Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
07:35 11 12 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Istoria Dobrogei - Geografie - Localități Altinum

ro

11 Apr, 2019 00:00 1080 Marime text

Altinum/Oltina (jud. Constanța) a fost așezare romană  dezvoltată în jurul unui castru de pe limes-ul fluviului Danubius/Dunărea.

 

 

Terminologie

 
Altinum era și numele unui oraș roman din centrul Italiei, dezvoltat în epoca republicană (509 î. H. - 31 î. H.), astăzi sătucul Altino în regiunea Veneției.
Castrum (latină/„fortăreață”) = Tabără fortificată romană construită la graniță de-a lungul căilor de comunicație și în puncte strategice din provincii. Avea o formă pătrată, cu dimensiuni variabile și patru porți, în centru aflându-se clădirea comandantului (praetorium). Zidul de piatră era dublat în exterior cu un șanț (fossa), iar în interior cu un val de pământ (agger), cele temporare din timpul campaniilor erau construite din pământ.
 
Limes (latină) = Linie defensivă construită pe o frontieră naturală (ripa), ai cărei soldați se numeau ripenses, sau pe o frontieră artificială, ai cărei ostași se numeau limitanei. Era alcătuit dintr-un val de pământ (vallum), un șanț în fața valului, castre și castele (la distanțe de 5-10 km) și turnuri de observație (burgi, turris), toate legate printr-un drum militar (via). Zona din fața șanțului era defrișată, iar comunicațiile se făceau cu foc și fum.
 

Izvoare scrise

 
Altinum este menționat în documentul administrativ roman Notitia Dignitatum (Orientis, XL, 28) din sec. V, după divizarea definitivă a imperiului.
În varianta Aλτίνα/Altina, este amintită în lucrarea De aedificiis/Despre construcții (IV, 7 și 11) a lui Procopius din Caesareea Palestinei din prima jumătate a sec. VI.
 
Izvoare epigrafice
 
A fost găsită o diplomă militară romană din bronz cu data 14 august 100.
 

Administrație

 
Inițial, Altinum -Altina a făcut parte din provincia provincia Moesia Inferior (Dobrogea și Bulgaria dintre Dunăre și Balcani), creată în 86 de împăratul Domitianus (81-96) prin divizarea provinciei Moesia, înființată în 46 de împăratul Claudius (41-54).
 
Împăratul reformator Diocletianus (284-305) a transformat Dobrogea în provincia Scythia Minor, inclusă în dioceza Thracia împreună cu Moesia Secunda și alte provincii balcanice. Linia de demarcație între Scythia Minor și Moesia Secunda se oprea la Dunăre între Sacidava/Rasova  și Altinum-Altina.
 

Armata

 
Conform Repertoriului Arheologic al României, editat de Institutul de Arheologic „V. Pârvan” București, au fost descoperite două castre. Primul, întins pe o suprafață de 2 ha și înconjurat de un val de pământ, se află pe coasta dealului Maxinca, pe malul Dunării, la 2,5 km de com. Oltina. Al doilea, la marginea comunei, era garnizoana unității auxiliare de cavalerie ala I Gallorum Flaviana.
 
Castrul Altinum-Altina făcea parte din limes-ul danubian, a cărui construcție a fost începută de împăratul Vespasianus (69-79) și încheiată de Traianus (98-117). Castrul Altinum-Altina era situat între cele de la Durostorum/Silistra (Bulgaria) și Sacidava/Rasova.
 
De asemenea, dincolo de Dunăre, la Dichiseni, lângă Călărași, romanii au construit un avanpost în lumea barbară.
Efectele pozitive ale acestui dispozitiv militar s-au văzut în timpul dinastiei Antoninilor (96-192), epoca de apogeu a Imperiului Roman, când Dobrogea a beneficiat de pax Romana/pacea romană.
 
În Notitia Dignitatum, Altinum apare ca bază a flotei militare a provinciei Moesia Secunda/ milites nauclarii Altinenses, dar brațul Dunării s-a colmatat în timp.
Unități romane au fost cantonate aici și în sec. IV-V. Procopius menționează Altina printre fortificațiile de pe Dunăre refăcute în cadrul marelui program de construcții al împăratului Iustinian I cel Mare (527-565) al Imperiului Roman de Răsărit/Bizantin.
 

Așezare


Așezarea civilă se află la 1,5 km de com. Oltina, pe un grind înalt numit Grădiștea Oltina. Așezarea dezvoltată lângă castru a fost localizată pe teritoriul com. Oltina de Radu Vulpe (1899-1982/Institutul de Arheolgoie „V. Pârvan”) în 1938 și de Ion Barnea (1913-2004/Institutul de Arheologie „V. Pârvan” București) în 1967.
 
În schimb, Mihai Irimia (1942-2011/Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța/Universitatea „Ovidius”) avea rezerve în 1968, bazându-se pe faptul că „viitoarele descoperiri - mai ales cele epigrafice - vor atesta cu certitudine localizarea anticului Altinum - Altina la Oltina”.
 
Tot atunci, M. Irimia avansa stabilea în a doua jumătate a sec. VI încetarea locuirii la Altinum, în contextul intensificării incursiunilor în provinciile balcanice ale barbarilor avari și slavi instalați la nord de Dunăre.
 

Comunicații

 
Altinum-Altina se afla pe unul din cele 3 drumuri imperiale din Dobrogea, determinate în 1906 și 1912 de academicianul Vasile Pârvan (1882-1927), și anume cel care urma cursul Dunării, trecând pe la Durostorum/Silistra (Bulgaria), Sacidava/Rasova, Axiopolis/Cernavoda, Capidava, Carsium/Hârșova, Troesmis/Turcoaia, Arrubium/Măcin , Noviodunum/Isaccea și Aegyssus/Tulcea.
 

Economie

 
Altinum-Altina a avut și rol vamal și comercial așa cum arată itinerariile, stâlpii miliari și stațiile de beneficiari consulari descoperite aici, precum și la Sacidava, Capidava și Troesmis.
 
Cercetări arheologice
 
Săpăturile de suprafață și descoperirile întâmplătoare au scos la lumină o mare tabără militară înconjurată de un val de pământ, ziduri, cărămizi, ceramică romană, 3 cuptoare pentru ars cărămizi și țigle. Unul din cuptoare a fost descoperit în 1964, în timpul unor excavări în grădina săteanului Gh. Ciuciuleacă și a fost cercetat de M. Irimia în 1967. Fragmentele de vase, amforele și opaițele găsite în cuptoare sunt databile în sec. V-VI. Arheologul calcula în 1968, prin comparație cu cărămidăriile din Oltina, că unul din cuptoare putea arde simultan 1600 cărămizi antice cu dimensiunile 0,38m x 0,38 m x 0,06m.
 
La Dinogeția-Garvăn (NV jud. Tulcea), începând cu 1950, au fost găsite cărămizi ștampilate cu numele împăratului Anastasius I (491-518) al Imperiului Roman de Răsărit/Bizantin și cu numele Altina. Ștampila unei cărămizi descoperite în 1966, a fost descifrată de Ion Barnea astfel: „+PIUS INPE(ra)TOR ANASTASIUS+” și „AΛTINA”.
 
Bibliografie cronologică
 
VASILE PÂRVAN, Salsovia, București, 1906, p. 19-24.
VASILE PÎRVAN, Ulmetum, „Academia Română. Memoriile Secțiunii Istorice”, București, seria II, tom XXXIV, 1912, p. 576.
RADU VULPE, Histoire ancienne de la Dobroudja, Bucureşti, 1933, p. 162, 164-165, 303, 329, 333.
ION BARNEA, Nouvelle contribution à l'histoire de Dobroudja sous Anastase Ier, „Dacia. Revue d'archeologie et d'histoire ancienne”, Bucharest, n. s., XI, 1967, 355-356.
MIHAI IRIMIA, Cuptoarele romano-bizantine de ars ceramică de la Oltina (Jud. Constanţa), „Pontice” (revistapontica.wordpress.com), Muzeul de Arheologie Constanța, I, 1968, 379-408.
UNION ACADEMIQUE INTERNATIONALE, Tabula Imperii Romani, L 35, Bucarest, 1969.
DIONISIE PIPPIDI (coord.), Dicționar de istorie veche a României. Paleolitic - sec. X., Ed. științifică și enciclopedică, București, 1976, p. 30, 138-139, 373-374. (Altina-Altinum/Ion Barnea; castru/Cristian VLĂDESCU; limes/C. V.)
ADRIAN RĂDULESCU & ION BITOLEANU, Istoria Dobrogei, ed. II rev., ed. Ex Ponto, Constanța, 1998, p. 93, 106, 117, 140. (cap. VII. Dobrogea sub dominație romană; cap. VIII. Sciția mică între sec. IV-VIII / A. R.)
 
Despre Marius Teja
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar în prezent, lucrează la Radio Armănamea.
 

Citeşte şi:

Colaborare ZIUA de Constanţa Călătorie prin istoria dobrogeană cu Marius Teja

Istoria Dobrogei - Geografie - Localități Beroe
 
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii