Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
06:06 25 07 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Blestemul pământului de la Periprava Nu s-a putut identifica niciun martir. Oasele deținuților politic au fost înhumate la Mănăstirea Dervent

ro

21 Nov, 2023 17:00 2825 Marime text

Cum scheletele deținuților politic care au fost înmormântați în cimitirul din Periprava zăceau de atâta amar de vreme la Institutului de Medicină Legală Bucureşti, istoricul Marius Oprea a decis să fie duse la Mănăstirea Dervent din județul Constanța.
 
„Este vorba de scheletele a 79 de deținuți politic. Cum nu s-a reușit identificarea lor, aceste oseminte ar fi ajuns, conform procedurilor, în categoria de deșeuri biologice, ceea ce ar fi presupus îngroparea într-o groapă comună, pentru a doua oară, la Străulești. Martirii ar fi primit o cruce pe care ar fi scris «necunoscut», spune istoricul Marius Oprea.
În campaniile de căutare a deținuților politic din cimitirul de la Periprava, istoricii și arheologii au făcut nenumărate solicitări publice pentru ca românii care știau că au înaintași morți în lagăr să se prezinte pentru a le fi prelevate probe care să fie comparate cu cele ale celor îngropați. „Rudele au venit, s-au prelevat probe, dar în cele aproape 20 cazuri, ni s-a spus de la Institutul de Medicină legală că probele sunt neconcludente. Cred că este vorba de natura solului de la Periprava, dar și a faptului că morții au fost îngropați la mică adâncime. Pe de altă parte, putem vorbi și de lipsa de aparatură de la noi, care face imposibilă extragerea de ADN din țesuturi. Dacă ar fi să emit o ipoteză care se apropie de teoria conspirației, aș putea să mă gândesc că, dacă s-ar fi găsit ADN în unele cazuri și unii dintre aparținători ar fi depistat înaintașii lor îngropați la Periprava, s-ar fi creat un precedent periculos și statul ar fi fost pus în fața unor costuri foarte mari“, spune Marius Oprea, cel care a desfășurat mai multe campanii de cercetare arheologică în cimitirul din Periprava Tulcea.
Așa se face că 79 de resturi umane au ajuns la Mănăstirea Dervent. „La data de 10 mai a acestui an, am întreprins cea mai stranie călătorie: cu o maşină încărcată cu 70 de cutii, conținând tot atâtea schelete ale deținuților, morţi în lagărul de la Periprava. La Institutul Național de Medicină Legală Mina Minovici am fost primit cu o mare solicitudine şi am fost ajutat să încarc osemintele, nefericit ambalate în cutii de «deșeuri biologice»: alte ambalaje mai potrivite nu existau în dotarea INML“, povestește istoricul Marius Oprea.
„Am ales, pentru cei de la Periprava, ca loc de ultim popas Mănăstirea Dervent, nu numai pentru că acolo am găsit din primul moment înţelegere şi înlesnire a odihnei de veci a celor morţi, ci şi pentru că e totuşi în Dobrogea, unde morţii au fost găsiţi, dar şi aproape pe malul Dunării, care a fost hotarul de apă între viaţa şi moartea lor“, mărturisea Marius Oprea.
 


Morții care au așteptat dreptatea de peste 70 de ani
 
La Periprava, în perioada anilor 1959-1964, au fost înhumați o mare parte din deţinuţii politic decedați în colonia de muncă, însă, conform mărturiilor și documentelor, unii dintre ei au fost îngropați și în zona din jurul lagărului, iar cei care au fost transferați la unități medicale din Tulcea și Chilia Veche, unde au și murit, au fost îngropați în aceste localități.
La începutul anilor ’50 Periprava a funcţionat ca secţie a Formaţiunii Chilia, devenind de la 1 iulie 1957 o unitate penitenciară de sine stătătoare (Formaţiunea 0830). Scopul oficial al înfiinţării coloniei a fost construirea unui dig între localităţile Sfiştofca și Peripravai, ca măsură de protecţie împotriva inundării terenurile ce urmau să fie defrişate de stuf şi apoi desţelenite în vederea utilizării lor ca suprafeţe agricole.
De asemenea, se avea în vedere şi înălţarea şoselei din comuna Periprava pe o distanţă de mai mulţi kilometri. Astfel, începând din anul 1959, în zonă au fost aduşi mii de deţinuţii politici care au devenit majoritari în colonie până în 1964, când au fost aplicate graţierile colective. Scopul nedeclarat şi subînţeles al transferurilor de deţinuţi a fost exploatarea brutală a muncii acestora şi supunerea lor la un regim cu valenţe de exterminare.
Condiţiile nefavorabile din perioada în care unitatea a funcţionat ca formaţiune independentă au dus la decesul a cel puţin 124 de deţinuţi, identificaţi nominal, în majoritate politici, dar şi de drept comun, conform IICCMER.



Decesele au fost cauzate de înfometare, de frigul din sezonul rece, de lipsa apei potabile şi a asistenţei medicale, de accidente survenite în condiţii de muncă istovitoare şi de regimul de detenţie pe care mulţi l-au îndurat în lagărele şi închisorile unde au fost încarceraţi anterior.
„Unii dintre deţinuţi au fost împuşcaţi în diferite împrejurări, mai ales în cursul unor tentative de evadare. Toate acestea au fost potenţate de condiţiile specifice existente în Deltă şi de comportamentul abuziv şi violent al personalului coloniei. Printre cei răspunzători, în diferite grade, pentru ceea ce s-a întâmplat în colonia de la Periprava se află mai multe persoane, de la comandanţi, şefi de secţii, personal sanitar şi administrativ şi până la simpli gardieni, care în virtutea funcţiilor au ordonat, tolerat sau aplicat un regim de detenţie care avea ca principal scop distrugerea rezistenţei fizice şi morale a deţinuţilor, iar în cazul celor ale căror resurse de viaţă se epuizau, decesul. Există, de asemenea, vinovăţia indiscutabilă a înalţilor responsabili din conducerea Ministerului Afacerilor Interne şi, în ultimă instanţă, a liderilor de partid şi de stat din acea perioadă, asemenea practici fiind dictate sau sugerate pe cale ierarhică“, conform reprezentanților ICCMER.
Statul nu a mai avut bani pentru proiect
Începând din anul 2020, investigațiile de arheologie judiciară care privesc crimele regimului comunist din România s-au desfășurat sub patronajul Asociației Foștilor Deținuți Politic din România, după ce Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc a renunțat la proiect.
Cercetările au fost efectuate în zece campanii de un colectiv de arheologi și istorici alcătuit din Gheorghe Petrov (coordonator și responsabil științific), Paul Scrobotă, Horaţiu Groza, Gabriel Rustoiu și Ramona Maria Mocanu.
Finanțarea campaniei a fost asigurată din donații particulare colectate prin intermediul Fundației „Doina Cornea“, care a fost reprezentată la lucrările din teren de către Leontin Horațiu Iuhas și Marius Oprea.

Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Comentarii








Cele mai recente postari