Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
00:24 20 09 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Eroi mircişti ai Războiului de Reîntregire a României

ro

06 Jun, 2018 00:00 1196 Marime text

Mişcarea Cercetăşiei îşi are obârşia în Anglia, în 1907, avându-l ca fondator pe Lordul Baden Powell. Acesta organizează, în 1907, o tabără pentru 20 de tineri, în care promova, prin educaţie non-formală, spiritul de aventură, lucrul în echipă şi progresul personal, prin forţele proprii.
 

 
Iniţiatorul şi întemeietorul mişcării în România este Gheorghe Munteanu-Murgoci. Primele grupuri de cercetaşi apar, în 1912, în Blaj, Braşov şi Bucureşti. Acesta este nucleul creării, în 1914, a Asociaţiei „Cercetaşii României”.
 
În timpul Primului Război Mondial, cercetaşii români au fost prezenţi activ în spatele frontului, înlocuind sanitari, curieri, telegrafişti. În 1922, asociaţia devine membru fondator al Organizaţiei Mondiale a Mişcării Cercetăşeşti.
 
La 1 august 1928, cercetăşia este transformată în direcţie a Oficiului Naţional pentru Educaţie Fizică. Din anul următor, comandantul marii Legiuni devine principele Nicolae. Peste doi ani, cercetaşele se desprind de cercetaşi şi, la iniţiativa principesei Ileana, este înfiinţată Asociaţia „Cercetaşele României”.
 
Cele două organizaţii de cercetaşi sunt prezente la a treia jamboree internaţională, la Birkenhead, Marea Britanie. Luând exemplu, principele Nicolae hotărăşte organizarea de jamboree naţionale în România, din doi în doi ani. Astfel, se ţin 5 jamboree naţionale.
 
Pe 24 ianuarie 1937, cercetăşia este desfiinţată. Aceasta va renaşte în iunie 1990, devenind, în timp, Organizaţia Naţională „Cercetaşii României”, membră cu drepturi depline a Organizaţiei Mondiale a Mişcării „Scout”.
 
*
Ne aflăm în plin prim război pe plan european, în condiţiile în care România se afla într-o neutralitate precară, în care trebuia să decidă de care parte beligerantă va trece, toată societatea românească ştia că va începe războiul şi la noi.
 
În acest context, în toamna anului 1914, la Liceul „Mircea cel Bătrân” Constanţa s-a întrunit un comitet pentru crearea unei cohorte de cercetaşi. Comitetul îl avea ca preşedinte pe directorul unităţii de învăţământ, profesorul N. Negulescu. Cohorta, botezată „Ovidiu”, făcea parte din Legiunea „Regina Elisabeta” şi era comandată de profesorul N. Constantinescu Pană. Legiunea cuprindea cohortele Constanţa şi Medgidia. Mai târziu, va cuprinde şi cohorta „Carsium” Hârşova. Numărul de membri admişi, în acel moment, era de 152 tineri, majoritate elevi ai liceului.
 
Pe 4 ianuarie 1915, la Liceul „Mircea cel Bătrân” are loc o şezătoare dedicată „Cercetăşiei”. Cu această ocazie, N.T. Negulescu afirma: „Vremurile ce ne aşteaptă şi în perioada de pregătire a cărora ne găsim astăzi, vor cere atâtea sacrificii încât, orice individ - de la copil, bătrân, bărbat sau femee -, aducându-şi aminte de eroismul şi abnegaţiunea strămoşilor noştri, care ne-au păstrat ţara şi neamul, înfruntând cu puteri uriaşe urgiile trecutului, trebue să aibă partea lor de datorie”. Se încerca inocularea şi dezvoltarea valorilor morale, precum de onoare, demnitate, solidaritate, patriotism, altruism, curaj, vigoare, calităţi absolut necesare în situaţia internaţională, absolut necesare după intrarea României în război.
 
Pe 8 martie acelaşi an, Cohorta „Ovidiu” a depus jurământul, în prezenţa patrulelor de cercetaşi de la Sinaia, Bucureşti, Galaţi şi Focşani şi a populaţiei oraşului. Momentul a beneficiat de prezenţa principelui Carol, de cea a principelui Nicolae, precum şi de reprezentanţii de seamă a cercetăşiei româneşti. Cu această ocazie, principele Carol a făcut o inspecţie la Liceul „Mircea cel Bătrân”.
 
Pregătirea tinerilor cercetaşi a beneficiat de ajutorul dat de Regimentul 34 Infanterie Constanţa, prin prezenţa ofiţerilor: „Locotenent G. Haneş, Ilie Şteflea, Ichim, Jinga, medicul Vasiliu şi sublocotenentul Buricescu”. Lor li s-au adăugat instructori civili care au pregătit grupele de telegrafişti, telefonişti, poştaşi etc., în frunte cu directorul Oficiului P.T.T.
 
Locotenentul G. Haneş era fratele unor cunoscuţi profesori constănţeni. N. Negulescu îi face următoarea caracterizare: „…aşa cum, ceva mai târziu, la timp de aproape un an, spuneam cu eroism îşi dădea viaţa pentru mărirea patriei, în urma a 10 atacuri de noapte, în şanţurile Turtucaei, avea în îngrijirea sa, instruirea cercetaşilor în marşuri, cantonamente şi bivuacuri…
 
Şi acum îl văd: cu figura întotdeauna veselă şi plină de acea seninătate, pe care i-o dă starea sufletească a omului satisfăcut că şi-a îndeplinit datoria. Venea cu o punctualitate exemplară la şedinţele sale. Câte ore de repaus şi zile de sărbătoare nu şi le-a sacrificat el; şi, cu câtă patimă şi entuziasm vorbea tinerilor săi cercetaşi, obsedat numai de gândul ca să facă din fiecare din ei, copii de folos patriei!
 
În organizarea bivuacurilor şi csntonamentelor nu voia odihnă, numai ca să arate singur ceea ce era de făcut. El nu voia nicicum ajutor de la subalternii săi din regiment. Apropiat şi prietenos cu cercetaşii, nu excludea disciplina în lucru. Tocmai aceasta a contribuit să nască o strânsă legătură sufletească între el şi acei tineri, cari, n-au uitat niciodată pe fostul lor instructor, oricât noaptea timpului care s-a aşternut între ei, ar fi putut să întunece amintirea lui!
 
Serii întregi de elevi ai Liceului «Mircea cel Bătrân» citesc cu evlavie numele său pe frontispiciul bibliotecii lor, constituiţi în societatea de lectură «I.L. Caragiale». Un mic semn de recunoştinţă, dar şi de recunoaştere a ceea ce sufletul lui a fost pentru foştii lui cercetaşi”.
 
Locotenentul P.V. Haneş, din Regimentul 34 Infanterie, instructor, a căzut în cel de-al 10-lea atac de noapte de la Turtucaia, în septembrie 1916, în fruntea companiei sale. În memoria sa, elevii liceului au dat numele său Bibliotecii Societăţii „I.L. Caragiale”.
 
Sublocotenentul Buricescu
 
„Trăgătorii îi forma Buricescu. Un tânăr înalt, frumos, totdeauna surâzător; avea în ochii săi acea expresiune, care trăgea şi îndemna la lucru în acelaşi timp. Atmosferei de simpatie pe care fiinţa acestui tânăr, o crea în jurul său, s-a datorit că şedinţele sale cu cercetaşii, deveniseră reuniuni cu adevărat camaradereşti. De aici însă, folosul în arta tragerei şi cunoaşterii armei se recolta cu toată ardoarea de viitori apărători ai ţării. În primele zile ale războiului întregirii noastre şi-a găsit moartea cu faţa la duşman, murind moarte de erou. (…)”
 
Pregătirea cercetaşilor a fost completată de locotenentul-medic Vasiliu, care, mai târziu, a devenit şef de spital în Basarabia. El i-a învăţat pe tinerii cercetaşi să acorde primul ajutor. Negulescu scrie despre acesta: Când mă gândesc la sufletul pe care-l punea locotenentul medic Vasiliu - suflet la înălţimea spiritului practic şi metodic pe care-l avea - în formarea echipelor sale sanitare de cercetaşi, simt o adevărată melancolie a acelor vremi.
 
Atâta idealism, atât sacrificiu de sine; atâta hotărâre în îndeplinirea datoriei sale, dictate de o conştiinţă superioară… iar nu legate de răsplata imediată, de multe ori materială, pe care o oferă timpurile de azi!
 
În război ne-am întâlnit în aceeaşi unitate (Reg. 34 Inf.) şi nu l-am văzut desminţindu-se de cum îl cunoscusem ca instructor sanitar al cercetaşilor”.
 
Un rol deosebit în pregătirea cercetaşilor l-au jucat telegrafiştii şi telefoniştii - în frunte cu dirigintele oficiului P.T.T. -, care i-au învăţat codul „Morse” şi sistemul de semnalizare „Panaitescu”, cu steguleţe.
 
Comandantul Cohortei „Ovidiu” a fost N. Constantinescu-Pană, profesor de gimnastică la „Mircea”. Licenţiat al Academiei de Educaţie fizică de la Viena şi Berlin, al Academiei de Tir, maestru în gimnastică. Acesta era însărcinat nu doar cu disciplina elevilor în şcoală, ci şi cu comportamentul lor în afara instituţiei de învăţământ, fiind „temut, dar nu urât de copii”. Era „întotdeauna în mijlocul lor (a cercetaşilor - n.n.); gata la orice acţiune cercetăşească fie de instrucţie, fie de educaţiune, părerea sa cea mare de rău era atunci, când împrejurările se opuneau ca, fără voia sa, să nu fie alături de ei. Cu o sănătate fizică şi morală robuste - lipsite de acel ascetism sau puritanism care de atâtea ori acoperă superficial fiinţa…; cu tact şi o inteligenţă de conducere remarcabile, s-a impus în dragostea tineretului cercetăşesc, atunci, ca şi mai târziu…”
 
Despre comandantul Constantinescu-Pană îşi aminteşte şi un fost cercetaş, căpitanul Ion Berceanu, distins cu „Virtutea ostăşească”: „În calitatea sa de comandant al Cohortei era întotdeauna în mijlocul nostru: ne-a dat în tot timpul instrucţiuni şi sfaturi de educaţie morală. Cu un cuvânt ne-a entuziasmat zilnic prin cuvinte şi sfaturi atât de practice, încât… toată viaţa mi-au servit de călăuză. Aceste sfaturi erau privitoare la viaţă, societate, camaraderie, curăţenie sufletească şi trupească, mândrie, demnitate, entuziasm pentru cercetăşie”. Un fost alt elev-cercetaş, Scipio Vulcan, considera că N. Constantinescu-Pană „ar putea fi de mulţi dintre foştii elevi reclamat ca un al doilea tată pentru grija părintească ce ne-o arăta tuturor.” În timpul războiului, acesta a fost comandant al cohortei de refugiaţi, cu sediul în Galaţi.
 
Cohorta constănţeană organiza şezători „cu caracter intelectual” ale Societăţii elevilor „I.L. Caragiale” - aici s-a remarcat Paul Morfi, cu poezia sa Cercetaşul român -, excursii şi tabere.
 
Aceasta era pregătirea elevilor şi profesorilor cercetaşi de la Liceul „Mircea cel Bătrân”: disciplină, respect, pregătire fizică, de orientare, prim ajutor. Cu această „zestre”, tinerii şi profesorii lor se înregimentează, ca voluntari, în război, având „rolul lor prin ordinele de mobilizare” în lupta pentru cauza românească.
 
În Constanţa, cercetaşii au fost repartizaţi la spitalele din oraş - Spitalul Comunal, Spitalul Militar - şi la cele nou create pentru îngrijirea răniţilor: la Liceul „Mircea cel Bătrân”, la Şcoala Normală, la Hotelurile Palace, Cazinou şi Carol. La fiecare dintre puncte erau repartizaţi câte 8 cercetaşi. Cercetaşii mai mari erau folosiţi drept sanitari - făceau şi puneau pansamente etc. -, iar cei mici mângâiau sufletele din trupurile rănite, citindu-le şi scriindu-le scrisori soldaţilor către cei dragi de acasă. În afara acestora, doi cercetaşi erau brancardieri la gara oraşului, locul unde soseau trenurile sanitare cu răniţi, pline ochi cu răniţii, de pe câmpurile Topraisarului, cu cei cca 600 de răniţi ai Diviziei sârbe, cu victimele raidurilor aeriene ce tocau Dobrogea din două în două ore etc. Alţi cercetaşi erau repartizaţi la instituţii, precum Poşta, Poliţie, prefectură etc.
 
În bătălia de la Mărăşeşti (24 iulie/6 august-21 august/3 septembrie 1917) a luptat Divizia 9 Infanterie Constanţa, din care au făcut parte şi elevi, foşti elevi şi profesori ai Liceului „Mircea cel Bătrân”.
 
Printre primele victime au fost elevii cercetaşi mircişti I. Buzatu, Constantin Crăcană, Aurel Predescu, Moise H. Mozen Nadel - căzuţi sub bombardamentul inamic, pe 20 august 1916, în timpul serviciului de sanitari la Liceul „Mircea cel Bătrân”, transformat în spital militar, şi Zoropapel Tegran - ucis de aeroplan în timpul voluntariatului la serviciul mobilizării de pe lângă prefectura Constanţa (octombrie 1916). Lor li s-a adăugat şi Farmache Cristofor, elev în clasa I, cercetaş sanitar în spitalele din Cernavoda şi Buzău. Căzut la Iaşi (1918).
 
 
 
 
 
Între comandanţii de grupe de cercetaşi căzuţi în Războiul Reîntregirii:
 Achile Sarry, absolvent al Liceului, în promoţia 1914-1915, a căzut la Turtucaia (1916) - afirmă Ion Faiter, în timp ce Negulescu scrie că a fost ucis la Mărăşeşti.
 Tanta Eugeniu, mort pe câmpiile Mărăşeştiului - afirmă Negulescu, în timp ce Ion Faiter, îl consideră căzut în luptele de pe Tisa. Negulescu mărturiseşte că a luptat „în acelaşi regiment cu foştii lui elevi şi foştii lui cercetaşi. Tanta Eugeniu şi-a dat sfârşitul plin de răni aproape în braţele sale”.
 Tulbure Vasile, proaspăt absolvent al Liceului - şef de promoţie 1915 -, sublocotenent Regimentul 34 Infanterie, căzut la Nămoloasa (1917) - după Negulescu şi Constantin Vitanos, la Mărăşeşti.
 Dumitrescu Nicolae, proaspăt absolvent al Liceului, sublocotenent Regimentul 34 Infanterie, a luptat la Nămoloasa şi este ucis în luptele de la Mărăşeşti (1917).
 Titus Gh. Budac - fost elev al Liceului, instructor al cercetaşilor mircişti, sublocotenent Regimentul 34 Infanterie, a căzut la Turtucaia (23 august 1916).
 
 
Alţi profesori, absolvenţi şi elevi căzuţi pe câmpul de luptă:
 locotenent Gheorghe Haneş - instructor al cercetaşilor mircişti, căzut la Turtucaia.
 Dumitru Constantinescu - profesor de contabilitate la „Mircea”, ucis de un aeroplan inamic, la primul bombardament, în 1916.
 Gh. V. Danu - profesor de „diferite materii -franceză, germană” şi secretar al şcolii, căzut la Iaşi, în timpul refugiului.
 Vasile Du(i)mitrescu, profesor de geografie şi istorie, fost director al Liceului, între 1902-1903, îşi stimula elevii spre năzuinţa către unitate naţională. Erau o obişnuinţă excursiile prin ţară ale acestuia cu elevii premianţi. Absolvise Facultatea de Litere şi Filosofie la Universitatea Iaşi. Sorin Dimitriu şi-l aminteşte astfel: „Plin de zel pentru cunoaşterea istoriei, cu o minte perfect echilibrată, cu însuşiri diverse, îndrumător al celor necăjiţi, de o mare onestitate, bun, blând şi sincer, plângea, râdea şi se bucura din toată inima când era cazul”. Autor a numeroase volume despre istoria modernă şi contemporană a României. A făcut campania din Bulgaria. Căpitanul Vasile Dumitrescu a comandat, în Primul Război Mondial, Compania X din Regimentul 51, Corpul III Armată şi căzut în luptele de la Amzacea în septembrie 1916.
 Garabet Aznavorian, fratele lui Hurmuz, elev cu termen redus - mort pe front în Moldova. Înmormântat în Cimitirul Eroilor de la Socola. La cererea familie, în 1926, este deshumat de Societatea „Cultul eroilor” şi reînhumat la Brăila.
 Gheorghe P. Toma comandant de companie. Căzut la Mărăşeşti.
 Ioan Jipa - absolvent al Liceului, promoţia 1915, sublocotenent Regimentul 13 Artilerie - căzut la Mărăşeşti (1917).
 Aristotel Diamandopol - locotenent de administraţie, a cerut să fie trecut ofiţer combatant, mort pe front.
 Anghelescu Temelie - căzut în luptele de pe Tisa.
 Dumitru Băduleşteanu - căzut în luptele de pe Tisa.
 Constantin Mihăilescu - căzut în luptele de pe Tisa.
 Gheorghe Sasu - căzut la Turtucaia (1916).
 Locotenent Ştefan Panaitescu.
 Petre Vârnav.
 Iacob Cristache - absolvent al Liceului, promoţia 1915.
 Mocanu Constantin.
 Vulcan Anibal.
 
Cu ocazia marilor sărbători ale Liceului „Mircea cel Bătrân”, permanent sunt amintite numele elevilor, absolvenţilor şi profesorilor căzuţi pe frontul Primului Război Mondial.
 
Un astfel de prilej este şi celebrarea împlinirii a 25 de ani de la înfiinţarea Liceului, în 1921. În cuvântările lor, profesorii şi autorităţile au amintit numele profesorilor decedaţi. Între aceştia, şi pe cei care au murit pentru apărarea şi reîntregirea patriei.
 
Fostul director al Liceului N.T. Negulescu cerea ajutorul constănţenilor în sprijinul Liceului, făcând apel la memoria eroilor: „Sprijinul dv. nu se acordă nouă, nu se acordă acestui local, dar se acordă fiilor dv, generaţiunii viitoare care trebuie împuternicită astfel încât să poată susţine pe umerii lor România Mare întregită, care a fost făurită şi de foştii elevi ai Liceului, cari au ştiut să cadă cu faţa la duşmanul groaznic la Turtucaia, în şanţurile Mărăşeştilor, ca foştii elevi Sarry, Tanta, Jipa, Dumitrescu N., Tulbure Vasile, a căror memorie să fie veşnică şi a căror purtare de elev şi purtare românească să fie exemple generaţiei actuale” .
 
Unul dintre animatorii vieţii culturale constănţene, preşedintele Academiei Populare, membru al Comitetului şcolar, avocatul Bucur Constantinescu îi amintea şi el pe eroii de la „Mircea”: … iar acei profesori, cari au pierit, să le fie memoria eternă. Ei n-au pierit, căci n-au murit pe deplin; «non omis moriar» zicea Horaţiu, şi aşa putem să zicem şi noi despre ei. Ei sunt în sufletele noastre.”
 
La iniţiativa şi sub conducerea lui N. Constantinescu-Pană, în 1922, se reînfiinţează „cohorta de cercetaşi” a Liceului.
 
Pe 18 iunie 1928 s-a constituit Asociaţia Cercetaşilor României din Războiul Mondial 1916-1918. Din păcate, cei amintiţi vegheau doar din cer…
 
În memoria lor şi în ideea reînvierii cercetăşiei în oraşul de pe malul mării, în 1934, N.T. Negulescu scria broşura Începutul cercetăşiei la Constanţa - la care am făcut referire pe parcursul acestui articol. Broşura a fost publicată „cu ocazia Jamboreei Internaţionale dela Constanţa-Mamaia iulie 1934” şi publicată la „Tipografia Cartea de Aur, Bucureşti, str. Smârdan 4”. Este interesant cuprinsul celor 32 de pagini, despre tot ce înseamnă cercetăşia constănţeană, în special: „Începutul cercetăşiei la Constanţa: Motivele înfiinţărei şi rolul ei ca doctrină de educaţie; La noi şi în alte ţări; Cercetăşia la Constanţa, «Cercetăşia» nu e un sport; Părinţii şi cercetăşia; Prima înjghebare de organizaţie; Grija selecţionărei primilor cercetaşi; Înainte de legământ; Legământul Cohortei „Ovidiu”; La sediul comitetului, După legământ; Instructorii - sunt prezentaţi instructorii cohortei; Pregătirea P.T.T.; Comandantul Cohortei; Şezători; Viaţa Cohortei în afară; Participări la manifestaţiuni cercetăşeşti; Cercetăşia şi Şcoala; Excursiuni; Tabere. Tabăra - Murfatlar, Bucureşti; Războiul. Primele victime ale cercetaşilor Cohortei.
 
Cea de-a 40-a aniversare a Liceului „Mircea cel Bătrân”, din septembrie 1936, a adus şi mai pregnant în memoria constănţenilor, în general, şi a „mirciştilor”, în special, sacrificiul elevilor, al absolvenţilor şi al profesorilor care şi-au adus obolul de sânge pentru realizarea României Mari. Cu această ocazie, în „Sala de serbări”, a fost pusă o placă comemorativă din bronz. Este opera marelui sculptor Ion Jalea, fost elev al Liceului, el însuşi rămas fără o mână în timpul Războiului Reîntregirii. Sunt trecute pe aceasta doar numele unora dintre eroi. Fondurile pentru realizarea plăcii memoriale au fost strânse de Comitetul de elevi, constituit pe 1 Decembrie 1933.
 
Din Comitetul de iniţiativă făceau parte elevii fondatori: Nicolae F. Drăgan, Ion I. Funogea, Mihai D. Beloiu, Diran Diradurian, Ion G. Bădică, Ion I. Jipa; Petre P. Ştefănescu şi alţii. Aceştia lansau, pe 1 decembrie 1933, Chemarea către tineretul şcolar din Constanţa, în care arătau: „Înaintaşii noştri, luându-şi unii zborul chiar de pe băncile şcoalei, au încununat liceul cu o aureolă ce ne dă încrederea că prin muncă vom putea fi şi noi de folos ţării. Dacă astăzi putem aspira lumina ce se varsă de pe catedrele şcoalei; dacă ne este dat să ne ridicăm pe calea culturii, aceasta se datoreşte nobilului lor sânge vărsat din belşug pe câmpiile României.
 
Foştii elevi, luptând şi jertfindu-se pentru patrie, s-au înălţat în rândul celor mai desăvârşiţi îndrumători ai noştri nimbul de lumină ce ne înconjoară fiinţa lor cerească de jertfire pentru mărirea neamului nostru. Iată de ce nu se cade, iubiţi colegi, să mai lăsăm a se uita numele lor, afundându-se tot mai adânc sub giulgiul nepăsării. Trebuie să scoatem amintirea lor la strălucirea veşnică.
 
Iubiţi colegi,
E datoria voastră, ca numele lor să fie scris cu litere de aur pe placa de bronz, să fie fala trecutului, bucuria evlavioasă a prezentului şi încrederea viitorului.
Nu cerşim nimic. Faceţi-vă datoria, cum simte, cum trebuie să simtă inima voastră românească”
Preşedinte: Drăgan F. Nicolae; Vice-preşedinte: Funogea I. Ion; Secretar: Beloiu D. Mihai; Casier: Diradurian Diran; Membri: Bădică G. Ion, Haralambie V. Eugeniu, Mazmanian Armenag, Sandu T. Constantin, Bădescu M. Costin, Jipa I. Ion, Ionescu N. Valeriu, Zacca T. Constantin, Bivolaru I. Petre, Bogdan D. Ion, Ştefănescu P. Petre”.
 
Placa are inscripţionată dedicaţia: „EROILOR căzuţi în războiul pentru întregirea patriei”. Înfăţişează un arhanghel care anunţă, la o trâmbiţă, „victoria ce ne-a dus la întregirea patriei cu preţul sângelui generos al eroilor, al căror nume sunt săpate pe placă”.
 
La festivitatea de dezvelire a plăcii au participat şi fostul ministru al Instrucţiunii Publice dr. Constantin Angelescu, apropiat al instituţiei de învăţământ, primarul Constanţei Horia Grigorescu, ajutorul de primar, avocatul Scipio Vulcan, fost elev al liceului şi cercetaş de război.
 
Ulterior, când corpul central al clădirii liceului a fost terminat, placa a fost mutată aici.
 

Azi, placa memorială se află la loc de cinste, în holul liceului. Completăm descrierea acesteia. Sunt înscrişi „Foştii elevi: Anghelescu Temelie, Băduleşteanu Dumitru, Budac Gh. Titus, Diamandopol Aristotel, Dumitrescu Nicolae, Iacob I. Cristache, Jipa N. Ioan, Mihăilescu I. Constantin, Mocanu I. Constantin, Panaitescu Ştefan, Sarry N. Achille, Sasu Gheorghe, Tanta Eugeniu, Toma P.G., Turbure Vasile, Vârnav Petre, Vulcan Anibal.” De asemenea, sunt trecuţi „Instructori ai cercetaşilor locotenenţi: Haneş Gheorghe, Buricescu Gh.” şi „Cercetaşi: Buzatu I. Alexandru, Crăcană I. Constantin, Farmachi Cristofor, Mozeş Moise, Predescu Aurel, Zoropapel Tegran”.
 
Lucrarea poartă semnătura autorului: „I. Jalea 1936”. Sculptorul însuşi, cercetaş mircist în Primul Război Mondial, îşi pierduse o mână. La Mărăşeşti. Placa memorială a fost realizată, după cum este scris, la „Turnătoria Arta Română G. Stratina Deciulescu Silistra 11 Buc”.
 
 
 


Privind în oglindă adolescenţii şi profesorii de atunci şi pe cei din ziua de azi, ne punem întrebările: „Unde a dispărut sentimentul naţional?”, „Ce greşim azi în educaţia tinerilor şi chiar în autoeducaţia noastră?”.
 
Pentru că, în fond, nimeni nu i-a obligat pe elevii şi profesorii acestui liceu de elită constănţean să plece pe front, pentru a contribui şi ei, după puterile lor, la realizarea României Mari. Au fost educaţi în acest mod. Iar cercetăşia a contribuit la crearea acestor sentimente, crezuri, speranţe. Şi i-a pregătit pentru a lupta şi pentru a învinge. Doar că unii dintre ei nu au supravieţuit conflagraţiei, macii sângelui lor înroşind câmpiile ţării, care a devenit „dodoloaţă”.
 
În amintirea jertfei lor - placa memorială pe care am prezentat-o şi numele a două străzi din Constanţa: cercetaş lt. Alexandru Buzatu şi cercetaş Constantin Crăcană. Oare câţi dintre constănţeni ştiu cine au fost aceştia?
 
Despre Lavinia Dumitraşcu
 
Lavinia Dacia Dumitraşcu s-a născut la Constanţa pe data de 9.12.1966. A fost atrasă, în clasele generale, de gimnastică, a scris poezie, a frecventat cenaclurile constănţene, a publicat în reviste literare şi a luat premii. A ales însă istoria pentru că era fascinată de modul în care scotocea tatăl său, regretatul Gheorghe Dumitraşcu, prin arhive şi biblioteci pentru a „dezgropa“ ceea ce era îngropat şi uitat. A activat ca lector asociat la Universitatea „Ovidius“ Constanţa - Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice, iar anterior, ca preparator/lector univ. în cadrul Universităţii „Andrei Şaguna“ din Constanţa. Din 2005 şi până în prezent este muzeograf 1 A în cadrul Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa. 
 
Citeşte şi:
 
Colaborare ZIUA de Constanţa Istoricul Lavinia Dumitraşcu vă invită să descoperiţi Dobrogea după momentul Unirii cu Ţara (document)
 
Interviu online Lavinia Dumitraşcu a rememorat revolta pe care a simţit-o când lui Gheorghe Dumitraşcu i-a fost refuzat de penelişti titlul de cetăţean de onoare al Constanţei
 
Ardeleanul Mihail Tanco şi Marina Română (galerie foto)
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii