria, Duragi, Săcele, Inan-Cişme, Tariverde, Cogealac-Sibioara, Caranlâc, Cuzgun, Caramurat, Adamclisi, Enigea, Cocargea, Viişoara. Datorită numărului mare de spectatori, a fost nevoie ca aceştia să fie introduşi în serii. În noiembrie 1929, „caravana” poposise în vreo 25 de sate şi urmau: şcolile din comunele Casapchioi, Cogealac, Vadu, Duingi şi Casamchioi.
 
Anunţurile privitoare la realizările Societăţii „Astra Dobrogeană” sunt numeroase. Amintesc doar faptul că, în satul Maior Kiriacescu s-a pus piatra de temelie a localului de şcoală; în Caraomer, a luat fiinţă Societatea de Temperanţă, asemenea societăţi existând şi în comunele Cazil Murat, Cavaclar şi Cerchezu.
 
Revista „Astra Dobrogeană” a Societăţii cu acelaşi nume a reprezentat un reper pentru populaţia satelor dobrogene, prin sfaturile pe care le dă şi prin informări privitoare la activităţile sale în teritoriu. În martie 1929, în paginile revistei „Marea noastră”, generalul Vlădescu se adresează cărturarilor şi locuitorilor satelor dobrogene explicând ce urmăreşte să realizeze prin revista „Astra Dobrogeană”: „ridicarea culturală şi sufletească a poporului român”, prin intermediul cărturarilor satului - învăţători, preoţi, notari, primari -, care au rolul de a conştientiza sătenii cu privire la ceea ce urmăreşte Societatea. În acest sens, considera necesară întrunirea în şedinţe în zilele de sărbătoare şi duminica, astfel încât, treptat, să se adune tot mai mulţi săteni „să-şi încălzească sufletele la focul curat al «Astrei Dobrogene».
 
Şi rezultatele muncii membrilor „Astrei Dobrogene” se vor vedea când, în locul cârciumilor, românii vor merge „în case de citire şi înălţare sufletească prin teatru şi muzică, în loc de cheltuieli nesocotite şi zădarnice, un ajutor pentru cei săraci, în loc de copii hoinari şi răi, copii înţelepţi, plini de blândeţe, în loc de tot felul de haine şi îmbrăcăminte neromânească şi fără frumuseţe, mândrele noastre costume naţionale, în loc de oameni făţarnici şi răi, oameni buni, iertători şi iubitori de omenie, în loc de gospodării învechite şi greu de condus nişte gospodării bine conduse, frumos aranjate...”.
 
Despărţământul Constanţa al „Astrei” înştiinţa cercurile săteşti că le punea la dispoziţie cărţi, ca punct de pornire pentru 20 de biblioteci a câte 50 de volume, iar revista organiza şi un concurs de programe pentru şezători săteşti, răsplătite cu premii.
 
O elogiere a portului popular este realizată în articolul Îmbrăcaţi-vă cu strae făcute de voi, îndemnând astfel femeile satelor dobrogene să-şi lucreze frumoasele lor straie populare în casă, să nu cumpere din târguri cumpere straie care nu le reprezintă, concluzionând că, doar purtând straie naţionale lucrate în casă, ţăranii se pot socoti mândri că sunt români.
 
Educaţia literară a sătenilor intră, şi ea, în programul „Astrei Dobrogene”. În articolul Ce să se citească la sate, critică „librarii” ambulanţi şi chioşcarii de ziare, care ofereau orice altceva decât exemple de urmat. În contrapartidă, „Astra Dobrogeană” propunea „o ofensivă culturală prin înfiinţarea de biblioteci săteşti în cari să-şi aibă locul de cinste în clasicii noştri: Eminescu, Coşbuc, Creangă, Caragiale, Iosif, Goga, Alexandri, Sadoveanu....”.
 
Sfaturile date ţăranilor nu se limitează doar la culturalizare şi la sănătate, ci şi la munca agricolă şi la creşterea vitelor. Astfel, în numărul 3-4 al revistei „Astra Dobrogeană”, ing. agronom „d-ra Vasiliu”, într-un articol intitulat Mai multă pâine albă şi mai puţin porumb, îndemna ţăranii ca, în condiţiile secetei ce afectase mai ales porumbul, să cultive mai mult grâu, secară, orz şi ovăz. De asemenea, aduce argumente în favoarea pâinii albe, considerând că mămăliga este mai puţin sănătoasă. Chiar şi în condiţiile secetei, la rubrica Ştiri diverse, se consideră că „semănăturile sunt frumoase. Ploile au făcut mult bine. Pe unele locuri, grindina a produs pagube dar pe întinderi mici. În general recolta anul acesta promite să fie frumoasă”.
 
Acelaşi număr al periodicului găzduieşte rubrica Viaţa gospodarului. Sunt date sfaturi cu privire la treburile gospodarului în luna iunie şi la tratamentul ce trebuie dat animalelor bolnave de „indigestie gazoasă”. În aceeaşi idee, în numerele următoare, articolele semnate de ing. agr. prof. Marta Vasiliu făceau referire la munca pământului şi cuprindeau sfaturi necesare lucrătorilor ogoarelor şi apicultorilor. Nu sunt uitate nici îndemnurile privitoare la asocierea în cooperative.
 
Ultimul număr al revistei „Astra Dobrogeană“ apare în martie 1930. Cu prilejul împlinirii unui an de existenţă, colectivul redacţional face o evaluare a activităţii sale, într-un articol intitulat Către cărturari şi săteni.
În acest sens, semnatarii sunt nemulţumiţi de faptul că „sacrificiile muncii noastre nu au ajuns în toate căminele sătenilor. Cauzele sunt prea multe. Lipsa de fonduri ne-a forţat să avem un preţ, peste puterile oricărui sătean. Pe lângă aceasta, nu am fost nici cunoscuţi îndeajuns de toată lumea. Sătenii nu au ştiut care-i ţelul nostru? Ce urmărim? Și unde vrem să ajungem?“. În schimb, aceştia îşi exprimă mulţumirea faţă de înţelegerea şi ajutorul dovedite de cărturari. În continuare, sunt prezentate intenţiile revistei şi a societăţii: „de a răspândi în toate comunele Dobrogei, şi a introduce lumină în cel mai îndepărtat cămin, şi la cel mai puţin avut sătean.

Prin această lumină vrem:

Să creem şi să strângem legăturile de dragoste şi frăţie între toate neamurile din Dobrogea şi Cadrilater. Să întemeiem aici viaţa românească cu toate datinile şi obiceiurile ei strămoşeşti. Să ridice morala la înălţimea cuvenită şi să combată cu tărie viţiul şi patimile omeneşti. Să dăm spuselor Domnului Nostru Isus Christos - înţelegere şi aplicare înţeleaptă sporind credinţa în Dumnezeu şi evlavia către cele sfinte.
 
Să creştem tineretul în frica lui Dumnezeu, în iubirea către părinţi, respect pentru cei mai mari, recunoştinţă şi admiraţie pentru oamenii mari ai neamului, supunere legilor şi respect avutului şi drepturilor altuia.
 
Să dăm satelor o organizare sportivă militară făcând din comune celula naţiunii armate, din copiii mici Dorobanţi de altădată, iar din tineret ostaşi ai Regelui Mihai.
 
Să contribuim la îmbunătăţirea vieţei economice. Prin scris, tabele ilustrate, propagandă şi sfaturi practice pentru îngrijirea vitelor, cultura pământului, creşterea albinelor, viţa de vie, flori, gândaci de mătase, etc., în sfârşit să construiască şi să înfiinţeze la sate case de cetire iar la oraşe internate pentru băeţi şi fete de la ţară, cămine şi cantine pentru meseriaşi. Să organizăm escursii în locuri istorice şi pitoreşti.
 
Să dăm întindere ideilor şi simţiminte lor naţionale cu scrisul prin reviste şi jurnale, şi cu vorba şi fapte prin propagandişti şi conferenţiari ambulanţi. Să creem biblioteci populare şi muzee regionale. Să dăm naştere unei vieţi artistice prin înfiinţarea de teatre, cinematografe - fixe şi ambulante - coruri, muzică instrumentală, institute de educaţie fizică şi coregrafică, etc.“. 
 
Anul 1930 s-a caracterizat prin problemele financiare cu care s-au confruntat atât „Astra Dobrogeană“, cât şi Centrala. Aceasta explică şi desfiinţarea revistei, care a rămas însă un punct de referinţă pentru societatea dobrogeană. Chiar şi în aceste condiţii, Societatea „Astra dobrogeană“ şi-a continuat activitatea: a înfiinţat „60 de cercuri culturale, în care s-au ţinut prelegeri poporale despre «Tuberculoză», «Creşterea copiilor», «Soarele dătător de viaţă» şi «Combaterea boalelor venerice», prelegeri însoţite de filme proiectate cu cinematograf ambulant“, biblioteci populare în satele din apropierea Constanţei. Centrala remarcă însă priceperea şi sufletul conducerii „Astrei Dobrogene“, membrii săi „cheltuind bani din propria pungă”.
 
După ce, în anii 1931-1933, din lipsa mijloacelor, „Astra Dobrogeană“ nu a mai putut activa, decât în oraşul Constanţa, în 1935, Comitetului Central al „Astrei” hotărăşte: Astra Dobrogeană nu a mai dat, timp de mai mulţi ani, nici un semn de activitate. În consecinţă, comitetul central întrunit în şedinţa din 4 mai 1935 a decis desfiinţarea acestei regionale, rămânând în Dobrogea numai Despărţământul Constanţa, ca organizaţie culturală a instituţiunii noastre”.
 
Despre Lavinia Dumitraşcu

Lavinia Dacia Dumitraşcu s-a născut la Constanţa pe data de 9.12.1966. A fost atrasă, în clasele generale, de gimnastică, a scris poezie, a frecventat cenaclurile constănţene, a publicat în reviste literare şi a luat premii. A ales însă istoria pentru că era fascinată de modul în care scotocea tatăl său, regretatul Gheorghe Dumitraşcu, prin arhive şi biblioteci pentru a „dezgropa“ ceea ce era îngropat şi uitat. A activat ca lector asociat la Universitatea „Ovidius“ Constanţa - Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice, iar anterior, ca preparator/lector univ. în cadrul Universităţii „Andrei Şaguna“ din Constanţa. Din 2005 şi până în prezent este muzeograf 1 A în cadrul Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa. 
  
Citeşte şi: 
 

Colaborare ZIUA de Constanţa Istoricul Lavinia Dumitraşcu vă invită să descoperiţi Dobrogea după momentul Unirii cu Ţara (document)

Interviu online Lavinia Dumitraşcu a rememorat revolta pe care a simţit-o când lui Gheorghe Dumitraşcu i-a fost refuzat de penelişti titlul de cetăţean de onoare al Constanţei

În fiecare an, se întâlnea cu camarazii săi, de ziua marii bătălii, la Mărăşeşti. Ultima dată când a coborât din trăsură era singur… Colonelul Dimitrie D. Chirescu (postumul) (12 martie 1891 - 30 martie 1981) (galerie foto)

Ti-a placut articolul?

Comentarii