Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
22:01 07 12 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#sărbătoreșteDobrogea141 Personalitatea și importanța Sfântului Cuvios Dionisie Exiguul, „Părintele erei creștine“ (document)

ro

21 Nov, 2019 00:00 947 Marime text

Teritoriul Scytiei Minor, Dobrogea de astăzi, a fost binecuvântat prin propovăduirea Evangheliei lui Hristos de „Întâiul Chemat” între apostolii, Sf. Andrei, fratele lui Petru. Astfel, creștinismul, de sorginte apostolică, din Scytia Minor( Dobrogea) a luat un avânt considerabil, dezvoltându-se și înflorind prin ”corola” de sfinți care i-au urmat Sf. Ap. Andrei, sfinți care au marcat prin prin personalitățile lor teologice, duhovnicești și culturale viața Bisericii Universale.

În afară de Sfântul Ioan Casian, o a două mare personalitate din rândurile monahale care s-a făcut cunoscută în planul vieții Bisericii Universale , a fost Sf. Cuv. Dionisie Exiguul. El a atras atenţia multor cercetători care l-au numit ”erudit daco-roman”, sau ”Dionisie Romanul, o podoabă a Bisericii noastre strămoşeşti”. S-a născut în Scythia Minor între anii 460-470 şi a murit în Italia, la Vivarium, pe la 545-550.1

La fel ca şi Sfântul Ioan Casian, el s-a format în şcolile şi mănăstirile din Dobrogea, după metode şcolare şi duhovniceşti asemănătoare. A intrat de tânăr în mănăstire ca şi Sfântul Ioan Casian, a ajuns în Orient pentru a cunoaşte mediul monahal din aceste părţi, dar din cauza răspândirii monofizitismului, a rămas puţină vreme acolo şi a plecat la Constantinopol unde rămâne o vreme greu de precizat; de acolo se duce, spre sfârşitul anului 496, la Roma, la chemarea papei Ghelasie, care avea nevoie de traducători din greacă în latină. În Italia a rămas până la sfârşitul vieţii lucrând în timpul păstoririi a zece papi.

În mănăstire sau şcoală, Dionisie a avut printre îndrumători şi pe Petra, devenit, către sfârşitul secolului V, episcop al Tomisului şi căruia îi scrie cu recunoştinţă din Italia, adresându-i-se: ”Domino beatissimo patri, Petro episcopo”, apoi: "mi-aduc aminte de binefacerile voastre, venerabile părinte şi podoaba aleasă a învăţătorilor lui Hristos şi am mereu înaintea ochilor minţii râvna sfântă pentru hrana duhovnicească pe care o cheltuiaţi cu mine când eram copil, râvna pe care nici spaţiul nici timpul nu o pot uita; vă rog să primiţi o mulţumire pe care ştiu că nu pot să v-o dau la înălţimea cuvenită”.2

Din îndepărtata Italie, Dionisie îşi aduce aminte cu dor de pământul ţării sale şi de oamenii locului, la fel ca şi predecesorul său, Casian: ”Poate este un lucru nou celor neştiutori, că Scythia, care se arată îngrozitoare prin frig şi în acelaşi timp prin barbari, a crescut bărbaţi plini de căldură şi minunaţi prin blândeţea moravurilor. Că lucrul stă aşa, eu îl ştiu nu numai printr-o cunoaştere din naştere, ci mi l-a arătat şi experienţa. Se ştie că acolo (în Scythia Minor), într-o comunitate pământească deschisă (exposita terrena congregatione) am fost renăscut cu harul lui Dumnezeu prin taina botezului şi am fost învrednicit să văd viaţa cerească în trup fragil a preafericiţilor Părinţi (călugări), cu care acea regiune se mândreşte ca de o rodire duhovnicească deosebită”.3

Din textul de mai sus reiese larga dezvoltare a monahismului în Dobrogea în vremea în care trăia Sf. Cuv. Dionisie şi ca printre ”bărbaţii plini de căldură şi minunaţi prin bunătatea moravurilor” şi-a făcut ucenicia şi el la vârsta tânără ("in came fragili"). Mediul în care s-a format Sf. Cuv. Dionisie este acela al ”călugărilor sciţi”, cu care a rămas în legătură şi i-a sprijinit atunci când se afla în Italia.

Sf. Cuv. Dionisie a fost, ca şi Sfântul Casian, bine instruit în şcoală şi mănăstire, încât a devenit un reputat cunoscător al limbilor latină şi greacă, de aceea este invitat să meargă la Roma de către papa Ghelasie (492-496). În activitatea pe care o depune în Italia, vedem că în afară de traduceri a fost şi profesor la o ”Academie” din Vivarium (în Calabria, sudul Italiei), întemeiată de Casiodor şi unde a predat Dialectica.

Pregătirea lui teologică şi filosofică trebuie să fi fost de asemenea bună, fiindcă altfel nu putea realiza traduceri din marii Părinţi ai Bisericii. Avea bune cunoştinte de astronomie aşa cum a dovedit în lucrările sale de cronologie bisericească, iniţiind pentru prima oară era creştină, adică numărarea anilor de la naşterea Mântuitorului Iisus Hristos, nu de la împăratul persecutor Diocleţian, cum era până atunci.
a) Traduceri din Sfinţii Părinţi:
1. Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre crearea omului;
2. Două scrisori ale Sfântului Chiril, a XLV-a, a XLVI-a, către Successus (primatul diocezei Isauria), lucrare închinată "fraţilor preaiubiţi, Ioan şi Leontie din Scythia";
3. Scrisoare sinodală din anul 430 a Sf. Chiril al Alexandriei către Nestorie, patriarhul Constantinopolului (Ep. XVII). În prima parte, Dionisie expune rătăcirea teologiei lui Nestorie, iar în cea de-a doua cele 12 anatematisme.
4. Tomosul patriarhului Proclu (434-447) către armeni, o lucrare cerută de episcopii din Armenia pentru a combate învăţăturile eterodoxe ale vremii, mai cu seamă ale lui Teodor de Mopsuestia. Proclu scrie acest tomos expunând învăţătura hristologică despre cele două firi într-o singură Persoană, combătându-l pe Teodor de Mopsuestia. Sf. Cuv. Dionisie trimite traducerea şi călugărilor sciţi, iar în prefaţa critică pe partizanii lui Nestorie, care susţineau că Iisus Hristos nu este unul din Treime, ci o a patra persoană, în afara Ei. De aceea, Dionisie, împreună cu ceilalţi călugări sciţi, apără adevărul creştin ca ”Unul din Treime a suferit pentru noi cu trupul”.
b) Traduceri de canoane. Canoanele date de cele patru sinoade ecumenice şi de cele locale au o importanţă deosebită pentru organizarea şi viaţa Bisericii. Ele reglementează viaţa creştină şi au în acelaşi timp un bogat conţinut doctrinar. Însă, cum toate cele patru sinoade ecumenice recunoscute de ambele Biserici mari, Ortodoxă şi Romano-Catolică, s-au ţinut în răsăritul bizantin, unde limba greacă era predominantă, iar hotărârile au fost consemnate în această limbă, mai greu perceptibilă în apus, se simţea deci nevoia unui acces mai uşor la ele, care nu putea fi realizat decât prin traduceri în limba latină. Sarcina i-a fost încredinţată Sf. Cuv. Dionisie, care avea cunoştinţele lingvistice şi pregătirea teologică de a reda corect şi plăcut ceea ce traducea. Ostenelile Sf. Cuv. Dionisie s-au concretizat în traducerea canoanelor primelor patru sinoade ecumenice - Niceea, Constantinopol, Efes şi Calcedon -, şi a unor sinoade locale. În afară de aceste traduceri, Dionisie a editat într-o primă colecţie Decretatele pontificale, de la papa Siricius (385-398) până la Anastasius (496-498), în care sunt grupate 38 de scrisori papale importante.

O a doua colecţie datează din timpul păstoririi papei Simahus (498-514), pe care-o anexează primei, constituind împreună Collectio Dionysiana sau Dionysiana.

Apoi, a treia colecţie o realizează în timpul papei Hormisdas (S VI-523). Strădaniile acestea atât de ample în domeniul canoanelor i-au adus lui Dionisie un primat necontestat în drept canonic, el fiind recunoscut ca părinte al acestei discipline.

Cum am mai amintit, Sf. Cuv. Dionisie a avut în preocupările sale şi biografiile unor sfinţi, cu scopul de a crea modele de viaţă morală dusă în duhul Evangheliei şi al tradiţiei apostolice. În acest domeniu se cunosc câteva titluri: Viaţa Sfântului Pahomie cel Mare, după un autor grec necunoscut, iar prefaţa este adresată unei nobile romane, poate Galla, fiica patricianului Symachus; Descoperirea capului Sf. Ioan Botezătorul, lucrarea lui Marcel şi este un elogiu al Sfântului Ioan Botezătorul şi al vieţii monahale şi Pocăinţa Sfintei Taisia.
c) Ultima categorie de lucrări este cea de cronologie şi poate fi considerată originală:
Liber de Paschate; Argumente pascale, două scrisori: De ratione Paschae cuprind următoarele texte: 1) Praefatio (ad Petronium episcopum); 2) Cyclus decemnovennalis; 3) Argumenta Paschalia; Proterii episcopii Alexandrini epistola ad Leonem pupam; Epistola de ratione Paschae (ad Bonifatium primicerium et Bonum secundicerium); 4) Epistulae duae de ratione Paschae (ad Petronium episcopum).

Noutatea cea mai de seamă în lucrările sale de cronologie este, aşa cum am mai amintit, că Sf. Cuv. Dionisie renunţă la calcularea tradiţională a anilor, care avea punct de plecare întemeierea Romei (754 a.Hr.) ori împăraţi romani. El începe datarea evenimentelor cu Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos: "Eu nu am voit să pun la bază calculelor mele amintirea acelui om fără de lege şi persecutor (Diocletian), ci mai degrabă am ales să socotesc anii de la Întruparea Domnului nostru Iisus Hristos, pentru ca, astfel, să fie tuturor mai cunoscut începutul nădejdii noastre şi pentru ca să apară mai clară cauza răscumpărării neamului omenesc, adică Patimile Mantuitorului nostru.4

Dionisie a ţinut seama de hotărârile Sinodului I ecumenic de la Niceea, care prevedeau că Sfintele Paşti să fie sărbătorite la data calculată de Patriarhia de Alexandria, pe baza cercetărilor locale de astronomie. Astfel, el preluând calendarul alexandrin a alcătuit prin anii 525-526 tabela pascală pe o lungă perioadă de timp. Acceptarea acestui sistem a rezolvat problema pascală pentru apus, împrumutând calculul răsăritean.5

Unii cercetători atribuie Sf. Cuv. Dionisie şi o culegere de texte din Sfinţii Părinţi (Exempla Sanctorum Patruum) alese cu scopul de a avea o documentare patristică care să justifice ortodoxia formulei theopaschite a călugărilor sciţi şi să se adauge mărturiilor scripturistice şi celor de logică teologică. Există şi opinia contrară atribuirii acestei lucrări lui Dionisie, dar mai puţin credibilă. Autorul a ales o sută de texte din operele lui Ciprian de Cartagina, Ilarie de Pictavium, Athanasie cel Mare, Grigorie de Nyssa, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul, Ambrozie şi Fericitul Augustin. Ţinând seama de angajarea lui Dionisie de partea călugărilor sciţi în apărarea formulei theopaschite, este posibil ca el să fie autorul acestei lucrări.6

Opera lui Dionisie, variată, amplă şi valoroasă a fost de mare folos creştinătăţii întregi, contribuind mult la cunoaşterea celor două lumi, a răsăritului şi a apusului, şi la schimbul de valori dintre ele. Prestigiul său a fost mare chiar în timpul vieţii, bucurându-se de aprecierea unor personalităţi de prim rang, cum a fost Casiodor, prim-ministru al regelui Teodoric cel Mare şi autor de lucrări istorice şi literar-ştiinţifice. Casiodor l-a cunoscut foarte bine pe Dionisie şi o lungă perioadă de timp au fost amândoi profesori la Vivarium. Psiholog şi fin observator, Casiodor ne-a lăsat un portret impresionant al lui Dionisie privind aptitudinile sale intelectuale şi ţinuta morală, din care spicuim: ”Naşte încă şi astăzi Biserica universală bărbaţi iluştri, strălucind de podoabele dogmelor adevărate. Căci a fost în zilele noastre şi călugărul Dionisie, scit de neam (scytha eatione) dar după caracter cu totul roman (sed moribus omnirto Romanus), foarte învăţat în amândouă limbile, dovedind prin faptele sale echilibrul sufletesc pe care îl învăţase din cărţile Domnului. A cercetat Scripturile cu o râvnă atât de mare şi le-a înţeles astfel, încât oriunde ar fi fost întrebat, avea răspunsul pregătit, dându-l fără nici o ezitare. Acesta a predat dialectica cu mine şi a petrecut cu ajutorul lui Dumnezeu foarte mulţi ani din viaţă în cadrul învăţământului glorios. Mi-e ruşine să spun despre un coleg ceea ce nu găsesc în mine, în el era mai multă simplitate unită cu înţelepciunea, smerenie unită cu ştiinţa, elocinţă însoţită de sobrietate, încât el nu se socotea superior nimănui, sau unul dintre cei din urmă slujitori, deşi era vrednic, fără îndoială de societatea regilor. Acesta a strâns laolaltă cu marea lumină a elocinţei sale, căci era simplu şi înţelept, din exemplarele greceşti, canoanele bisericeşti, potrivit cu obiceiurile sale, pe care Biserica romana le-a însuşit astăzi printr-o folosinţă frecventă... şi multe a tradus din greceşte în latineşte, care pot să fie spre folosul cerinţelor bisericeşti. El se folosea cu o pricepere atât de mare de latină şi de greacă, încât orice cărţi greceşti lua în mână le traducea fără poticnire în latineşte şi, la fel, pe cele latineşti le citea în greceşte, încât credeai că aceasta este scrisă aşa cum o pronunţă gura sa, cu o iuţeală nestăvilită... Între alte virtuţi... a avut şi acest lucru admirabil, anume că deşi se dăruise lui Dumnezeu în întregime, nu refuza să ia parte la întâlniri cu oameni de lume. Era de o castitate rară, deşi vedea zilnic soţiile altora; blând deşi era mânat de firea pătimaşă a celor mânioşi; vărsa lacrimi mişcat de durere, când auzea cuvinte necuviincioase în timpul veseliei; postea fără să reproşeze celor ce mănâncă. Mai mult, lua parte la mese, dorind ca între bucatele trupeşti să împărtăşească totodată bogăţii sufleteşti. Că dacă mânca totuşi uneori, mânca puţin şi mai ales mâncăruri comune. Din această cauză socotesc că cel mai mare gen de înfrânare este să fii între plăcerile omeneşti şi să păstrezi măsura cumpătării. Dar ca să ne referim la bunele podoabe ale minţii lui, cu un cuvânt de laudă, putem spune că era un credincios integru, legat total, cu statornicie, de rânduielile strămoşeşti”.7

Astfel,  Sf. Cuv. Dionisie Exiguul, personalitate marcantă a Scytiei Minor( Dobrogea de astăzi), rămâne cunoscut în istorie ca părintele dreptului canonic apuseanpă­rin­tele teologiei morale ştiinţifice şi părintele erei creştine.


În secțiunea Documente puteți vizualiza CV-ul părintelui Ionuț Rusu.


Sursa foto: Imaginea a fost pusă la dispoziție de pr. Ionuț Rusu


Citește și:

ZIUA de Constanţa #sărbătoreşteDobrogea141, sub semnul lui Dionisie Exiguul „Ziua Dobrogei“, la a treia
ediţie, cu o temă în premieră - „Dobrogea în documente diplomatice româneşti. 1878-1884“


#sărbătoreşteDobrogea141 Dionisie cel Smerit - Detalii inedite și mărturii de epocă despre creatorul cronologiei creștine Anno Domini

#sărbătoreşteDobrogea141 Dionisie Exiguul, dobrogeanul care a calculat data naşterii lui Iisus Hristos

 
1 Patrologia latina, vol. 67, apud Acad. Prof. Dr.Emilian Popescu, Viata și patimirile Cuviosului Dionisie Exiguul.
2 Ibidem.
3 Cassiodor, Istoria Bisericească Tripartită, în col. ”Părinți și Scriitori Bisericești”, vol. 75, trad. de Liana și Anca Manolache, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1998.
4 Nestor Vornicescu, Primele scrieri în literatura noastră (sec. IV-XVI), Craiova, 1984, p. 72-73.
5 Teodor M. Popescu, Problema generalizării datei Paştelor, în rev. ”Ortodoxia”, 1964, nr. 3, p 362-364.
6 Vezi Acad. Prof. Dr. Emilian Popescu, op. cit.
7 Casiodor, Istoria Bisericească Tripartită, în col. ”Părinți și Scriitori Bisericești”, vol. 75, trad. de Liana și Anca Manolache, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1998.
Comentarii








Cele mai recente postari