Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
23:46 23 09 2021 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#DobrogeaDigitală Obiective din Medgidia – Seminarul musulman și Panairul

ro

26 Aug, 2021 00:00 1776 Marime text
  • Medgidia a fost locul unde se desfășura cel mai mare târg din Dobrogea. 

Cartea „Medgidia - 100 de ani de istorie (1918-2018). Oameni, locuri, fapte, trecut, prezent. Documente și Fotografii“, semnată de Adrian Ilie, publicată de editura Ex Ponto, în anul 2018, este o lucrare de referință asupra Medgidiei. Cele 224 de pagini proiectează retrospectiva ultimului secol din istoria orașului, prezentând cu lux de amănunte informații mai puțin știute de public.
 
Pe 2 septembrie 1856, Sultanul Abdul Medgid, unul dintre marii reformatori ai vremii, alături de guvernatorul Sayd Mârza Pașa, întemeiază orașul Medgidia. Urbea a rezistat de-a lungul timpului, înviind după războaie, ba chiar prosperând și dezvoltându-se.

De-a lungul timpului, în Medgidia s-au construit o mulțime de  imobile care au căpătat o istorie ce merită a fi adusă în atenție.
 

Seminarul musulman

 
Inițial seminarul a fost la Babadag, dar în 1901 a fost mutat la Medgidia, dispunând de opt clase și dormitoare.  Povestea lui la Medgidia a început datorită locuitorilor urbei care au finanțat prin donații lucrările.
 
„Un organizator al Seminarului a fost Ibrahim Themo. Acesta a propus acordarea unor burse anuale, pentru elevii musulmani săraci, din provincie. A publicat două volume ale «Dicţionarului turc-român» şi lucrarea «Conducătorul conversaţiunei» în limba română şi limba turcă ( în anul 1915). În anul 1939 publica la Medgidia, «Amintirile mele în legătură cu înfiinţarea Asociaţiei Uniune şi Progres şi cu serviciile mele în slujba patriei şi a revoluţiei naţionale»“
 
În 1904 se realizează un Regulament de Organizare și funcționare al Seminarului, destinat unei mai bune organizări. Prin „educaţia morală şi adaptarea elevilor trebuinţelor noastre de stat, va face, bineînţeles, obiectul celor mai vii preocupări din partea comisiunii”, spunea ministrul Spiru Haret. „Acela care a dat viaţă Seminarului musulman este nemuritorul Spiru Haret” spun cunoscătorii locului.
 
„Construcţia Seminarului respecta arhitectura unei medrese otomane, având o curte interioară cu portice pe laturi, având sala de rugăciune pe latura sudică. Materialele au fost de slabă calitate, iniţial construcţia având un caracter temporar. Ulterior se va realiza mica geamie (mesgid), la câţiva ani de la construcţia medrese, probabil prin anul 1904. Acestei construcţii i se adaugă şi un vestibul, la o dată ulterioară. Clădirea avea amprentă la sol, pe un singur nivel, având o curte interioară cu un portic (prispă) ce se regăsea pe toate cele patru laturi ale curţii interioare.“
 
Alexandru Alecu, Ali Hagi Mustafa au fost printre primii directori. A urmat și Demirgean Hagi Mahmut, director al seminarului care a dezvoltat incredibil locul. Datorită implicării a fost decorat cu ordinul „Coroana României“ și „Serviciul Credincios“. Manualele veneau de la Constantinopol, astfel cei care beneficiau de ele fiind scutiți de taxe.
 
„Durata studiilor era de opt ani, cu examen de absolvire la final în faţa unei comisii speciale, formată din reprezentanţi ai Ministerului şi din profesori ai şcolii. Diploma de absolvire conferea absolvenţilor dreptul de a ocupa posturi de imami şi de învăţători în limba turcă. Studiile de cultură generală se realizau în limba română studiindu-se: limba română, istoria românilor, istoria universală, geografia, ştiinţele naturii, ştiinţele fizico-chimice, matematică, drept administrativ, drept constituţional, igiena, medicina populară, cultura pomilor, a zarzavaturilor, muzica, desen, gimnastică şi pedagogie. în limba turcă studiau: limba şi literatura turcă, istoria religiei şi a Islamului, iar în limba arabă: Coranul, interpretarea Coranului, muzica bisericească.“
 
Multe informații prețioase se găsesc în anuarul Seminarului musulman din Medgidia  tipărit între anii 1904-1933.  Între 1920-1967 sunt 402 absolvenți din cei 502 de elevi înscriși.
 
Din 1995 locul seminarului va fi luat de Liceul Teologic și Pedagogic „Kemal Ataturk“.

 

Panairul - târg tradiţional renumit

 
Panairul a fost înființat în 1752 fiind de la început un loc comercial de mare mărime. Prestigiul acestuia a tot crescut odată cu trecerea timpului, având un rol primordial în dezvoltarea urbei.
 
„Un număr mare de negustori străini veneau cu produse industriale europene, precum: încălţăminte, haine, draperii, bumbăcării şi obiecte de factură orientală. Un rol important în comerţul cu cereale a revenit grecilor, care se preocupau de tranzacţiile cu aceste produse. în toate târgurile Dobrogei existau hanuri, cele mai importante fiind hanul călugărilor, hanul Panairului şi hanul de Ia Bahadag. În vreme de război, târgul se organiza pentru asigurarea bunurilor atât de necesare locuitorilor.Indiferent de vremuri şi de dominaţie se organizau târguri care canalizau toate energiile creatoare, atât la nord cât şi la sud de Dunăre.
 
După 1878, odată cu reintegrarea Dobrogei şi a Deltei Dunării în cadrul statului român, provincia va cunoaşte o dezvoltare alertă şi o prosperitate pentru toţi locuitorii săi. Bâlciurile ofereau locuitorilor posibilitatea de a obţine mărfurile care le erau necesare, iar pe moşiile celor care se organizau, multe avantaje.“
 
În 1947 primăria primea cereri din partea negustorilor pentru deschiderea de tarabe la Medgidia. Printre aceștia îi amintim pe Aurel Ciubureanu, din Bucureşti- voiajor, Stelian Dumitrescu , din Ploieşti - lanţ electric şi o prăvălie, Costel Bârzoagă, din Călăraşi - „panorame cu distracţii publice”. Chim Calciu, din Bucureşti - tir cu arme, Costică Bălulescu, din Bucureşti - cu dulciuri.
 
„Până în 1877, târgul a avut un rol primordial în dezvoltarea Dobrogei, comercializând produse străine, valorificând articolele autohtone şi stabilind o legătură trainică şi de nezdruncinat între românii din stânga fluviului, cu cei din dreapta Dunării. După anul 1878, târgul s-a confruntat cu fenomenul general de modernizare a economiei româneşti, dar a continuat să existe în acelaşi loc, având o existenţă neîntremptă până în 1947.“

 
Sursă foto și de documentare: „Medgidia - 100 de ani de istorie (1918-2018). Oameni, locuri, fapte, trecut, prezent. Documente și Fotografii“,  de Adrian Ilie
 
Citește și:

Medgidia la începutul secolului XX
 
Medgidia în perioada interbelică

Medgidia în perioada comunistă (I)

Medgidia în perioada comunistă (II)

Obiective din Medgidia - Palatul Comunal, Geamia „Abdul Medgid“, Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel“

 

Galerie foto:


Comentarii








Cele mai recente postari