Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
18:42 27 01 2021 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#Dobrogea Digitală În memoria domnului Ioan Popișteanu

ro

18 Nov, 2020 00:00 1667 Marime text



În toamna anului 2001, la începutul anului patru de facultate, proaspăt căsătorit, eram în căutarea unei parohii. Pe lista parohiilor vacante de la Arhiepiscopia Tomisului, era trecută și parohia Cîrjelari, spre care am vrut să mă îndrept. Am aflat că se află în județul Tulcea, protoieria Babadag și am întrebat în stânga și-n dreapta, mai ales persoanele din județul Tulcea, unde anume se află această localitate. Nimeni n-a știut să-mi răspundă, nimeni nu auzise de Cîrjelari. Soția mea, fiind prietenă cu bibliotecarele de la biblioteca Universității „Ovidius”, a mers pentru a cere o hartă detaliată a județului Tulcea, în speranța că așa vom localiza parohia Cîrjelari. Bibliotecara a rămas surprinsă că ne interesăm de satul Cîrjelari și ne-a spus că șeful ei, adică directorul bibliotecii, domnul Ioan Popișteanu, este din Cîrjelari. S-a dus și i-a spus că un tânăr teolog se interesează de satul Cîrjelari pentru a fi preot acolo, iar a doua zi, la ora 8, am avut prima întâlnire cu domnul Ioan Popișteanu în biroul acestuia de la bibliotecă. De la prima întâlnire  a fost o plăcere să stau de vorbă și să mă sfătuiesc cu dumnealui. În apropierea Crăciunului din acel an am fost hirotonit preot și am mers chiar cu două zile înainte de Crăciun în parohia Cîrjelari, parohie pe care nu o mai văzusem niciodată, însă domnul Popișteanu mobilizase tot satul pentru primirea mea. Și într-adevăr am fost primit în parohie deosebit de frumos, cum nici nu gândeam. Timp de două-trei zile cred că nu a fost persoană din sat care să nu treacă pe la casa parohială și să ne ureze bun venit. Domnul Popișteanu mă avertizase că biserica se afla într-o stare avansată de degradare (structura de rezistență grav afectată, ploua în biserică, turla mare era în pericol de prăbușire).


Din 2002 am început lucrările de consolidare la biserică și lucrări de modernizare la casa parohială, iar domnul Popisteanu a fost un sprijin de nădejde în această misiune. L-a adus inclusiv pe cumnatul dumnealui, arhitect, să vadă biserica și să ne dea soluțiile tehnice pentru consolidarea ei. Devenise deja o obișnuință, ca, de câte ori venea în sat la casa părintească sau la mormântul părinților, să ne întâlnim la biserică sau la casa parohială sau de câte ori ajungeam eu la Constanța să ne întâlnim în biroul său de la bibliotecă.

A avut o strânsă legătură și cu IPS Teodosie,  și a mijlocit venirea Înaltului Ierarh la o slujbă în parohie, slujire arhierească, care nu mai avuse loc în biserica din Cîrjelari, de peste 50 de ani, fiind cu adevărat o sărbătoare pentru întreaga comunitate.

A fost cu adevărat un fiu al satului, nu lipsea niciodată de Paștele Blajinilor de la mormântul părinților, având o dragoste sinceră pentru satul în care a trăit și s-a născut. Cu toate că era plecat cu mulți ani din sat, de câte ori ne întâlneam, vorbea cu multă afecțiune despre prietenii din copilărie, despre școala din sat, despre profesorii pe care i-a avut, despre cum era trimis de către învățătorul său, elev fiind, să-i mediteze pe copiii de etnie romă din sat și cum în timpul meditațiilor devenea captivat de virtuozitatea  acelor copii romi, la diferite obiecte muzicale. Am păstrat legătura și după ce m-am transferat de la parohia Cîrjelari, iar moartea dumnealui, atât de fulgerătoare, m-a întristat profund.
Îi păstrez o veșnică amintire, de când a trecut la Domnul, pomenindu-l mereu la fiecare Sfântă Liturghie, alături de cei dragi ai mei.
 
Citește și:

#Dobrogea Digitală: O viaţă sub semnul cărţii

 
Comentarii








Cele mai recente postari