#ConstanțaEsteBine Ziua 51 – 20.02.2022. Astăzi sărbătoresc poveștile

Bine v-am regăsit în altă zi importantă de portal energetic a lunii februarie. 

De astăzi și până pe 22.02.2022 (adică 3 zile la rând) se deschide un portal de energie și vibrație important. 

Pentru a-l onora și folosi eficient, vă propun să lucrăm asupra componentei esențiale a vieții noastre: MINTEA. 

Mintea este o entitate virtuală. Ca și jocurile de pe computer, nu există material vorbind (este o plăsmuire informațională) dar ne domină și conduce viața. 

Mintea este o colecție de povești, începând cu cele spuse de părinții noștri, apoi continuând cu cele ale colegilor și prietenilor din timpul școlii, și adăugând treptat pe oricine întâlnim pe drumul vieții, care ne povestește despre noi: ”ești încăpățânat”, ”ești la fel ca tatăl tău”, ”ești isteață sau descurcăreață”, ”nu ai talent deloc la muzică sau bucătărie”. 

Îi lăsăm pe ceilalți să ne scrie povestea pe care o materializăm ulterior în viețile noastre. Mintea este un regizor talentat și foarte dedicat, care se apucă și pune în practică poveștile (scenariile) primite. Zi și noapte, rulează aceste scenarii în diferite variante, unele mai binevoitoare, dar multe destul de înfricoșătoare. 

Înțelepții lumii spun că suntem cu toții povestitori. 

De fapt, nu doar atât, suntem țesători de mituri. 

Viețile noastre sunt povești elaborate sau mitologii pline de personaje și întâmplări, pe care le relatăm cu mult patos oricui ne întreabă: cine ești?

Poveștile din mintea noastră încep cu minciuna numită ”eu”. 

Cine este ”eu”-ul acesta pe care îl folosim toată ziua (cu variantele sale ”mie”, ”al meu” etc)?

De dimineață și până seară discutăm despre ”opinia mea”, ”familia mea”, ”mie mi-a fost tare rău la viroza x”, ”mașina mea cea nouă” și tot așa. 

”Eu” și ”al meu” sunt pronume. Adică doar categorii gramaticale virtuale, în cadrul consensului general al comunicării verbale (cu ajutorul cuvintelor). 

”Eu-” este un cuvânt și însoțește alte ”cu-vânturi” tot virtuale. Nereale. Existente doar în minte. Care se referă doar la categorii abstracte cunoscute de mintea noastră. 

Corpul fizic este real. Viața care îl străbate îl mișcă și dinamizează. Dar se supune continuu poveștilor minții și este afectat mult de acestea. Până acolo încât se poate îmbolnăvi și distruge datorită poveștilor minții. Când trăim o tragedie mitologică, cu trădare și înșelare, cu dezamăgire și pierderi considerate uriașe, corpului i se dă mesajul ”nu mai ai pentru ce trăi”. Și acesta pune în scenă, ca un actor cuminte, întreaga dramă scrisă de scenariul minții. 

Astăzi sărbătoresc poveștile. Încep portalul de energie amintind despre realitatea lumii, ca să putem face diferența de zona de i-real, de virtual, de Joc pe computer. 
Suntem supărați că cei mai mulți dintre copiii noștri se pierd în jocurile virtuale de pe computer. Dar nu realizăm că acestea reprezintă doar varianta intensificată a realității noastre de adulți. Și noi suntem pierduți în Jocurile de computer și poveștile minții noastre. Copiii observă asta și ne imită. Pentru că asta știu ei să facă cel mai bine: să ne imite. 

Astăzi sărbătoresc poveștile și mitologia creată de minte, intenționând să mă uit detașat la ceea ce-mi iese pe gură întreaga zi. Să fiu atentă la invențiile și dramatizările cu care încarc poveștile, pentru a atrage atenția. La exagerări și tânguiri (ca în cântecele cerșetorilor de pe străzi), precum și la toate ”vânturile” de nemulțumire, iritare sau neplăcere, când alegerile celor din jurul meu nu sunt pe placul ”măriei sale, Mintea mea”. 

Propun un exercițiu de detașare și observare, de o zi întreagă. Cu intenția de a sta centrată pe tălpile picioarelor, ca element de focalizare a conștienței (să SIMT corpul), și cu ancora la nevoie (când povestea minții o ia razna rău) ”radiez putere oriunde sunt”. 

Poveștile nu sunt reale. Poveștile nu sunt materialul obiectiv. Poveștile sunt hrana copiilor aflați în gândire magică. Ni se servesc zilnic povești și oferim la rândul nostru celorlalți, mai multe povești. Trăim cu toții în Jocul de computer al Minții. Putem să observăm asta astăzi, cu ocazia sărbătoririi poveștilor?

Numai un adult se poate implica într-o astfel de sarcină curajoasă. 

Vă doresc tuturor o zi cât mai prezentă și plină de acceptare: aveți nevoie de toată energia să descoperiți (dacă o faceți) irealitatea mitologiei care se numește ”povestea spusă de minte despre viața noastră”. Dar suntem puternici și avem resurse incredibile. Ne putem juca în toate felurile posibile. Folosiți la maxim energia de portal să prindeți o sclipire din Adevărul vieții. 

O zi cât mai interesantă tuturor!



Sursa foto-text:  Facebook/Zyanna Orinda