Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
08:12 14 04 2021 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#Dobrogea Academică In Memoriam academicianul și inventatorul Theodor V. Ionescu, fondatorul fizicii plasmei

ro

08 Feb, 2021 00:00 844 Marime text
Unul dintre motivele pentru care cel mai puternic laser din lume merită să fie instalat în România este un omagiu adus profesorului Theodor V. Ionescu. Înaintea laserului a fost maserul. Principiul este același, diferența constă în faptul că laserul folosește lumina (Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation), iar maserul folosește microundele (Microwave Aplification by Stimulated Emission of Radiation).

Pentru maserul inventat în 1953, care folosea amoniacul, cercetătorul american Charles Townes și cei ruși, Nikolai Basov și Alexandr Prohorov, au câștigat Nobelul pentru Fizică în 1964. Cu un sfert de secol înaintea lor, Theodor V. Ionescu a creat un precursor al maserului, folosind hidrogenul.
Se naște la Dorohoi, pe 8 februarie 1899. Theodor V. Ionescu a studiat fizica la Facultatea de Științe a Universității din Iași, unde obține licența în 1921, iar apoi obține un doctorat în fizica plasmei în Franța. Revenit în România în 1923, susține un al doilea doctorat, tot în fizica plasmei, la Universitatea din Iași, sub îndrumarea profesorului Petru Bogdan. A fost primul doctorat în fizică susținut la această universitate.
În 1925, Theodor V. Ionescu este numit profesor la Catedra de fizică moleculară, acustică și optică a Universității din Iași. Sub coordonarea sa se întreprind primele studii asupra gazelor ionizate din România. În același an inventează un microfon bazat pe curenți termoionici (curenți emiși de corpurile încălzite) și un modulator de lumină, folosind fenomenul de interferență. A mai avut contribuții în fizica ionosferei, cuplaje de ioni cu electroni în plasme dense, maseri, amplificare cu magnetroni, efectul Zeeman, efecte legate de fuziunea nucleară, mecanisme cuantice ale emisiei în plasme fierbinți.
Cariera ieșeană a profesorului Theodor V. Ionescu se încheie odată cu transferul său la București, unde înființează primul laborator de electricitate și Catedra de electricitate de la Facultatea de Matematică și Fizică a Universității. Este nucleul din care se va dezvolta Facultatea de Fizică.
În 1935 inventează o versiune a magnetronului de mare putere, înaintea celui construit în Anglia de Sir John Turton Randall, care va fi folosit în tehnologia radarelor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Și compania germană Telefunken experimenta în acea perioadă construirea unui magnetron, dar fără succes.
În anul următor, Ionescu brevetează o invenție ce avea ca subiect obținerea de imagini în relief pentru cinematografie și televiziune.
În 1946, împreună cu fizicianul V. Mihu, inventează o instalație cu care obține prima emisie stimulată de tip MASER (amplificator cuantic de microunde). În fapt, instalația era un precursor al MASER-ului, care va fi inventat abia în 1953.

În ciuda dezvoltării aplicațiilor care folosesc laseri, maserii sunt încă utilizați în măsurarea precisă a timpului de către ceasurile atomice, la radiotelescoapele care au nevoie de amplificatoare cu zgomot extrem de mic sau la comunicațiile dintre pământ și aparatele care cercetează spațiul cosmic la mari distanțe. Au fost, de asemenea, create dispozitive care folosesc și alte tipuri de unde decât microundele, cum ar fi undele electromagnetice, motiv pentru care Charles Towers, inventatorul maserilor, a propus înlocuirea cuvântului „microwave” din acronim cu termenul „molecular”.
O serie de cercetări întreprinse de Theodor V. Ionescu împreună cu fostul său prieten din copilărie, Octav Gheorghiu, de la Laboratorul de Fizica Plasmei, care vizau frecvențele de rezonanță ale ionilor moleculari de oxigen și hidrogen, sunt publicate la Paris. Tot la Paris, academicianul Louis Neel, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică, prezintă cercetările pe care Theodor V. Ionescu, împreună cu fizicienii Radu Pârvan și Ioan C. Băianu, le-au făcut în anii ’70 în domeniul oscilațiilor magnetice rezonante la frecvențe radio și de microunde în plasme fierbinți, implicând cuplări ionice-electronice cuantice în câmpuri magnetice longitudinale. Ioan C. Băianu era unul dintre asistenții săi doctoranzi în fizica plasmei în câmpuri magnetice la Catedra de electricitate a Facultății de Fizică din București. Aceste cercetări aveau un rol important în obținerea fuziunii nucleare în plasme fierbinți la presiuni mari. Lucrarea prezentată de laureatul Nobel va fi publicată în același an în prestigioasa revistă „Comptes rendus de l’Académie des Sciences” din Paris.
A fost membru titular al Academiei de Științe din România, începând cu 1935, și membru titular al Academiei Române, din anul 1963. A coordonat lucrările a peste 30 de doctoranzi în fizică.
După retragerea din activitate a lui Theodor V. Ionescu, la conducerea Catedrei de electricitate de la Facultatea de Fizică ajunge un alt reputat fizician, Florin Ciorăscu, directorul Institutului de Fizică Atomică de la Măgurele, care va pieri la cutremurul din 1977.
Theodor V. Ionescu îi va supraviețui încă 11 ani moștenitorului său la catedră. Se stinge pe 6 noiembrie 1988, la București.
 
Sursa text și foto: Facebook Romanian Cultural Institute in Istanbul

Ti-a placut articolul?

Comentarii