21 mai la Constanța de-a lungul timpului Constantin Bușilă, un nume cu greutate pentru istoria Portului Constanța

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța a demarat de la data de 1 ianuarie 2026 proiectul „Astăzi la Constanța – 365 de file din istoria orașului”.
 
Așa cum au precizat reprezentanții instituției, fiecare zi a anului va fi un prilej de întâlnire cu fragmente din istoria Constanței și a Dobrogei: evenimente semnificative, personalități marcante, fapte cotidiene consemnate în presa vremii, descoperiri arheologice sau piese de patrimoniu care spun, discret dar convingător, povestea trecutului local. Accentul va cădea în special pe perioada cuprinsă între sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al Doilea Război Mondial, o epocă de transformări profunde pentru Constanța, de la oraș-port la poarta maritimă a României moderne. Totuși, nici alte epoci nu vor fi neglijate, pentru că istoria acestui ținut se întinde pe un arc de timp impresionant, din preistorie până în contemporaneitate.
 
La 21 mai 1927, în ziua Sfinților Împărați Constantin și Elena, ziarul „Dobrogea Jună” publica un amplu articol omagial intitulat „Din florile recunoștinței. Un glas unanim”, dedicat inginerului Constantin Bușilă (1877 – 1949), unul dintre oamenii care au contribuit la proiectarea și construirea Portului Constanța.
 
Textul era scris de unul dintre vechii funcționari ai portului și mai mult decât o evocare aniversară era o mărturie a respectului și recunoștinței pe care o purtau inginerului foștii colaboratori.
 
Constantin Bușilă a absolvit șef de promoție Școala Națională de Poduri și Șosele din București, iar ulterior și-a continuat studiile în Belgia. În anul 1901 a ajuns la Constanța, unde a lucrat sub conducerea inginerului Anghel Saligny la construcția portului modern, proiectând centrala electrică Diesel a acestuia. După transferul la București a ocupat diverse funcții importante în domeniile tehnic și administrativ, fiind inclusiv secretar general în Ministerul Lucrărilor Publice în perioada în care Anghel Saligny era ministru. De-a lungul vieții s-a remarcat prin contribuțiile aduse dezvoltării energetice românești și învățământului tehnic, trecând pe la Uzinele Reșița, Societatea „Electrica”, contribuind la înființarea Institutului Român de Energie; la începutul anilor ’40, la insistențele lui Ion Antonescu ocupă funcția de ministru al Lucrărilor Publice și Comunicațiilor. Ulterior este arestat, alături de alți oameni politici și condamnat la închisoare de Tribunalul Poporului. Destinul său s-a încheiat tragic, murind în detenție la Aiud.
 
Articolul din „Dobrogea Jună” îl prezintă însă pe Constantin Bușilă mai ales din perspectiva omului apropiat de muncitori decât a savantului. Autorul sublinia că inginerul „și-a legat numele de acest port și de sufletul personalului”. În articol sunt descrise vremurile de început ale portului, când încă nu erau ridicate silozurile, când uzina electrică lipsea, iar în locul clădirilor era numai apă. Munca era grea și slab remunerată, ba chiar drepturile, printre care dreptul la pensie, nu le era recunoscut angajaților tehnici din port. Ajuns secretar general în minister, Constantin Bușilă a susținut adoptarea unui proiect de lege prin care peste 100 de persoane au putut să primească pensii.
 
„La 1919, fiind secretar general la Ministerul Comunicațiilor, d. inginer Constantin Bușilă a rezolvat în mod fericit aceste doleanțe, căci printr-un decret de lege ni s-a admis satisfacerea justelor cereri, salvându-se situația a 112 funcționari cari lucraseră la stat fără a fi fost în drept să beneficieze de privilegiul pensionării.

 
Inginerul Constantin Bușilă, care a știut să-și lege numele d-sale de sufletele noastre nu numai prin această mărinimoasă operă de dreptate, dar și prin multiple alte fapte – pe cari nu le putem enumera aici – a voit și numai d-sa a putut soluționa această chestiune.
 
Însă un lucru trebuie știut: casa d-sale a fost și este totdeauna deschisă, la orice oră, slujbașilor de la port, pentru care nu există oră de audiență în birourile d-sale și cu toții găsesc refugiu și protecție când nevoia îi mână” se arată în materialul jurnalistic.
 
Textul din „Dobrogea Jună” se încheie cu o frază care rezumă întreaga sa imagine în memoria contemporanilor: un om „despre care nu s-a spus și nu se va spune niciodată destul”.
 
Reclama zilei: „Soarele dă viață, dar razele lui ucid vederea și pentru a feri ochii de puterea ucigătoare a razelor de soare vă trebuesc ochelari colorați. Dar dacă aceștia nu sunt fabricați din sticlă specială ei sunt și mai dezastruoși decât razele soarelui De aceia ca să nu vă stricați ochii, cumpărați ochelari speciali de soare care nici nu măresc nici nu micșorează, ochelari cu sticle speciale controlate și astfel de ochelari găsiți numai la cunoscuta fabrică de ochelari P. ȘAPIRA, Str. Carol 22, Casă proprie.”
 

Citește și:
20 mai la Constanța de-a lungul timpului Medalionul-pandantiv cu camee, un simbol al frumuseții în Tomisul antic