Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
02:24 21 11 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Drumul Scorpiei, Ostrovul Tătaru, Jugul Dracului şi alte toponime din Delta Dunării

ro

05 Feb, 2018 00:00 4755 Marime text
De-a lungul anilor, în lungile mele preumblări prin Deltă mi-a fost dat să aud multe nume interesante, denumiri de lacuri, de ostroave, de grinduri sau chiar de sate. Originea unor nume mi-a fost desluşită de localnici, care, la ceas de seară, la un pahar de tărie şi un borş de peşte, îşi deapănă poveştile pe care le ştiu din bătrâni.
      
Alte poveşti legate de nume le-am aflat din cărţi, studiind publicaţii apărute cu precădere în prima jumătate a secolului XX, când interesul public pentru miturile, folclorul şi etnografia dobrogeană era, după umila mea părerea, mult mai ridicat decât în prezent.
           
Aşa am aflat despre Drumul Scorpiei, un nume ciudat. Astăzi se numeşte Canalul Dunavăţ, iar în prima jumătate a secolului trecut s-a numit Canalul Regele Carol I (sistematizat la iniţiativa lui Grigore Antipa). Cea mai veche denumire a sa, cunoscută nouă, este însă Drumul Scorpiei.

Povestea acestui nume face referire la un mit straniu, cel potrivit căruia Sfântul Gheorghe ar fi ucis Balaurul în Delta Dunării, şi nu în alt loc!
           
Potrivit legendei, demult, tare demult, în Insula Popina, cea ce veghează nordul Razimului, nu departe de vărsarea Dunavăţului în Dunăre, trăia o fiară îngrozitoare, o scorpie... Multe nenorociri făcea acel monstru îngrozitor ce scuipa foc... Oamenii încercaseră să scape de el, dar niciunul dintre feciorii trimişi să îl omoare nu se mai întorseseră vreodată acasă. Atunci, se spune, localnicii au cerut ajutorul unui cavaler a cărui vitejie era cunoscută în toate colţurile lumii. Cică ar fi fost chiar Sfântul Gheorghe, aşa spun bătrânii...

      

Soldatul acela se învoi să-i scape pe sărmani de marele lor necaz. Călare pe un armăsar alb ca laptele, Gheorghe a ajuns până pe malul Razelmului, în faţa Popinei, pregătit de luptă. Scorpia l-a simţit imediat, dar se vede treaba că ştia ea cumva că, de astă dată, îi sunase ceasul. Poate de aceea nu s-a grăbit fiara la luptă, ci şi-a părăsit culcuşul şi a luat-o la fugă spre Dunăre, cu gândul ca apoi să ajungă la Sfântu şi să iasă în Marea cea Mare.

 

Pe vremea aceea, nu exista Canalul Dunavăţ. Fiara însă, în fuga ei, scurma pământul cu ghearele, iar groapa făcută se umplea pe dată de apa Razimului. Aşa se face că, până a ajuns la Dunăre, Scorpia săpase în drumul ei un adevărat canal. Până la urmă, Gheorghe a ajuns Fiara şi i-a venit de hac cu suliţa, foarte aproape de limanul mării. Oamenii locului au scăpat astfel de năpastă, iar Canalul săpat de monstrul acela s-a numit din acea zi Drumul Scorpiei...
 
În secolul XIX, pe Insula Popina venea adesea să pescuiască un popă, astfel că ostrovul s-a mai numit şi al Popii...
           
Nu departe de comuna Chilia Veche, la vreo doi kilometri distanţă se află Ostrovul Tătaru. Numele îi vine de la cetele de tătari care în Evul Mediu se adunau în acest loc. Din acest ostrov treceau apoi braţul Chilia şi mergeau în acţiuni de pradă.
      
În aceeaşi zonă, aproape de graniţa fluvială cu Ucraina, dar mai jos de Canalul Padina se află şi Grindul Stipoc, loc unde astăzi se poate vizita un schit minunat, „Sfântul Atanasie“, lăcaş de cult amplasat într-un peisaj edenic. Stipoc se traduce din rusă „Pustiu“. În vechime, Grindul Pustiu era mereu inundabil şi din acest motiv nimeni nu se stabilea aici decât vremelnic...
           
Un lac din zona Letea, departe în nordul extrem al Dobrogei, este Merheiul Mic. Acum un veac avea un rău renume, fiind denumit Ghiolul Mic al Morţii. De unde acest nume? Pentru că ghiolul nu era adânc, dar pe fund creşteau ierburi dese, lungi până aproape de suprafaţă. Pescarii povesteau că, dacă intrai cu lotca în ierburi, exista pericolul de a nu mai ieşi niciodată de acolo...
      
Mai la nord de Merhei, cumva între Letea şi Chilia Veche, se află Lacul Roşca. Numele nu-i vine de la vreun om ce s-a stabilit pe acolo, ci tot de la nişte ierburi. Sunt nişte plante de apă cu frunze care, toamna, ieşite la suprafaţă, se înroşesc, iar luciul de apă capătă tot o culoare sângerie...
      
Alt loc de poveste este Ghiolul Nebun, unde furtunile se dezlănţuiau pe neaşteptate şi, adesea, chiar şi cei mai experimentaţi pescari din zonă îşi pierdeau viaţa...
           
Încheiem cu Jugul Dracului, plin de desiş şi de capcane, pe care puţini îl puteau străbate şi chiar şi atunci doar folosindu-se de secure, pentru a-şi face drum... Atât de mult trebuie să munceşti pentru a ieşi de acolo, încât, spuneau bătrânii Deltei, „parcă te pune dracu' la jug“.
 
Acestea sunt doar câteva dintre numele unor locuri din deltă, cu precădere din zona Letea şi Chilia Veche. Unele se mai folosesc şi astăzi, altele au nume schimbate, dar au rămas în poveştile pescarilor din zonă.
 
Bibliografie
Analele Dobrogei, serie veche - sursă parţială Ion Constantinescu, învăţător

Despre Cristian Cealera 

Născut pe data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile şcolilor nr. 25 şi nr. 12, a absolvit Liceul „Decebal“, promoţia 1992, după care a urmat Facultatea de Drept, licenţiindu-se în criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul în armată, apoi, timp de trei ani, a lucrat ca jurist la o societate din Mangalia. Din 2001 a lucrat, timp de 15 ani, în presă, inclusiv la ziarul ZIUA de Constanţa. A început să scrie despre Dobrogea în 2005, la ZIUA, apoi la România Liberă, iar din 2007 a început să realizeze la CTV filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea.

Citeşte şi:
 
După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie
 
Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“

Ti-a placut articolul?

Comentarii