Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
08:48 18 11 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Caragiale, la Zilele Culturii Aromâne

ro

12 Sep, 2018 00:00 1812 Marime text
În cadrul celei de a XIII-a ediţii a Zilelor Culturii Armâneşti, sâmbătă, 8 septembrie, Teatrul de Stat Constanţa a oferit publicului interesat un adevărat regal artistic, prin prezentarea dramei „Năpasta” („Chiderea” în aromână), de I.L. Caragiale. Iniţiativa spectacolului se datorează unui grup de tineri actori, dintre care trei aparţin acestui grup etnic: Tani Ştefu, Haralambie Gromoşteanu, Irina Enache şi Andrei Nicolae Stroescu, aflaţi sub regia ingenioasă a lui Daniel Grigore Simion şi beneficiind de scenografia semnată de Romulus Boicu.
 

 
A rezultat un spectacol de mare tensiune scenică, în care, timp de aproximativ o oră şi jumătate, fără pauză, publicul a intrat pe lungimea de undă a răzbunării Ancăi (Nastei) asupra ucigaşului soţului ei. Ritmul reprezentării a realizat pas cu pas un crescendo dramatic, până la gestul  prin care femeia obţine recunoaşterea crimei şi apoi îl înjunghie justiţiar pe făptaş; efectul final asupra publicului, covârşitor, a fost susţinut şi de fundalul sonor al unui cor polifonic de fârşeroţi, din Fonoteca de Aur a României.
 
Scenograful Romulus Boicu a conceput o reprezentare minimalistă, cu sugestii simbolice către mediul rustic aromân, refăcând interiorul unei case, în care atrage atenţia cadrul gol al unei uşi, semn al momentului de cumpănă în care se află personajele. Partea de sus a scenei a fost plină de pânze albe, posibilă antifrază a unei căsnicii care aparţinea evident „negrului”. Unele din aceste pânze deveneau la un moment dat paravane dincolo de care aveau loc scene de omor, supradimensionate prin jocul reflectoarelor, modalitate aleasă pentru a sugera planul psihologic convulsionat al personajelor.
 
Jocul actorilor a fost apreciat unanim de public drept profesionist şi expresiv în cel mai înalt grad. Tani Ştefu, nume de referinţă al teatrului constănţean, a reuşit să contureze un Dragomir (Dima) zdruncinat lăuntric de conştiinţa vinovăţiei, Haralambie Gromoşteanu a fost convingător în rolul nebunului Ion (Ianachi), Andrei Nicolae Stroescu a fost puţin mai reţinut drept Gheorghe (Iorgu), atent la dicţie, el nefiind vorbitor de aromână, dar lăudabil pentru efortul de a fi învăţat-o pentru rol. Dacă Tani Ştefu a dominat emoţional scena, Irina Enache a interpretat cu desăvârşită demnitate tragică rolul Ancăi (Nastei), interpretare ce va rămâne emblematică în cariera actriţei.
 
Jocul actorilor, scena, luminile, siluetele agresive din spatele paravanelor, toate au reuşit să facă palpabil în sală duhul de crimă, nebunie şi nenorocire al „Năpastei” lui Caragiale.
 
La final, realizatorii au fost aplaudaţi şi ovaţionaţi îndelung, devoalând câte ceva din efortul lor. A fost invitat pe scenă George Cuşa, memorialist al detenţiei comuniste şi unul din puţinii supravieţuitori ai „Fenomenului Piteşti”, care a evocat prima interpretare de către aromâni a piesei caragialiene, din urmă cu 73 de ani, din comuna M. Kogălniceanu, judeţul Constanţa.
 
Întregul act artistic a fost receptat de publicul ce a umplut în întregime sala drept un moment de bucurie şi un nutrient spiritual necesar. Comunitatea aromânilor îşi doreşte şi chiar are datoria să-şi apere specificul cultural şi lingvistic, aromânii fiind înregistraţi în documentele ONU şi UNESCO printre grupurile culturale ameninţate cu dispariţia, astfel de manifestări având un scop salutar.
 
Spectacolul „Chiderea”/„Năpasta”, care va fi susţinut în continuare în cadrul stagiunii constănţene în limba română, poate rezista scenelor celor mai pretenţioase, primind deja propunerea de a fi prezentat la Bucureşti şi în afara graniţelor ţării.
 
Despre Marina Cuşa
 
Potrivit www.usr-dobrogea.ro, Marina Cuşa este membră a Filialei „Dobrogea” a Uniunii Scriitorilor din România din anul 2017. Absolventă a Facultăţii de Limba şi Literatura Română, Universitatea din Bucureşti, Secţia română-engleză, a fost profesor în mediul rural, bibliotecar la Biblioteca Universităţii Ovidius, iar din  anul 1991, profesor de limba şi literatura română la Liceul Teoretic „George Călinescu” din Constanţa.
Provine dintr-o familie ce a dat încă doi scriitori, istoricul şi romancierul Nicolae Cuşa şi George Cuşa, fost deţinut politic, memorialist al detenţiei comuniste.
A debutat editorial cu „Poemele mature“, Constanţa, Ex Ponto, 2009. Au urmat volumele: „Întâlnire virtuală“, roman, Ex Ponto, 2012 (Premiul pentru debut în roman pe anul 2012 al Filialei Dobrogea a USR), „Orizontul cărţilor“ (recenzii şi eseuri), Ex Ponto, 2016, „Grădina japoneză“, Ex Ponto, 2017.
A colaborat cu revistele de cultură constănţene Ex Ponto, Agora, Albatros, InterArtes, dar şi la Permanenţe, Actualitatea literară, Poezia, Helis şi altele.

Ti-a placut articolul?

Comentarii

  • Caracota Nicolas 14 Sep, 2018 19:01 Multi dintre cei care au vizionat piesa de teatru au avut impresia ca ea a fost gândita in armâneste, reproducând probabil spiritul original al lui Caragiale. Ca si Toma Enache, care este precursorul pieselor de teatru in armâneste, toti actorii si prin excelenta Tani Stefu au dovedit ca limba si cultura armâneasca au identitatea lor indelebila. Asemenea exemple ar fi bine venite si ar imbogati cultura româna daca s-ar renunta la pozitia anumitor cercuri asa zise "stiintifice" care tind sa tina prizoniere limba si cultura armâneasca. In primul rând utilizarea abuziva a termenul "aromân" ar trebui abandonata si revenit la termenul "armân", asa cum l-a propus Ioan Nenitescu in 1895, in studiul sau despre Armânii din Turcia europeana, evitând astfel trimiterea subliminala la ideia de dialect, impusa in mod neinspirat dupa aceasta data. România nu câstiga mai nimic din aceasta politica ipocrita fata de un popor care a privit totdeauna cu speranta la ea. Pastrarea identitatii este fundamentala pentru o comunitate ce-si doreste acest lucru si speram ca cele câteva milioana de Români care au parasit tara si care ar putea fi confruntati cu aceleasi probleme, sa-i determine pe politicienii Români, responsabili de situatia Armânilor, sa-si schimbe pozitia. Ar fi un pariu in care toti ar fi castigatori.