Drepturile tale Majorarea chiriei în timpul contractului de închiriere - ce prevede legea și care sunt pașii legali

Contractul de închiriere este un acord legal prin care un proprietar (numit locator) oferă spre folosință un imobil unei alte persoane (locatar sau chiriaș), în schimbul unei sume de bani, pe o perioadă determinată sau nedeterminată. Reglementat de Codul civil și de acte normative speciale, cum este Ordonanța de Urgență nr. 40/1999, contractul impune obligații reciproce pentru ambele părți.

Conform legii, proprietarul trebuie să asigure condiții corespunzătoare pentru utilizarea imobilului, în timp ce chiriașul este obligat să plătească chiria la termenele stabilite. Contractul trebuie încheiat în formă scrisă și înregistrat la ANAF, dobândind astfel caracter executoriu în ceea ce privește plata chiriei.

Un aspect frecvent întâlnit în practică este majorarea chiriei pe durata derulării contractului. În cazul contractelor cu o durată mai mare de un an, Ordonanța nr. 40/1999 permite proprietarului să solicite creșterea chiriei doar dacă nu a renunțat expres la acest drept prin clauze contractuale și doar în condiții clar stabilite de lege.

Conform articolului 35 alin. (2) din ordonanță, chiria poate fi majorată dacă intervin circumstanțe obiective, cum ar fi creșterea semnificativă a veniturilor chiriașului sau efectuarea unor lucrări de renovare ori consolidare a clădirii. Această reglementare urmărește să prevină abuzurile și să protejeze chiriașii, scrie Legal Badger.

Pentru ca majorarea să fie legală, proprietarul trebuie să notifice în scris chiriașul, prin intermediul unui executor judecătoresc. Chiriașul are la dispoziție 60 de zile pentru a accepta sau respinge modificarea. Dacă este de acord, se semnează un act adițional care devine parte a contractului și se înregistrează la organul fiscal. Fără acest act, majorarea nu are valoare juridică.

În cazul unui refuz sau al lipsei unui răspuns, proprietarul poate apela la instanță pentru stabilirea noii chirii. Judecătorul va analiza atât argumentele proprietarului, cât și situația chiriașului.

Important de reținut: pe parcursul acestei proceduri, proprietarul nu are dreptul să rezilieze contractul sau să evacueze chiriașul pe motiv că acesta a refuzat majorarea chiriei. O asemenea acțiune ar fi considerată abuzivă și poate fi contestată în instanță. Totuși, dacă după pronunțarea unei hotărâri definitive chiriașul nu achită noua sumă timp de cel puțin trei luni consecutiv, proprietarul poate cere rezilierea contractului și evacuarea.

Pentru a evita conflictele, părțile sunt încurajate să introducă în contract clauze clare privind actualizarea chiriei — fie prin indexare în funcție de inflație, fie prin stabilirea unui plafon sau, dimpotrivă, printr-o clauză de nemajorare.

În concluzie, majorarea chiriei este posibilă, dar strict reglementată. Orice modificare trebuie justificată, notificată și acceptată conform legii. În lipsa unui acord, decizia aparține instanței. Atât proprietarii, cât și chiriașii sunt sfătuiți să își cunoască drepturile și obligațiile și, în caz de neclarități, să consulte un avocat specializat în drept imobiliar.

Citește și Ce trebuie să știi despre vânzarea unui bun care nu aparține vânzătorului