Istoria Dobrogei - oameni, popoare: Cultură aurignaciană din paleoliticul târziu (galerie foto)
Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
11:27 20 08 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Istoria Dobrogei - oameni, popoare Cultură aurignaciană din paleoliticul târziu (galerie foto)

ro

26 Jul, 2018 00:00 612 Marime text
În epoca paleoliticului târziu (cca 35.000 î. H. - 10.000 î. H.), când s-a încheiat era glaciaţiunilor, Dobrogea era locuită de oamenii culturii aurignaciene, care ciopleau piatra cu tehnica lamelară.
 
1. Terminologie
 
Termenul arheologic „paleolitic”, apărut în 1865, derivă din asocierea cuvintelor greceşti palaios/„vechi” şi lithos/„piatră”.
Termenul istoric „preistorie” derivă din asocierea cuvântului latin pre/„înainte de” şi a celui grecesc istoria/„cercetare scrisă a trecutului” şi este denumirea dată epocii din istoria omenirii situate înainte de apariţia scrisului, corespunzând societăţii primitive.
Termenul arheologic „cultură” reprezintă totalitatea vestigiilor materiale şi spirituale de acelaşi tip descoperite într-un ansamblu de aşezări de pe un anumit teritoriu.
Termenul arheologic „aurignacian” reprezintă o cultură a paleoliticului târziu şi derivă din descoperirea din peştera Aurignac din munţii Pirinei din Franţa.
Termenul geologic „glaciaţiune” derivă din cuvântul latin glacies/gheaţă şi reprezintă o lungă perioadă de scădere a temperaturii medii anuale ca urmare a extinderii intense a gheţarilor.


 
Termenul arheologic „periegheză” înseamnă cercetarea de suprafaţă a unei zone definite, urmată de colectarea şi notarea pe hartă a materialului găsit.
Termenul arheologic „aşchie” reprezintă fragmentul de piatră obţinut prin cioplire, a cărui lăţime este mai mare decât jumătatea lungii.
 
Termenul arheologic „lamă” reprezintă aşchia a cărei lungime era de două mai mare decât lăţimea.
Termenul arheologic „microlit” derivă din cuvintele greceşti micros/„mic” şi lithos/„piatră” şi reprezenta o unealtă din piatră de mici dimensiuni.
 
Termenul arheologic „lamelă” reprezintă microlitul sau lama cu o lăţime mai mică de 1-12 cm.
 
Termenul arheologic „grator” provine din francezul grattoir şi reprezintă un răzuitor specific culturii aurignaciene.
 
Expresia „gintă matriliniară” derivă din cuvintele latin gens şi mater şi reprezintă comunitatea primitivă bazată pe înrudirea pe linie maternă.
 
Termenul „Neantrop” derivă din cuvintele greceşti neos/„nou” şi antropos/„om” şi este un sinonim pentru Homo sapiens fossilis.
 
2. Cronologia paleoliticului
 
Epoca paleolitică sau epoca veche a pietrei este prima epocă a pietrei, caracterizată prin apariţia omului şi folosirea pietrei ca materie primă pentru confecţionarea uneltelor prin tehnica cioplirii.
 
Ca toate epocile istorice, paleoliticul se împarte în trei faze, atât din punct de vedere cronologic, cât şi din cel stratigrafic (adâncimea straturilor de săpătură) : timpuriu sau inferior, mijlociu şi târziu. Paleoliticului târziu sau superior (cca 35.000 î. H. – cca 10.000 î. H.), conform cronologiei adoptate de Adrian Rădulescu.
 
Stabilirea datărilor descoperirilor arheologice a devenit mai precisă în secolul XX prin aplicarea metodei carbonului radioactiv C14 în laboratoarele de fizică atomică.
 
3. Climă
 
În această perioadă se încheie răcirea climei, determinată de cea de a patra şi ultimă glaciaţiune, numită Würm după un râu din Alpii Bavariei (sudul Germaniei).
 
4. Cultura aurignaciană
 
În această epocă Homo neanderthalensis (paleantrop) din paleoliticul mijlociu a fost înlocuit de Homo sapiens fossilis sau Neantrop, cu o capacitate craniană medie de 1350 cc. Din această epocă, în peştera „La Adam”/com. Târguşor/nord jud. CT au găsit primele vestigii osteologice (oase) umane din Dobrogea. În anii 1956-1961, Institutul de Speologie „Emil Racoviţă” a efectuat cercetări aici, prin Constantin Rădulescu, iar antropologul Olga Necrasov a descoperit un mugur dentar aparţinând unui copil de şase ani.
 
Prima cultură din cele patru ale perioadei este cea aurignaciană, care a fost documentată şi pe teritoriul Dobrogei. În 1966, deşi nu putuse stabili durata aurignacianului în Dobrogea, Dumitru Berciu îl încadra din punct de vedere geografic într-o regiune ce cuprindea Oltenia, Muntenia, Ucraina, Bulgaria (Baco Kiro şi Devetaskata Pestera), Grecia şi Turcia. El considera că în aceste vremuri Dobrogea trebuie să fi fost „intens locuită”, deoarece existau condiţii favorabile în acest sens: terase „însorite”, „numeroasele” peşteri şi prezenţa „din abundenţă” a materiei prime care era silexul (cremenea).
Acum se cristalizează ginta matriliniară, locuirea de suprafaţă predomină faţă de cea în peşteri prin construirea de bordeie mari şi se dezvoltă magia legată de vânătoare.
 
5. Unelte
 
Cea mai importantă varietate de piatră folosită în epocă a rămas silexul (cremenea). Această rocă se află pretutindeni în Dobrogea în depozite de calcar, aluviuni şi terasele apelor, lângă localităţi ca: Fântâna Mare/Independenţa/S CT, Băltăgeşti/Crucea/NV CT, Capidava, Cîrjelari/Dorobanţu/V TL, Cernavoda, Strunga/Oltina/SV CT, Dunărea/Seimeni/SV CT, Grădina/N CT, Horia/NV CT, Greci/NV TL, Mihail Kogălniceanu, Mihai Viteazu/NE CT etc.
 
În această perioadă, tehnica cioplirii directe sau „de aşchie”, folosită în paleoliticul mijlociu, a fost înlocuită cu tehnica cioplirii lamelare. Aceast consta în interpunerea unei bucăţi de lemn între bulgărele de piatră şi percutor, obţinându-se lame uşoare şi lungi de 0,2-03 m şi late de 0,05 m. Consecinţele noii tehnici au fost economia de materie primă şi mânuirea şi deplasarea uşoară, aceste din urmă aspecte contribuind la îmbunătăţirea metodelor de vânătoare.
 
Unele categorii de unelte marcau continuitatea cu paleoliticul mijlociu: aşchiile, lamelele (aşchii cu o lăţime mai mică de 1 cm), străpungătoarele, vârfurile de mână şi răzuitoarele (pentru prelucrarea lemnului, tăiatul plantelor şi cărnii, răzuirea pielilor de animale). Acestea au fost perfecţionate, în cazul răzuitoarelor rezultând gratoarele.
 
Dar ca urmare a descoperirii noii tehnici superioare, au apărut şi tipuri noi de unelte şi arme, ca lamele-cuţit, ferăstraiele, vârfurile de săgeată şi microlitele. Dimensiunea celor din urmă nu depăşea 1-1,5 cm şi au fost găsite în peştera „La Adam”. În plus, a devenit posibilă prelucrarea intensă a osului.
 
6.a. Descoperiri în peşteră
 
În anii 1956-1958, Institutul de Arheologie al Academiei RPR şi Muzeul de Arheologie Constanţa (înfiinţat în 1957) au cercetat peşterileLa Izvor”/Cheia (o sală de L=15 m, l= 6m, h=4-5 m) şi „La Adam”/com. Târguşor/nord CT.
 
Descoperirea unor nivele de cultură aurignaciene subţiri (0,04-0,20 m), cu un număr mic de obiecte, mai ales lame, arată că locuirile de peşteră erau de scurtă durată.
În vara lui 1957, Constantin S. Nicolăescu-Plopşor şi colaboratorii săi, Alexandru Păunescu şi Nicolae Harţuche, au găsit în peştera de la Cheia, deasupra stratului din paleolicul mijlociu, piese aurignaciene: aşchii, lame retuşate sau neretuşate şi un gratoar pe lamă. În domeniul faunei s-a observat continuitatea ursului de peşteră şi apariţia mistreţului. Arheologii români au remarcat analogii cu descoperirea colegului bulgar N. Djambazov în peştera Vasilevski de la Loveci/centru Bulgaria.
 
În 1959, situaţia peşterilor din Dobrogea era următoarea: cea de la com. Topalu/nord-vest CT fusese distrusă de exploatarea calcarului, cele de la Casian/nord CT, Capidava/vest CT şi Slava Rusă/centru TL erau astupate şi fuseseră cercetate cele de la Casian, sat Cheia/com. Grădina/nord CT, Gura Dobrogei/nord CT, Mireasa/Târguşor şi Peştera/centru CT. C. S. Nicolăescu-Plopşor recomanda cercetarea peşterilor de la Cochirleni/Rasova/vest CT, Dobromiru/sud CT, Gîrliţa/Ostrov/sud-vest CT, Enisala/Sarichioi/TL, Moviliţa/Topraisar/est CT, Mangalia, deoarece „convingerea noastră fermă e că peşterile dobrogene ascund nebănuite mistere arheologice”.
 
6.b. Descoperiri în aer liber
 
În schimb, aşezările în aer liber cuprind resturi de locuire mult mai bogate. Astfel de escoperiri s-au făcut la Saligny (Dealul Turcului)/vest CT, la Seimeni/V CT şi pe terasa de lângă Mangalia, cele două lame descoperite lângă oraşul de la malul Mării Negre întrând în patrimoniul Muzeului din Constanţa. În 1956, s-au identificat şi două ateliere de cioplire lamelară: la Peştera (Dealul Peşterica) de către Nicolae Zaharia şi lângă Medgidia de către N. Harţuche şi Sebastian Morintz, membri ai şantierului arheologic Cernavoda.
 
La Satu Nou/Mircea Vodă/centru CT au fost găsite multe unelte neterminate sau distruse şi puţine unelte finisate, printre care şi un răzuitor lucrat pe lamă. În 1982, Mihalache Brudiu a efectuat o periegheză pe teritoriul com. Lumina/est CT, în apropierea golfului lacului Siutghiol, în zona numită Peninsula. Aici, deasupra nivelului paleoliticului mijlociu, el a găsit două gratoare pe aşchii retuşate. Prin cercetările sale numărul locuirilor aurignaciene din Dobrogea a crescut la 22, din care 21 fuseseră stabilite de perieghezele lui A. Păunescu.
 
Bibliografie cronologică
 
D.A.E. GARROD, „Bulletin of the American School of Prehistoric Research”, XV, 1939, p. 40;
 
CONSTANTIN S. NICOLĂESCU- PLOPȘOR & ALEXANDRU PĂUNESCU & NICOLAE HARȚUCHE, Raport preliminar. asupra cercetărilor paleolitice din anul 1956, „Materiale arheologice privind istoria veche a RPR”V/1959, pp. 15-44 (I. Dobrogea).
 
CONSTANTIN S. NICOLĂESCU- PLOPȘOR & ALEXANDRU PĂUNESCU & NICOLAE HARȚUCHE, Cercetări paleolitice în Dobrogea, „Materiale arheologice privind istoria veche a RPR”, VI, 1959, pp. 43-50.
 
DUMITRU BERCIU & SEBASTIAN MORINTZ., Săpăturile de la Cernavoda, „Materiale arheologice privind istoria veche a RPR”, VI, 1959, p. 106.
 
V. MIKOV & N. DJAMBAZOV, Devetaskata Pestera, Sofia, 1960, p. 18.
 
OLGA NECRASOV, Sur le burgeon dentaire humai datant du paleolithique superior decouvert dans la grotte „A.” (Dobroudja), „Travaux de l'Institute de Speologie Emil Racoviţă.”, Bucureşti, I, 1962.
 
CONSTANTIN RĂDULESCU, Institutul de speologie „Emil Racoviţă.”, referat 1963.
 
P. I. BORISKOVSKI (Leningrad), Problemele paleoliticului superior şi mezoliticului de pe coasta de nord - vest a Mării Negre, „Studii şi cercetări de istorie veche”, ed. Acad. RPR, Bucureşti, tom 15, nr. 1, 1964, pp. 5-18.
 
DUMITRU BERCIU & DIONISIE PIPPIDI, Din istoria Dobrogei, vol. I (Din cele mai vechi timpuri pînă la cucerirea romană), Ed. Acad. RPR, Bucureşti, 1965, pp. 20-24 (Partea I: Băştinaşii; 1.Cele mai vechi urme ale locuirii omului la Dunărea de Jos; Paleoliticul superior (cca 40.000 î.e.n. - 10.000 î.e.n.): începuturile comunei gentilice matriarhale).
 
DUMITRU BERCIU, Zorile istorie în Carpaţi şi la Dunăre., Ed. Știinţifică, Bucureşti, 1966, p. 22-23. (cap. I - Începuturile societăţii omeneşti - apariţia ginţii matriarhale; 2. Paleoliticul. superior (cca 40.000 î.e.n. - 10.000/8.000 î.e.n))
 
ALEXANDRU PĂUNESCU, Evoluţia armelor şi uneltelor de piatră cioplită descoperite pe teritoriul României, Ed. Acadm. RSR, Bucureşti, 1970, pp. 17-20.
EMIL CONDURACHI & VLADIMIR DUMITRESCU & MIRCEA MATEI, Harta arheologică a României, Meridiane, Bucureşti, 1972, p. 9 (Comuna primitivă (V. D.))
 
DIONISIE M. PIPPIDI (coord.), Dicţionar de istorie veche a Românie. Paleolitic - sec. X, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976, pp. 65, 72-73, 209-210, 304-305, 306-307, 311, 365, 388, 449-451, 502.
 
MIHALACHE BRUDIU, Descoperiri paleolitice şi epipaleolitice pe teritoriul com. Lumina, jud. CT, „Pontica” (website), Muzeul de Istorie şi Arheologie Constanţa, 19, 1985, pp. 13-23.
 

VASILE CHIRICĂ (coord.), 'La genèse et l'évolution des cultures paléolithiques sur le territoire de la Roumanie : Session scientifique dédiée au centenaire de la première découverte paléolithique de MITOC (Départ. de Botosani), Iasi-Botosani, 22-25 octobre 1985', Université Alexandru Ioan Cuza/Bibliotheca Archaeologica Iassiensis 2, Iasi, 1987.

 

VASILE CHIRICĂ & DAN MONAH, Le Paléolithique et Le Néolithique de la Roumanie en Contexte Européen, Université Alexandru Ioan Cuza/Bibliotheca Archaeologica Iassiensis 4, Iasi, 1991.

ADRIAN RĂDULESCU & ION BITOLEANU, Istoria Dobrogei, ed. II rev., edit. Ex Ponto, Constanţa, 1998, pp. 15-16. (A. R. - cap. I: Primele semne de viaţă omenească în Dobrogea. Paleoliticul)
 
IOSIF COLCER & VIOREL MĂGUREANU, File din istoria Dobrogei, Inspectoratul pentru cultură al judeţului Tulcea, 1998, p. 11. (I. C. – cap. I: Din adânc de vremuri)
CORNEL BELDIMAN, Asupra originii grafismului simbolic la Dunărea de Jos: obiecte paleolitice de artă din Dobrogea, „Anuarul Muzeului Marinei Militare”, Constanţa, 5, 2002, p. 171-186.

VALENTINA VOINEA & CĂTĂLIN DOBRINESCU, Secvențe preistorice în Dobrogea, „Tomis”, Constanța, serie nouă, an VII, iun.-aug. 2002, p. 20.
 
Despre Marius Teja
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar în prezent, lucrează la Radio Armănamea.

Citeşte şi:

Colaborare ZIUA de Constanţa Călătorie prin istoria dobrogeană cu Marius Teja
 
Istoria Dobrogei - oameni, popoare Cultură musteriană din paleoliticul mijlociu
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii