Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
23:19 21 09 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Istoria Dobrogei - oameni, popoare Cultura Coslogeni din epoca bronzului târziu (galerie foto)

ro

06 Sep, 2018 00:00 777 Marime text
Epoca bronzului, care a succedat epocii pietrei, a fost prima etapă a epocii metalelor din cadrul preistoriei și a acoperit temporal aproximativ mileniul II î. H. Dacă din bronzul timpuriu și mijlociu în Dobrogea există doar descoperiri izolate, din perioada bronzului târziu, în secolele XIV-XII î. H., în Dobrogea și sud-estul Munteniei a fost documentată cultura Coslogeni (Călărași), la geneza căreia a contribuit și un aflux de populație indoeuropeană dinspre stepele din nordul Mării Negre.
 
Sumar
 
1. Terminologie
2. Epoca bronzului
3. Descoperiri din bronzul timpuriu și mijlociu în Dobrogea
4. Cultura Coslogeni din epoca bronzului tarziu
a. Unelte
b. Descoperiri
c. Depozite
d. Tracii
 

1.Terminologie

Termenul istoric „preistorie” derivă din asocierea cuvântului latin pre/„înainte de” și a celui grecesc istoria/„cercetare scrisă a trecutului” și este denumirea dată epocii din istoria omenirii situate înainte de apariția scrisului, corespunzând societății primitive.
Termenul arheologic „cultură” reprezintă totalitatea vestigiilor materiale și spirituale de același tip descoperite într-un ansamblu de așezări de pe un anumit teritoriu.
Expresia „gintă matriliniară” derivă din cuvintele latin gens și mater și reprezintă comunitatea primitivă bazată pe înrudirea pe linie maternă.
 
Termenul geologic „holocen” derivă din asocierea cuvintelor grecești holos/tot” și kainos /recent” și reprezintă a două epocă a cuaternarului, care continua și astăzi.
Termenul „boreal”=nordic provine din cuvântul grec antic Boreas/„vântul din nord”.
Termenul arheologic necropolă desemnează cimitirele din preistorie și antichitate.
Termenul arheologic „sincronism” derivă din ascoeirea cuvintelor grecești syg/„același” și hronismos/„timp” și desemnează contemporaneitatea a două culturi.
Termenul arheologic „eponim” derivă din cuvântul grecesc eponimos/„care-și dă numele unei persoane sau unui lucru”.
Termenul arheologic „facies cultural” desemnează trăsăturile caracteristice unei culturi arheologice.
 
Termenul lingvistic „indoeuropeni” desemnează populațiile de păstori dintr-o mare familie de limbi provenite din Asia V și Europa E și care în perioada de tranziție la epoca bronzului au migrat în Europa, conducând la delimitarea marilor grupe etnolinvistice antice: greci, iliri, italici, iranieni.

2. Epoca bronzului

În epoca bronzului continuă holocenul, caracterizat prin încălzirea climei.
Denumit și postglaciar, epocă recentă sau aluvium, holocenul a fost împărțit în cinci perioade, dintre care a treia și a patra corespund neoliticului:  atlantic (5.500-2.500 î.e.n.) și subboreal (2.500-800 î.e.n.).
 
Ca urmare a încălzirii climei, au avut loc schimbări în floră și faună: vegetația de tundră și animalele mari s-au retras spre nord sau au dispărut, fiind înlocuite de păduri unde trăiau păsări și animale mici.
 
Conform paleontologului Marin Cârciumaru (n. 1941) de la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, în România erau identificate  în 1976 cinci faze de vegetație ale holocenului, dintre care a patra corespunde bronzului: faza molid cu carpen (3.000-5.000 ani).
 
Bronzul este un metal obținut prin tehnica aliajului cuprului (aramă), prelucrat de om din neoliticul târziu, și staniului (cositor). Noul metal a devenit o materie primă pentru confecționarea de unelte, arme și podoabe prin turnarea în tipare. Noile unelte, mai eficiente, au înlocuit treptat și parțial pe cele din piatră, lemn și os din epoca neolitică.
 
Evident că metalurgia cuprului s-a dezvoltat în primul rând în regiunile în care existau zăcăminte din acest metal. În Dobrogea o astfel de zonă este satul Altân Tepe/com. Stejaru/S TL, dar până în prezent nu există dovezi arheologice că zăcământul a fost folosit în epocă.
 
Cele mai răspândite unelte din bronz erau toporul și secera, iar dintre arme pumnalul și sabia. De asememea, au fost confecționate pe scară largă podoabe din aur și bronz.
Deși numărul armelor mai mare față de cel al uneltelor în descoperirile arheologice dă o caracteristică războinică epocii bronzului, această ocupație marțială era subordonată principalelor activități economice: agricultura și păstoritul. Dacă în Dobrogea nu există mărturii arheologice în acest sens, în alte regiuni din România s-a descoperit folosirea plugului de lemn, alături de cel din corn, și a carului cu tracțiune animală, cu care era posibilă mărirea suprafețelor cultivate.
 
A continuat practicarea meșteșteșugurilor casnice neolitice prin prelucrarea lemnului, a pietrei, a osului și a pieilor pentru îmbrăcăminte.
Faptul că multe topoare, seceri, brățări, coliere din bronz găsite în depozitele din Dobrogea nu fuseseră folosite, l-au determinat pe Dumitru Berciu (1907-1998) să concluzioneze în 1965 că unele unelte și podoabe din acest metal au îndeplinit și funcția de „mijloc de schimb”, fiind precursoare ale monedei.
 
Sporirea rolului războinicilor și șefilor de trib și apariția armelor de bronz reprezintă consecințe ale dezvoltării ginții paterne. Creșterea cantității de bunuri material și însușirea lor de către cei amintiți mai sus duce la apariția proprietății familiale și începutul diferențierii sociale.
 
În corelare cu procesele social-economice, și în Dobrogea au loc restructurări etno-lingvistice care anunță constituirea triburilor trace, rezultat al sintezei localnicilor cu indoeuropenii veniți din stepele euroasiatice.

3.Descoperiri din bronzul timpuriu și mijlociu în Dobrogea

Dacă pe teritoriul România, epoca bronzului cu diviziunile sale este atestată prin culturi individualizate, în Dobrogea există doar descoperiri izolate de obiecte în morminte cu ocru roșu, care nu pot fi atribuite unui singur orizont cultural. În mormintele de la Hamangia/azi Baia, TL, Hârșova, sat Hagieni/com. Limanu/SE CT și Piatra - Frecăței (TL-BR) s-au descoperit oale-borcan din pastă grosieră, unele cu ornamente din triunghiuri umplute cu împunsături. Aceste trăsături se constată și la Neptun, Sinoe/com. M. Viteazul/NE CT, Dervent/SV CT și com. Rasova-pct. Malul Roșu/V CT, care corespund bronzului mijlociu. În 1980, Radu Florescu (1931-2003), profesor de muzeologie la Institutul „N. Grigorescu”,,considera că meșteșugarii bronzului din aceste perioade erau itineranți între așezările din spațiul carpato-danubiano-pontic.
 
Cea mai importantă piesă este statuia-menhir, descoperită în 1924 la com. Ceamurlia de Jos/ SE TL, datată la mijl. mil. II î. H. Statuia antropomorfă (Muzeul Histria) este înaltă de 2 m, lată de 1 m și groaă. de 0,55 m. Este o placă de calcar care redă corpul unei femei cu mâinile pe abdomen, peste centură, gest al fecundității și fertilității. La gât are un colier, iar pe spate, în relief, sunt redate 4 topoare de luptă. Statuia a fost găsită într-un mormânt și avea un caracter apotropaic: îndepărtarea spiritelor rele și a răufăcătorilor care doreau să profaneze lăcașul. Acest gen de figurine a fost descoperit din Siberia până la Atlantic, în România fiind găsite și la Baia de Criș (HD) și Gherla (CJ).
Tot din a doua jumătate a mil. II î. H. provin 3 topoare de bronz, 2 descoperite la Măcin și unul în com. Mahmudia/NE TL, cu trăsături care indică un aflux de populație dinspre est.

4. Cultura Coslogeni din bronzul târziu în Dobrogea

În 1964, arheologii au determinat o cultură de la sfârșitul epocii bronzului, din sec. XIV-XII î. H., numită Coslogeni după situl-eponim din satul din balta dunăreană Borcea (CL).
Această cultură a fost rezultatul sintezei unui nou aflux de populație migratoare indoeuropeană din cultura Sabatinovka (stepele din nordul Mării Negre) cu culturile locale Glina, Monteoru și Tei (lacul Tei din București).. Numită în 1980 de R.  Florescu  cultura sud-vest pontică, populația respectiv se ocupa cu păstoritul și își îngropa cadavrele presărate cu ocru roșu în morminte alături de arme.
 
Aria de răspândire a culturii Coslogeni era Dobrogea, SE Munteniei și NE Bulgariei și făcea parte din faciesul cultural Noua (cartier al Brașovului) -Sabatinovka (centrul Ucrainei) - Coslogeni. În regiunea dintre Dunăre și Marea Neagră, cultura Coslogeni a pătruns dinspre NE.
 
Cele mai multe așezări erau de tip „cenușar”, locuiri păstorești mici și temporare în care arderea succesivă a focului ducea la depunerea straturilor de cenușă.
Cultura Coslogeni este periodizată în 3 faze.

a. Unelte

Uneltele din bronz erau puține ca număr, atrăgând atenția acele cu capul în formă de placă rombică și cu decor au repouse și varianta răsăriteană a celtului transilvănean, topor de luptă cu gaură longitudinală pentru coadă.
 
Numărul mare de unelte de os de animale domestice (mai ales taurine) arată că erau produse de către păstori, care confecționau din această materie primă sule, vârfuri de săgeți, cuțite. Specifice sunt secerile „tupic” din maxilare și omoplați de animale.
Uneltele din piatră indică influențe ale culturii Tei.
 
Vasele ceramice aveau forme diverse, predominând borcanele și ceștile cu toarte sau cu buton,. Decorul era, de asemnenea divers, constând în benzi în relief, triunghiuri cu hașuri incizate și șiruri de puncte. Formele și ornamentarea prezentau analogii în culturile Noua, Sabatinovka, Monteoru/BZ și Zimnicea-Plovdiv. Specifice sunt „sceptrele” din piatră cilindrice.

b. Descoperiri

În Dobrogea, vase, unelte și podoabe ale culturii Coslogeni s-au descoperit la Gârlița/com. Ostrov/SV CT, Bugeac/com. Ostrov/SV CT, Satu Nou/com. Oltina/SV CT, Ghindărești/NV CT, Enisala/com. Sarichioi/centru TL, Sarinasuf/com. Murighiol/centru TL și com. Limanu/SE CT.
O importantă descoperire s-a făcut la Medgidia, unde s-a găsit o rapieră (Muzeul de istorie națională și arheologie Constanța), sabie miceniană din sec. XIV î. H., bine conservată și încadrată într-un tip prezent în mai multe puncte din regiunea Balcanilor. Sabia cu „cornițe” venită din zona Mării Egee (Micene = oraș din Grecia) confirmă legăturile cu sudul mediteraneean al multor așezări din epoca bronzului de pe teritoriul României.

c. Depozite de bronz

Perioada bronzului târziu din Dobrogea este mai bine cunoscut datorită descoperirii mai multor „depozite” de unelte, arme și podoabe din bronz.
 
În 1933 s-au găsit la Medgidia părți o brățară cu capetele ascuțite prelung, un fragment de seceră și un ac de păr cu placă decorată cu hașuri romboidale, toate prezentând analogie cu Noua.
În com. Poarta Albă/E CT s-au găsit în 1951 obiecte ascunse într-un vas: fragmente de vârfuri de suliță, 37 de cornuri din plăci de bronz și 2 două diademe de aur subțiri.
Un depozit important cel descoperit în 1962 în com. N. Bălcescu /centru CT, compus din 9 seceri și 9 celturi. Este probabil ca topoarele de acest tip, frecvente în Dobrogea și în E Carpaților, să fi fost lucrate aici.
 
În 1966, în zona industrială a Constanței s-au descoperit 38 de piese: celturi și secere de diferite tipuri, fără urme de folosire.
 
Al 5 lea depozit este cel descoperit în 1962 la Gura Dobrogei/N CT și este alcătuit din 24 piese: un celt, mai multe seceri, cuțite, un brici și o bucată de material brut pentru turnare.
Analizarea acestor descoperiri a condus la concluzii privind legăturile culturale ale așezărilor bronzului din România cu regiunile vecine din E și S, care au contribuit la dezvoltarea fondului cultural local.

d. Tracii

Sfârșitul epocii bronzului a marcat o revigorare a vieții pastorale, datorată migrației unor noi triburi nomade, și o dezvoltare a metalurgiei bronzului, aspecte ce au dat un character de instabilitate acestei perioade.
 
Triburile din Europa SE se asimilează și formează o entitate carpato-balcanică, care va căpăta o amploare deosebită în epoca timpurie a fierului, entitate identificabilă cu tracii.
Este o fază de civilizație avansată,
corespunzând epocii Iliadei lui Homer, care indică existența în regiune a unor popoare de limbă indoeuropeană, respectiv tracii, aliați ai troienilor împotriva grecilor. Ei au pătruns în Asia Mică (Turcia asiatică) înainte și în timpul Răzoiului Troian și probabil că ei sunt cei care au provocat mișcările de populație din zona carpato-balcanico-pontică de la sfârșitul epocii bronzului și începutul celei a fierului, când a avut loc marea migrație egeeană.
 
Epoca bronzului se termină în Dobrogea în. sec. XII î. H., când factorii sociali-economici conduc la folosirea fierului în confecționarea uneltelor și armelor.

NOTĂ: Fotografiile au fost realizate de ZIUA de Constanţa cu acordul conducerii MINAC.

Bibliografie cronologică

VASILE PÂRVAN, Le „statue-menhir” de Hamangia, „Dacia. Recherches et découvertes archéologiques en Roumanie”, Muzeul national de antichități, București, II, 1925, 422-429.
ION NESTOR, Depot (?) de bronzes de Medgidia (Dobrogea), „Dacia. Recherches et découvertes archéologiques en Roumanie”, Muzeul național de antichități, București, 5-6, 1935-1936, 175-189.
DUMITRU BERCIU, Sur les debuts du bronze au Bas-Danube, „Dacia. Revue d'archéologie et d'histoire ancienne”, Institutul de arheologie/Academia RPR, București, n. s., VIII, 1964, 313-218.
DIONISIE M. PIPPIDI & DUMITRU BERCIU, Din istoria Dobrogei, I (Geți și greci la Dunărea de Jos), Ed. Academiei RPR; București, 1965, 340 p.
MIHAI IRIMIA, Un depozit de bronz la Constanța, „Pontice”, Muzeul de istorie națională și arheologie Constanța, I, 1968, 89-105. (revistapontica.wordpress.com)
MIHAI IRIMIA & A. DUMITRAȘCU, Sabia de bronz miceniană descoperită la Medgidia „Pontice”, Muzeul de istorie națională și arheologie Constanța, II, 1969, 137-147. (revistapontica.wordpress.com)
DORIN POPESCU, Câteva considerații asupra perioadei a II a bronzului în România, „Studii și cercetări de istorie veche”, Institutul de arheologie/Academia RSR București, XX, 4, 1969, 575-586.
SEBASTIAN MORINTZ & NIȚĂ ANGHELESCU, O nouă cultură a epocii bronzului în estul României. Cultura de tip Coslogeni, „Studii și cercetări de istorie veche”, București, XXI, 3, 1970, 373-415.
NELU ZUGRAVU, Civilizații preistorice și antice pe teritoriul României, Curs Facultatea de istorie a Universității „A. I. Cuza”, Iași, 2016-2107.
ANDREI ARICESCU, Depozite de unelte, arme și podoabe de bronz din Dobrogea, „Pontica”, Muzeul de istorie națională și arheologie Constanța, 3, 1970, 25-76. (revistapontica.wordpress.com)
VLADIMIR DUMITRESCU, Arta preistorică în România, ed. Meridiane, București, 1974, p. 158-153.
DIONISIE M. PIPPIDI (coord.), Dicționar de istorie veche a României. Paleolitic - sec. X, Ed. științifică și enciclopedică, București, 1976, p. 188, 209-210, 259-260, 262, 344.
MIRCEA PETRESCU-DÎMBOVIȚA, Depozite de bronzuri din România, ed. Academiei RSR, București, 1977, pl. 97, 99 și 100.
MIRCEA PETRESCU-DÎMBOVIȚA, Scurtă istorie a Daciei preromane, ed. Junimea, Iași, 1978, p. 73.
SEBASTIAN MORINTZ, Contribuții arheologice la istoria tracilor timpurii, vol. I (Epoca bronzului în spațiul carpato-balcanic), Ed. Academiei RSR, București, 1978, 215 p.
RADU FLORESCU & ION MICLEA, Strămoșii românilor. Vestigii milenare de cultură și artă, vol. I (Preistoria Daciei), ed. Meridiane, 1980, p.  99, 116. (Comentarii/R.F.; Fig./I.M.)
MIRCEA PETRESCU-DÎMBOVIȚA, Unele considerații privitoare la funcția secerilor de bronz la tracii din spațiul carpato-pontic-dunărean., „Thraco-Dacica”, 2, 1981, 125-132.
MIHAI IRIMIA, Observații privind epoca bronzului în Dobrogea în lumina cercetărilor recente, „Studii și cercetări de istorie veche și arheologie”, București, 32, 1981, 347-369.
EUGEN COMȘA, Despre statuia-menhir de la Hamangia, „Studii și cercetări de istorie veche și arheologie”, Institutul de arheologie/Academia RSR, București, 37, 1986, 4, 285-295.
SEBASTIAN MORINTZ, Noi date și probleme privind perioada hallstattiană timpurie și mijlocie în zona istro-pontică (Cercetările de la Babadag), „Thraco-Dacica”, VIII, 1987, 39-71.
PETRE ROMAN, Fenomenul indoeuropenizării și constituirii neamului tracic la Dunărea inferioară în lumina cercetărilor arheologice, „Symposia Thracologica”, Tulcea, VII, 1989, 49-55.
ADRIAN C. FLORESCU, Repertoriul culturii Noua - Coslogeni din România. Așezări și necropole, „Cultură și civilizație la Dunărea de Jos”, Muzeul Dunării de Jos, Călărași, 9, 1991.
CONSTANTIN PREDA (coord.), Enciclopedia arheologiei și istoriei vechi a României, vol. A-C, pag.359, vol.D-L, pag.203-204, Ed. Enciclopedica, București, 1994.
MIRCEA PETRESCU-DÂMBOVIȚA & ALEXANDRU VULPE (coord.), Istoria românilor, vol. I (Moștenirea vremurilor îndepărtate), Ed. Enciclopedică, București, 2001, p. 285-286 (Preistoria - Epoca metalelor - Epoca bronzului - Perioada târzie a epocii bronzului/M. P.-D.).
 
Despre Marius Teja 

Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar în prezent, lucrează la Radio Armănamea.


Citeşte şi:
 
Colaborare ZIUA de ConstanţaCălătorie prin istoria dobrogeană cu Marius Teja
 
Istoria Dobrogei - oameni, popoare Culturile Cernavoda I, II şi III din epoca neoliticului târziu (galerie foto)
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii