Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
12:14 03 08 2020 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Necunoscutul Prinț Matila

ro

31 Jul, 2020 00:00 821 Marime text

Pretutindeni și nicăieri


Am fost încântat să mă număr printre primii beneficiari ai unui autograf pe cartea de debut a timișoreanului Vasile Cornea, devenit, cu sau voia domniei sale, primul biograf al ilustrului prinț moldav Matila Ghyka (1881-1965).
Fiind vorba despre un ofițer de marină, cvasinecunoscut, din păcate, chiar și în breasla marinarilor autohtoni, demersul salutar al amicului meu este de departe o reușită. Cu atât mai mult cu cât o astfel de lucrare dedicată unui marinar, dar în cu totul alt stil și altă notă narativă, am cunoscut doar la Constantin Mohanu (1933-2006), cel care s-a ocupat și i-a dedicat comandorului Eugeniu Botez o lucrare similară.
„Volumul este prima monografie dedicată gânditorului român care completează și detaliază puținele informații din Dicționarul general al literaturii române și din Enciclopedia exilului literar românesc a profesorului Florin Manolescu.
Autorul actualizează și corectează datele din memoriile prințului român, cele mai multe fiind inedite, bazate pe cercetări la arhivele militare, diplomatice și ecleziastice, precum și prin discuții sau corespondență cu persoanele din afara țării care l-au cunoscut pe Matila Ghyka sau pe membrii familiei sale.
O bogată literatură de expresie franceză și engleză (puține în germană și rusă) a fost parcursă pentru a putea reconstitui traseul vieții lui Matila Ghyka și impactul operei lui în contemporaneitate. 
Anexele volumului sintetizează cariera scurtă de ofițer de marină și pe cea de diplomat, oferind informații despre persoanele cu care prințul român s-a intersectat.
Apreciem că volumul, accesibil în egală măsură, atât publicului larg, cât și celui specializat în domeniile în care s-a manifestat Matila Ghyka, permite recuperarea unui important membru al diasporei culturale românești” – ne pune în gardă editorul ieșean.

Fișă de autor

Așadar, cine este Vasile Cornea?
Născut la 2 decembrie 1949, a făcut doi ani de liceu la Galați, doi la Liceul Militar „Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc, pe care l-a absolvit în 1967, ultima promoție cu 11 clase. A reușit la Școala Militară de Ofițeri Activi de Artilerie Antiaeriană și Radiolocație Brașov, specialitatea Rachete și Artilerie Antiaeriană, pe care a absolvit-o la 30 decembrie 1970.
Repartizat la Ploiești, la un divizion de artilerie antiaeriană, vara a condus niște cursuri la Capu Midia, unde a fost remarcat de superiorii săi și așa a ajuns la Biroul Pregătire de Luptă la Divizia 16 Apărarea Antiaeriană a Teritoriului.
De la trecerea sa în rezervă, în anul 1976 și până în 1989, a activat la un Oficiu de Calcul ministerial din Ploiești.
Din 1990 s-a mutat la Timișoara, tot ca programator la o întreprindere, de unde la 1 ianuarie 2015 a ieșit la pensie.
Înainte de 1989 a colaborat episodic la revistele „Amfiteatru”, „Astra” și „Arta”. 
După Revoluție a stagnat publicistic, dar a strâns suficient material pentru actuala monografie, colaborând și corespondând pe această temă cu profesorul Solomon Marcus (1925-2016) încă din anii ̛70.
În 2017 a publicat în două numere din revista „Trivium”, care apare la Iași, despre viața și opera lui Matila Ghyka și a participat la București cu un medalion la conferința "Gânditori români în cultura universală", organizată de o catedră a Universității Politehnica, de Facultatea de Filosofie a Universității din București și de Universitatea de Arte, sub egida Academiei Române, tot cu o comunicare bazată pe interferențe culturale în secolul XX, strict legate de Matila Ghyka. 
 

Prințul din neant

 
Mărturisesc că atât din corespondența cu Vasile Cornea cât și răsfoind volumul de 470 de pagini apărut recent la Institutul European, am rămas profund impresionat de abundența de informații, date biografice și surse bibliografice minuțios și riguros identificate, selecționate, clasificate, relaționate, analizate și deseori comentate, corelate și corectate. Astfel încât, lucrarea este, înainte de toate, un portret în detaliu, o frescă de epocă și o cronică amănunțită a societății și a mediilor sociale frecventate de Matila Ghyka.
L-am întrebat de când datează pasiunea sa aproape obsesivă pentru un personaj ilustru dar aproape imperceptibil în conștiința și cultura națională postbelică.
În vara anului 1961, când începuse construcția Combinatului siderurgic din Galați, una din librăriile orașului etala în vitrinele sale o bogată colecție de carte în limba franceză. Acolo a remarcat un prim volum semnat de Matila Ghyka, despre „Numărul de aur”. Pentru a se edifica asupra conținutului, s-a deplasat la Biblioteca Județeană, unde a descoperit același titlu în limba română, în două volume. Și-a notat câte ceva din ele dar i-a rămas întipărit în minte pentru totdeauna autorul, devenit astăzi personajul principal al cărții sale de suflet.
De altfel, în „Cuvânt înainte” Vasile Cornea este generos cu potențialii cititori și le dezvăluie multe din coordonatele excepționalului său proiect editorial:  „Lucrarea de faţă îşi propune să readucă în actualitate viaţa şi opera unui gânditor român de expresie franceză şi engleză, Matila C. Ghyka.  Cartea  cuprinde în prima parte viaţa şi se încearcă a fi o sinteză a  contribuţiilor eroului nostru la cultura epocii sale, iar în a doua parte are enumerate operele sale.
Autorul nostru a fost ofiţer de marină, apoi diplomat. Cu studiile liceale făcute în Franţa la finele secolului al XIX-lea, urmate timp de doi ani de cursuri pregătitoare în vederea  admiterii  la Școala de Ofiţeri de Marină a Franţei, pe care apoi a absolvit-o, continuate mai târziu cu o facultate de inginerie electrică (astăzi o putem asimila cu o facultate de electrotehnică, conform cu nivelul de atunci al ştiinţei) şi, în final, un doctorat în drept magna cum laude, luat la Bruxelles, a pornit în viaţă binecuvântat de dotarea genetică şi de condiţii materiale confortabile, provenind dintr-o familie boierească legată de familiile Balş şi de Ghyka, cu vagi rădăcini armâneşti în Epirul albanez, la Ghyka din secolul al XVII-lea şi ceva mai puternice în nobilimea austriacă.
Ca ofiţer de marină a activat mai puţin de zece ani, ca diplomat, cam un sfert de secol.
Călător înrăit, a avut ocazia să cunoască lumea de foarte tânăr, să vadă multe locuri şi să reţină  date care i-au permis în anii de diplomaţie să scrie câteva cărţi care l-au făcut celebru.
Al Doilea Război Mondial îl găseşte în serviciul diplomatic în Marea Britanie, unde se va stabili definitiv, ştiind ce poate să-l aştepte în ţara care îi va confisca de două ori averea (prima dată, Antonescu şi ai lui, a doua oară comuniştii şi ai lor), predă Estetica mai bine de cinci ani în Lumea nouă, se retrage în Europa, îşi scrie amintirile şi continuă să publice atât în franceză cât şi în engleză. Cam acesta ar fi  foarte pe scurt traseul vieţii sale. 
Prezenta carte nu este așa cum ar putea să sugereze titlul, adresată segmentului îngust de cercetători ai operei filosofice şi estetice: prima parte are declarat de acum ca scop stârnirea curiozităţii celor de azi, tineri sau foarte puţin tineri, la un trecut, pe care îl cunoaştem sau nu. Istoria nu este dreaptă sau nedreaptă: ea este sau a fost. Unii vor fi trăit o istorie frumoasă, alţii una ceva mai întunecată. Scormonelile prin firimiturile istoriei, pentru a afla fapte de viaţă, oameni, obiceiuri, tabieturi...
Esenţial este de a lua contact cu o lume care nu mai este, pe care unii au trăit-o, iar alţii nici nu au avut habar de ea. Vasile Băncilă (1897-1979 – n.n.), scria, amintind despre marii lui contemporani trecuţi prea repede în nefiinţă, «istoria românilor, imens cimitir de posibilităţi pierdute», prevestind parcă nefirescul exod al tineretului contemporan.
Şi pe autorul acestei sentinţe, istoria îl va fi ţinut departe de ceea ce a fost şi de ceea ce ar fi putut să fie, pentru el şi ţara pentru care s-a format ca om. Şi Matila Ghyka, precum mulţi alţii, care au apucat sau nu să aibă succes, s-a încadrat în ceea ce Băncilă a sintetizat în eliptica lui propoziţie. Istoria României, ca şi a ţărilor din jurul ei, a cunoscut multiple şi nefaste evenimente, ale căror consecinţe, cel puţin în parte, trebuie să le înlăturăm.  
Strădaniile noastre, concretizate prin aceste pagini realizate fără nicio obligaţie profesională,  dar şi fără o pregătire în domeniu nu reprezintă o monografie în sensul curent al cuvântului, deşi are şi părţi care aparţin acestui tip de lucrare, dar nu respectă integral regulile aplicabile acesteia. Este doar o încercare de descoperire a unei individualităţi  pornite din aceste teritorii şi care s-a făcut cunoscută pe mapamond, prin eforturile sale intelectuale.
Nu am dorit să realizăm o imagine iconoclastă a lui Matila Ghyka, am redat evenimente care trebuie privite acum cu ochiul celui de atunci.   Subliniem că acest opuscul  este destinat celor care doresc să cunoască realizările celor care s-au născut pe acest pământ, indiferent de etnia de care aparţin, şi nu neapărat doar celor dornici să-i cunoască opera. Nu ne dorim racordarea operei personajului la chestiuni protocronice sau de un naţionalism ieftin.
Traducerile în limba română a primelor două opere ale sale şi a primei sale lucrări scrise în limba engleză,  pe care sperăm că vor veni, cert vor genera aprecieri pro şi contra, cu siguranţă că pe unii îi vor interesa doar aspectele esoterice, ascunse publicului român de rând, cam o jumătate de secol, aspecte totuşi „laterale” operei sale.
Nu ne putem pronunţa la reacţia celor care sunt preocupaţi de filosofia fenomenologică sau de cea analitică, dar cei împătimiţi de filosofia greacă sau de cea medievală, direct de la surse sau mediat, vor putea insera mai bine în mentalul autohton explicaţiile lui Matila Ghyka, adâncindu-le sau corijându-le, de la caz la caz. 
Lucrarea aceasta, dorim să fie şi un punct de plecare pentru viitoarele  monografii dedicate prinţului Ghyka, o defrişare brută, cu mai puţină atenţie la detalii, acceptând unele date ca fiind corecte, infirmând altele ca fiind hazardate sau eronate. Mai barbar spus, e cam prima bază de date dedicată acestui personaj (sbl.ns.).
Sperăm ca, în timp, lucrarea să devină un accident (sic!) al cercetării istorice, fiind depăşită de acelea care vor veni să impună în cultura românească şi în cea universală, o altă statură, mai adevărată şi mai dreaptă a celui care a fost Matila Ghyka.
Am corectat tacit unele nume sau denumiri, acolo unde lipseşte o literă sau este una  în plus, trecerea anilor deformând denumirea iniţială sau acolo unde denumirile sunt diferite de cele curente, punându-le de acord cu denumirea actuală. De asemenea, la anumite denumiri transcrise în limba franceză în memorii, le-am dat înfăţişarea grafică a ţării de origine, iar dacă unele comentarii ni s-au părut a fi mai expresive în limba de origine, le-am reprodus întocmai. Ne-am permis, acum la mult timp de la evenimentele descrise, să transcriem numele întreg ale unor persoane, care apar în memorii doar sub forma iniţialelor numelor lor sau numai cu numele de familie, cum se întâmplă şi în multe citări din operele sale, unele din ele azi mai greu identificabile. Am redat, pentru ştiinţa cititorului, unele distanţe între locurile parcurse de memorialist, fie pe căile terestre, fie pe cele navale, pentru a avea o apreciere numerică la  evenimentele în cauză. Citările unor evenimente accidentale le-am inclus în text, iar restul la bibliografia generală.
Considerând că ne adresăm unui public care nu este familiar cu multe din noţiunile matematice întâlnite  în cărţile lui Ghyka, am dat doar explicaţii intuitive asupra acestora, trimiţând cititorul la dicţionarele sau enciclopediile matematice, pentru definiţii riguroase, integral corecte.
Am evitat să consacrăm mai multe rânduri "numărului de aur" şi diferitelor relaţii matematice legate de acesta şi de fabuloasele numere ale lui Fibonacci, pentru a nu mări şi aşa spaţiul tipografic şi să nu apărem ca un împătimit al acestei noţiuni.
Deşi lucrarea în ansamblul ei conţine „pete albe” care ar necesita o documentare la bibliotecile din străinătate şi din ţară,  avem credinţa că vor exista  în timp persoane cu studii corespunzătoare şi instituţii  interesate de moştenirea culturală autohtonă, care vor continua ceea ce noi doar am început. 
*
Lucrarea de faţă era o necesitate: documentaţia referitoare la Matila Ghyka este foarte redusă şi ne propunem să eliminăm parţial acest gol din istoriografia culturii româneşti. Spunem parţial, pentru că ea este o colecţie de date, mai mult sau mai puţin istorice, adunate câte s-au putut găsi, fie în bibliotecile noastre, fie cu ajutorul internetului.
Lipseşte o monografie care să stabilească rolul lui Matila Ghyka în mişcarea culturală a veacului XX: datele prezente aici, bibliografia cu foarte multe referinţe inedite pentru cititorul român, putând constitui un punct de sprijin (dacă în ceea ce priveşte opera în volume, lucrurile erau clare, contribuţiile sale publicistice se reduceau doar la 3-4 citări. Am reuşit să depistăm peste o sută de astfel de apariţii, din care peste nouăzeci sunt certe, iar numărul lor va creşte pe măsura consultării presei franţuzeşti şi englezeşti). Multe din informaţiile adunate, par şi luate individual sunt neesenţiale. Dar, privite în contextul în care Matila Ghyka şi-a desfăşurat activitatea, ele pot oferi un cadru, din care mai pot apărea informaţii noi.”.
Referitor la titlul nobiliar însușit și/sau atribuit de/lui Matila Ghyka, autorul precizează: „La mult timp după definitivarea acestui volum, i-am adresat câteva întrebări punctuale unui prinţ român cunoscut pentru seriozitatea sa, asupra unor probleme de detaliu. Primind un telefon de la domnia sa, aveam să aflu că înfierea nu produce şi transmiterea titlului nobiliar, atunci când acesta există, contrar celor susţinute de Matila Ghyka. Acesta nu invoca titlul nobiliar, ci am înţeles că insinua că îl posedă.
Rezerve asupra calităţii de prinţ am întâlnit la Ecaterina Ţarălungă şi la Lucien Rebatet. Referindu-se strict la cazul nostru, istoricul Filip-Lucian Iorga în cartea sa dedicată „strămoşilor pe alese” scrie:  «încă o dată, forţa simbolică a numelui matern, dar şi interesele pragmatice ale perpetuării unei spiţe princiare au prevalat asupra rigorilor genealogice pe care suntem uneori tentaţi să le impunem retroactiv realităţilor complexe ale trecutului».
Istoria familiilor boiereşti autohtone arată că în destule cazuri, transmiterea titlului nobiliar s-a făcut şi prin femei, mai cu voie, mai fără voie.  Nu ne putem substitui unui virtual  «tribunal» nobiliar, rezolvând o problemă în care nu avem competenţă şi care este secundară scopului întreprinderii noastre, dar noi îl vom numi în continuare prinţ,  considerându-l  precum alţii, a fi fost cel puţin  un prinţ al esteticii.
Totuşi, din informaţiile noastre, titlul princiar şi blazonul său erau înregistrate la Lyons (http://lyons.familytreeguide.com/), instituţia de profil din Scoţia, deşi după primirea cetăţeniei engleze, titlurile nobiliare străine, sunt «stinse».”.  
Un sumar cât o cronică
Pentru a vă satisface pe deplin curiozitatea, vă prezint Sumarul lucrării, în măsură să vă suscite interesul chiar și după o simplă trecere în revistă:
Cuvânt înainte 5
Viața, mediul, cariera 10
Traseul vieţii 10
Familia. Părinţii şi înaintaşii lor 11
Copilăria moldavă 18
Mediul cultural familial 19
Lecturile copilăriei moldave 20
Şcoala pariziană 21
Şcolile de marină 22
Călătoria pe Oceanul Atlantic 26
Activitatea în marina militară românească. Facultatea de inginerie 28
Călătoria în Persia 32
Activitatea la Direcţia Marinei la Bucureşti 34
Călătoria pe Canalul Rin – Main – Dunăre (RMD, Ludwigskanal) 35
Studiile de drept 38
Intrarea în diplomaţie. Primii paşi la Legaţia din Berlin 39
Mutarea la Londra 40
Călătoria în jurul lumii 41
Primul Război Mondial. Colaborarea cu Marina imperială rusă şi cu Misiunea Militară franceză. 45
Căsătoria şi detaşarea la Roma 48
Scurta misiune pe pământ american 49
Madridul şi lumea spaniolă 51
Bucureşti, 1922 - 1923 51
Misiunea diplomatică în Polonia 52
Prima ieşire din scena diplomatică 53
Revenirea în diplomaţie 53
Reprezentant diplomatic în țările nordice 54
Ultimele misiuni diplomatice 55
Demisia din corpul diplomatic 56
Conferinţele din California, 1945-1947. Cariera profesorală americană 58
Colaborarea cu Salvador Dali 61
Participări la congrese 62
Activitatea publică postbelică 63
Matila Ghyka şi lumea politică 64
Matila Ghyka şi fenomenele oculte, inexplicabile 66
Masonerie 67
Familia 68
Rudele 69
Familia Ghyka şi monseniorul Vladimir Ghika 73
Prieteni 75
Convivii 80
Matila Ghyka şi muzica 82
Matila Ghyka şi arhitectura 83
Matila Ghyka – genealogistul 84
Colecţiile lui Matila Ghyka 84
Matila Ghyka şi arta modernă 88
Cronologia vieţii lui Matila Ghyka 91
 Asocieri şi congrese 178
Membru în jurii 178
Membru în comitete şi consilii de redacţie 178
Membru în comisii şi consilii 178
Membru sau colaborator la societăţi ştiinţifice 179
Membru la alte asociaţii şi cluburi 180
Participări la congrese în Europa 180
Premise matematico-istorice ale operei 182
Şirul lui Fibonacci 182
Spirala logaritmică 185
Analogie, simetrie, proporţie 187
Corpurile platonice 188
Despre ritm 191
Traseele regulatoare 195
Simetria dinamică 198
Legea degradării energiei 201
Principiul acţiunii minime 202
Sub zodia numărului 204
Matila Ghyka, cibernetica şi teoria informaţiei 207
Matila Ghyka, George D. Birkhoff şi esteticile numerice 209
Contribuţiile lui Matila Ghyka la cultura universală 215
Exilul românesc şi Matila Ghyka 230
Miscelanee 232
Receptarea critică şi succesul comercial 235
Un detractor perseverent 236
Recunoaşterea postumă în România 238
Surse de documentare 243
Priorităţi factuale şi informaţii singulare 245
Atribuiri neregăsite, informaţii neconfirmate sau false atribuiri 246
Matila Ghyka şi „sabotul” său 250
Fine 253
Descrierea generală a operei 256
Autorul 256
Începuturi 256
Sursele de informare 258
Estetica proporţiilor în natură şi în arte (Esthétique de proportions dans la nature et dans les artes) 263
Numărul de aur (Le nombre d'or) 266
Ploaie de stele (Pluie d'étoiles) 271
Geometria artei şi a vieţii (The Geometry of Art and Life) 274
Vrăjile cuvântului (Sortilèges du verbe) 277
Eseu despre ritm (Essai sur le rhytme) 278
Tur de orizont filosofic (Tour d'horizon philosophique) 280
Ghid de proiectare şi compoziţie geometrică (A practical handbook of geometrical composition and design) 281
Memoriile (Escales de ma jeunesse şi Heureux qui comme Ulysse ...) 282
Filosofia şi mistica numărului (Philosophie et mystique du nombre) 284
O cronologie documentată a istoriei românilor (A documented chronology of roumanian history from pre-historic times to the present day) 287
Alte lucrări 288
Traduceri efectuate de Matila Ghyka 288
Publicistica 289
Opera 291
Volume publicate sub numele Matila C. Ghyka 291
Volume publicate sub numele Matila Ghyka 292
Studii apărute în volume colective 293
Prefeţe 293
Lucrări în manuscris 293
Opera publicistică 294
Texte apărute în limba română revista „Simetria” 294
Texte apărute în limba franceză sau engleză 294
Lista publicaţiilor cunoscute la care a colaborat Matila Ghyka 304
Traduceri efectuate de Matila Ghyka 306
Traduceri publicate sub numele Matila C. Ghyka 306
Traduceri publicate sub numele Matila Ghyka 306
Traduceri din opera sa 308
Volume traduse 308
Selecţii în româneşte 310
Alte selecţii 310
Corespondenţa şi arhive multimedia 312
Corespondenţa legată de Matila Ghyka 312
Prezenţe multimedia 317
Apariţii în enciclopedii străine 318
Referinţe la opere la data apariţiei lor 319
Referinţe bibliografice în România postbelică (ordonate cronologic) 336
Bibliografie 352
Alte referinţe bibliografice 368
Lista figurilor 371
Lista ilustraţiilor 372
Anexe 374
Apendix A. Distincţii primite de-a lungul timpului 374
Apendix B. Activitatea în Marina Militară 376
Apendix C. Cronologie diplomatică 378
Apendix D. Persoane – rude şi prieteni, care apar în memorii sau sunt legate de Matila Ghyka 382
Constrâns de editor să reducă drastic numărul de pagini, Vasile Cornea a reușit, în pofida tuturor canoanelor unei astfel de sensibile întreprinderi, să realizeze o lucrare sintetică de o remarcabilă ținută științifică, clară, concisă și pe înțelesul tuturor. O evocare captivantă prin stilul narativ fluent și convergent, decriptat și voluntar, pigmentat cu amănunte, confesiuni, picanterii, deducții și evaluări care fac lectura atractivă și personajul și mai fabulos.
Chiar dacă în ultimii ani, despre Matila Ghyka ca romancier se ocupă, din perspectiva fenomenologiei, cu o obsesivă și onorantă distincție, doamna Ilina Gregori, fostă universitară la Berlin, cu scrieri profunde atât în limba română cât și în germană, Vasile Cornea are marele avantaj al întâietății faptice. Descifrând filă cu filă, an după an, marele mister existențial al personajului său, a finalizat „înainte de termen” procedura de recuperare și a curmat (auto)exilul faimosului său prinț.
A avut această inspirată revelație și o disponibilitate atemporală, a trudit cu răbdare, și-a pus în valoare ca nimeni altul tactul și, cu arta de a se face „luntre și punte”, l-a urmărit tacit în siajul peregrinărilor sale și l-a readus teafăr acasă, pe meleagurile sale natale.
Cunoscându-i câtuși de puțin acribia, inspirația instinctuală și abilitățile de explora și de a se (re)conecta la trecut prin cele mai greu imprevizibile subterfugii, aștept ca eruditul domn Vasile Cornea să ducă bătălia pentru Matila până la capăt. Și să continue cu reverberațiile presei naționale și mai ales occidentale, corespondență, memorialistică și alte varii teme identificate și invocate deja în volum dar insuficient dezvoltate, din rațiuni strict editoriale.
Până la proba contrarie, „dau lumii de știre” că îl proclam, fără rezerve, pe camaradul și prietenul meu Vasile Cornea, cel mai avizat și autorizat biograf al prințului Matila Ghyka.
O dovadă în plus că, mai devreme sau mai târziu, istoria așează fără rezerve spiritul alături de geniu.
 
Sursa foto: Colecția Vasile Cornea
 
Despre Marian Moşneagu
 
Comandor (r) dr. Marian Moşneagu s-a născut în Bucovina, însă destinul l-a trimis la Liceul Militar de Marină din Constanţa. A urmat apoi cursurile Institutului „Mircea cel Bătrân” (1980-1984) şi ale Facultăţii de Litere, Istorie, Drept şi Teologie, specializarea Istorie, din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa (1995-1998). Ulterior, a devenit doctor în Istorie, la Universitatea din Craiova (2004). A fost director al Muzeului Marinei Române (2001-2006) şi şef al Serviciului Istoric al Armatei (2007-2016).  
 
Citește și:
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii