#CiteșteDobrogea Străzile Constanței. Denumiri de-a lungul timpului (XLVIII). Transportul public constănțean după cel de-al Doilea Război Mondial

 

 
Vă propun o temă interesantă cu privire la transportul public pe străzile orașului Constanța, după cel de-al Doilea Război Mondial.În perioada 1939-1942 numărul mașinilor destinate transportului public local a fost în scădere, de la 38 de mașini, la 6 mașini, în anul 1942, ca urmare a perturbării circulației traseelor, a bombardamentelor din timpul războiului, realizate de aviația sovietică. O parte a acestor mijloace de transport a fost rechiziționată, făcând imposibilă organizarea unui serviciu de transport public în oraș. În timpul războiului, transportul public a avut de suferit.

După anul 1945, odată cu terminarea războiului, va începe reorganizarea rețelei de transport public local. În anul 1946 lua ființă cooperativa Transportul Dobrogean, cooperativă de transport, ce avea sediul în strada Griviței, nr.2. Administratorul acestei cooperative era Aurel Bârsan, ce asigura buna funcționare a celor 25 de autobuze, aflate în proprietatea a 24 de proprietari. Proprietarii încheiau un contract de concesiune și depuneau 10.000 lei garanție. Contractul de concesiune cu Primăria Constanței, se încheia la 26 august 1946, având numărul 11811.

La 20 martie 1948, primarul municipiului Constanța, Gheorghe Olteanu, informa Ministerul de Interne, cu privire la concesionarea transportului către cooperativa Transportul Dobrogean. Se hotăra rezilierea contractului cu cooperativa de transport public în cazul în care se înregistrau nerespectarea clauzelor contractuale și nemulțumirea locuitorilor.Călătorii reclamau de cele mai multe ori faptul că mașinile erau incomode, nu aveau scaune suficiente, aveau culori diferite, uneori nu aveau uși și înregistrau defecțiuni la sistemul de frânare. Se invoca faptul că autobuzele nu se prezentau în cele mai bune condiții de curățenie și de confort pentru călători. Se solicita ca traseul Liniei 3 să se prelungească până în strada Fulgerului, pentru a deservi cartierul Coiciu și Movilă, iar Linia 4 să se prelungească până în cartierul Palas, la intrarea în oraș.



După preluarea puterii politice de către comuniști, odată cu abdicarea regelui Mihai I, la 30 decembrie 1947, situația se va schimba, iar ulterior va avea loc procesul de naționalizare a bunurilor mobile și imobile din 11 iunie 1948. În iulie 1948 se demola sediul fostei societăți de transport public local Săgeata,ce operase în perioada interbelică, aflată la un grad avansat de degradare.
Prin adresa nr. 10079 din 18 iunie 1948, Federala Constanța avea în vedere lichidarea cooperativei Transportul Dobrogean. Concesionarea transportului în comun către particulari, înceta să mai existe. Proprietatea privată devenea proprietate publică, comună. Adresa era semnată de Dumitru Protopopescu , director al Institutului Național al Cooperației.
La 30 iulie 1948 lua ființă Exploatarea Comunală a Transportului în Comun de persoane din municipiul Constanța, în conformitate cu decizia Comisiei interimare și a aprobării Ministerului Afacerilor Interne.

Putem conchide prin a spune că în perioada războiului, transportul public a avut foarte mult de suferit, călătorii neavând alternative de transport, iar după încetarea războiului și preluarea puterii politice de o nouă forță politică, transportul public va fi organizat pe noi coordonate.
 
Bibliografie selectivă:
SJANC, Fond Primăria Constanța, dosar 40/1942
SJANC, Fond Primăria Constanța, dosar 17/1948
Buletinul societății politehnice din România, nr.1-2, an 58, ian.-feb. 1944
***Tezaurul documentar dobrogean, Direcția Generală a Arhivelor Statului, București,1988
Petre Covacef, Onomastica străzilor din Constanța, Editura Ex Ponto, Constanța, 2010

Despre Adrian Ilie
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri post universitare - Universitatea din București.
Director din anul 2020 al Colegiului Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
 
Citește și:
#citeșteDobrogea Străzile Constanței. Denumiri de-a lungul timpului (XLVII). Tramvaiele de la Odessa