Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
04:49 17 02 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Comunitatea Aromana din Romania si problema crizei de legitimitate

ro

23 Sep, 2006 00:00 2254 Marime text
Intre romanitatea sud-dunareana si cea nord-dunareana, fixate pe substraturi lingvistice si chiar etnice similare, s-a creat o legatura indisolubila. Desi majoritatea timpului au evoluat in spatii politice distincte, se pare ca impactul dezvoltat asupra celor doua comunitati de introducerea limbii latine a fost indeajuns de puternic incat efectele lui sa se propage pana in contemporaneitate. Limba oficiala a Imperiului Roman a patruns in mod intensiv si directionat in provinciile cucerite. A fost mijlocul exclusiv prin care s-a realizat exportul institutiilor, structurilor sociale si reperelor spirituale dinspre capitala catre teritoriile adiacente.Dupa aproape doua milenii, in jurul relatiei dintre latinitatea sud si nord-dunareana a aparut o disputa aprinsa, chiar in interiorul compartimentului etnic aroman. Pe deoparte se situeaza Comunitatea Aromana din Romania, ce militeaza pentru recunoasterea statutului de minoritate nationala distincta, in timp ce, la polul opus, Societatea de Cultura Macedo-Romana, condusa de Ion Caramitru, considera ca apartenenta la ramura aromana nu poate fi exprimata decat in paralel cu cea la poporul roman.Din 148 i.Hr., moment in care Macedonia a fost transformata in provincie romana, populatia tracilor sudici a devenit componenta pasiva a acestui complex proces, partea asimilabila. Dupa mai bine de doua veacuri si jumatate, in urma razboaielor din 101-102 d.Hr., respectiv 105-106, granitele Imperiului au fost extinse si la nordul Dunarii, in Dacia. Aici, perioada de ocupatie efectiva a durat doar pana in 271, an in care, sub presiunea atacurilor autohtonilor si a populatiilor migratoare, imparatul Aurelian a dispus retragerea administratiei si a trupelor cantonate in zona. Au fost de ajuns, insa, 165 de ani ca populatia din spatiul carpato-danubiano-pontic sa ramana ireversibil romanizata. Dupa acest moment, contactele dintre romanitatea sud si cea nord-dunareana au continuat intr-un ritm sustinut, in special prin intermediul relatiilor comerciale si a misionarilor crestini. Pe acest fond general, influentele neamurilor germanice sau mongole care au traversat teritoriul fostei Dacii in secolele III-VI au fost neglijabile. "Marea provocare" a venit de abia in secolul al VII-lea.In 602, limes-ul danubian s-a prabusit, iar slavii si apoi bulgarii (populatie mongola slavizata) au patruns masiv in spatiul dintre Marea Adriatica si Pelopones. Au avut loc profunde modificari demografice si etnice. O buna parte a masei autohtonilor a fost asimilata. Doar prin regiunile muntoase s-au constituit "oaze" de romanitate (aromani, istro-romani si meglenoromani), grupuri de populatie care au reusit sa isi conserve caracterul etnic predominant timp de aproape un mileniu si jumatate. Regasim aceste populatii de origine latina ca elemente constitutive secundare in cadrul celor doua Tarate Bulgare si chiar ca principal vector de vointa politica al Statului Asanestilor (prima formatiune statala a vlahilor, intemeiata la sud de Dunare in a doua jumatate a secolului al XII-lea).Desavarsirea proiectului politic al Romaniei Moderne prin obtinerea independentei (in urma Razboiului din 1877-1878), dar si complexele convulsii etnice din Balcani aparute pe fondul declinului Imperiului Otoman si al afirmarii ideologiilor nationale au creat premisele reapropierii dintre romani si aromani. Din nefericire, interesele strategice ale statului nostru in Balcani erau limitate, asa ca oamenii politici romani ai vremii nu au sustinut o miscare de resurectie aromana. Acestia au fost nevoiti sa faca fata sistematicelor presiuni si tentative de asimilare, deseori violente, venite din partea grecilor.Procesul agresiv de asimilare a aromanilor din GreciaTotul a culminat in perioada de dupa primul razboi mondial, atunci cand Grecia a castigat de la Bulgaria Macedonia istorica si Tracia Orientala. Aromanii din respectivele regiuni erau proprietari de mosii intinse, cumparate de la beii turci. Executivul elen a nationalizat aceste suprafete agricole, instaland in acelasi timp aproximativ 150.000 de colonisti in zona. Astfel, aromanii s-au trezit brusc intr-o situatie economica extrem de dificila. Ei au primit, insa, un ajutor nesperat din partea Statului Roman, care si-a deschis granitele pentru vlahii sud-dunareni, acordandu-le, totodata o serie de facilitati (de exemplu, urgentarea demersurilor de obtinere a cetateniei) care sa ii incurajeze sa avanseze spre nord. In perioada 1925-1932 s-a inregistrat un flux imigrationist fara precedent ca dimensiuni. Nu a fost singurul, insa. Ion Caramitru, presedintele Societatii de Cultura Macedo-Romana, considera acest moment din istoria contemporana o sansa unica pe care comunitatea sa a primit-o. "Daca nu am fi fost ajutati de fratii nostri de la nord de Dunare, am fi fost cu siguranta asimilati", a mai adaugat el.Argumentele lui RidaPotrivit surselor istoriografice de specialitate, totalul aromanilor din afara granitelor este cuprins in intervalul 400.000 - 1 000 000 de indivizi. Majoritatea sunt dispusi, in grupuri compacte, in Grecia (Thesalia, Epir, zona Muntilor Pind), respectiv in Albania (in regiunile Korce, Vlore, Elbasan, Doxat sau in apropiere de Tirana). Numarul real este imposibil de aflat, intrucat o parte dintre ei nu se declara si "aromani", ci se limiteaza la cetatenia statului "adoptiv". In Romania, conform recensamantului din martie 2002, numarul lor este de aproximativ 26.000. Majoritatea traiesc in grupuri oarecum separate, incercand sa conserve traditiile si limba pe care le-au mostenit de la inaintasi. Exista si voci care sustin ideea materializarii conceptului: "Aromanii, minoritate nationala". Ar fi, insa, nevoie si de un cadru legislativ care sa protejeze si, eventual, sa incurajeze un demers atat de complex. Aceasta idee a reprezentat principalul resort pentru crearea Comunitatii Aromane din Romania. In opinia lui Dumitru Rida, presedintele Filialei Constanta a organizatiei, solutia-cheie in acest sens este completarea listei minoritatilor nationale cu minoritatea aromana. Daca ar beneficia de acest statut, instrumentele de sustinere a intereselor comunitatii s-ar inmulti exponential. Punctual, ei vor putea fi in primul rand reprezentati in Consiliul pentru Minoritatile Nationale. Creat prin HG 589/2001, consiliul este un organ consultativ al Guvernului care coordoneaza activitatile si distribuie fondurile ce vizeaza grupele etnice distincte recunoscute de Statul Roman. In al doilea rand, in baza Legii 84/1995, membrii comunitatii ar beneficia de invatamant in limba materna. Reprezentarea parlamentara ar fi si ea asigurata, potrivit Constitutiei. Vointa organizatiei a fost exprimata prin documentele "Vrearea a Armanjilor" (aprilie 2005), "Rezolutia" (mai 2006) si prin amendamentele formulate la Proiectul de Lege privind Statutul Minoritatilor, respectiv la HG 589/2001. Reprezentantii executivului central au raspuns negativ, insa, la toate cererile comunitatii. De aceea, a fost elaborat si un ultim document, "Manifestul", prin care membrii Comunitatii Aromane din Romania isi declara public indignarea fata atitudinea Guvernului. Demersurile efectuate in tara au fost dublate de cele de peste hotare. De acolo au venit semnale pozitive. Membrii acestui organism au reusit afilierea la FUEN (Uniunea Federala a Nationalitatilor Europene), iar pana la sfarsitul lui 2007 se vor alatura si organizatiilor YEN (Tineretul Nationalitatilor Europene) si EBLUL (Comisia Europeana pentru limbile mai putin vorbite). De asemenea, o recomandare din 1997 a Adunarii Parlamentare Europene catre Consiliul de Ministri indica, printre altele, faptul ca statele balcanice in care traiesc aromani ar trebui sa semneze si sa aplice "Charta Europeana a Limbilor Minoritare". "Toate eforturile pe care le depunem", marturisea Dumitru Rida, "sunt pentru ca limba si traditiile noastre sunt in pericol sa se piarda. Ma simt aroman, nu roman si cred ca am datoria morala de a milita pentru drepturile care se cuvin etniei mele", spune Rida.Acest set de motivatii, izvorat in mare parte din convingeri personale, pare pertinent si bine intentionat. Cand se trece, insa, din plan subiectiv in plan obiectiv, argumentele lui Rida incep sa se clatine. Din nefericire pentru membrii comunitatii, teoriile formulate de mediile academice si argumentele de ordin istoric, chiar desprinse din context, par sa-i contrazica. Spre exemplu, foarte multi aromani din perioada interbelica, ale caror valori membrii comunitatii declara ca le-ar proteja daca s-ar constitui acum intr-o minoritate etnica distincta, au ales sa se inscrie la vremea aceea in Miscarea Legionara, o formatiune de extrema dreapta, nationalista prin definitie. De asemenea, asa cum conchidea si un raport al Consiliului Europei din noiembrie 2005, chiar in sanul acestei grupe etnice exista divergente de opinii. O parte dintre ei considera ca vorbesc un dialect al limbii romane si reprezinta un sub-grup al poporului roman. Intamplator, printre acestia se numara si figurile reprezentative, capabile sa isi legitimeze prin propria autoritate a persoanei mesajul. Senatorul Puiu Hasotti sau actorul Ion Caramitru s-au declarat public impotriva actiunii initiata de Comunitatea Aromana din Romania, provocand polemici aprinse atat in interiorul cat si in afara compartimentului etnic.Dincolo de dispute"Argumentele Comunitatii, cum ca exista si posibilitatea ca noi sa fim albanezi, greci sau chiar macedoneni romanizati sunt niste inventii, niste prostii. Apartenenta aromanilor la romanitate este o chestiune deja adjudecata de istorie", a declarat actorul Ion Caramitru, presedintele Societatii de Cultura Macedo-Romana. In aceste conditii, el a precizat ca ideea pentru care Comunitatea militeaza este obscura, ilogica si jigneste profund generosul gest facut de politicienii interbelici romani. Tocmai de aceea, o conditie esentiala pentru a deveni membru al Societatii este recunoasterea dublei apartenente - la comunitatea aromana, respectiv la natiunea romana. Cele doua organizatii a caror activitate este centrata pe acest sector etnic par sa aiba un punct comun doar cand vine vorba de necesitatile culturale ale aromanilor. Intr-adevar si Societatea de Cultura Macedo-Romana, infiintata la 1880 prin decret domnesc, intentioneaza sa faca presiuni asupra actualilor guvernanti pentru ca ei sa constientizeze specificitatea acestei sub-grupe. In conditiile in care dialectul aroman este in pericol de disparitie, sunt necesare fonduri speciale pentru constituirea de scoli de duminica, de publicatii ori pentru cumpararea de spatii de emisie radio si TV, intrucat este o obligatie a Statului sa protejeze aceasta ramura aparte a poporului roman.Parghiile ori instrumentele prin care un astfel de set de masuri ar putea fi implementat vor trebui alese, insa, cu grija. In lipsa unor verdicte istorice ori lingvistice clare in favoarea ideii pentru care Comunitatea militeaza, recunoasterea aromanilor ca minoritate etnica ar crea un precedent in parte periculos, in parte lipsit de logica.

Ti-a placut articolul?

Comentarii