#Dobrogea145 Delia Roxana Cornea, discurs manifest pentru salvarea Palatului Regal al Reginei Maria din Mamaia

 
Mulțumesc mult! Bună ziua și bine ați venit. În primul rând, vreau să îmi arăt recunoștința și sunt efectiv onorată de invitația pe care mi-au făcut-o distinșii colegi de la Info Sud-Est, Andreea Pavel și Cristian Andrei Leonte, pentru a vorbi despre Palatul Regal, un subiect foarte drag mie și un subiect în care am investit aproape 4 ani din activitatea mea.
 
După cum știți, fostul Ministru al Culturii, domnul Ivașcu, a inițiat un proces pe vremea dânsului. Ministerul Culturii a inițiat un proces pentru renunțarea, pentru abandonarea acestui monument. El a fost vândut fără ca Ministerul să își exercite dreptul de preempțiune și din acel moment muzeul a fost solicitat de către organele în drept, respectiv am primit de la Tribunalul Constanța o adresă prin care ni se solicitau date despre fosta reședință regală.

Fiind însărcinată de către conducerea de la vremea respectivă să aflu informații, am început să cercetez și am pornit de la fișa de monument care a fost făcută în 1991 de către domnul Papasima, un fost coleg de-al nostru care a ieșit la pensie, și care era foarte sumară. La vremea respectivă s-au trecut doar câteva date, era trecută fosta Vilă Regală și foarte puține informații, așa încât a trebuit să-mi îndrept atenția în locul unde era firesc să găsesc informațiile respective: Arhivele Naționale și Serviciul Județean Constanța al Arhivelor Naționale.

Vreau să vă zic că la București am găsit un fond extraordinar de informații și am avut privilegiul cu ajutorul colegilor de la București să văd și eu o parte din caietele jurnal ale Reginei Maria, care mi-au fost puse și în format digital la dispoziție, și pe baza acestor informații extrase chiar din jurnalele Reginei Maria, care nu au fost publicate integral, cred că am reușit să evoc foarte bine această epocă de aur a fostului Palat Regal de la Mamaia.
 
Pentru cei care nu știu, în 5 decembrie 1924, Consiliul Primăriei Constanța a donat terenul de la Mamaia suveranilor Ferdinand și Maria, și am să-mi permit ca în două cuvinte să citez ceea ce spuneau acești oameni extraordinari:

„Pătrunși de adânc respect și admirațiune către făuritorii României Mari către adevărații părinți ai patriei, păstrând neștearsă în sufletul constănțenilor amintirea zilelor grele când dușmanul cotropitor călcase peste Zidurile Constanței, când toată încurajarea și speranța zilelor fericite veneau de la auguștii noștri suverani, ca semn de prețuire nețărmurită și de devotament adânc, decide să roage pe Majestatea sa Regele Ferdinand I și pe Majestatea sa Regina Maria a primi ca donație terenul în suprafață de 34.968m² aflați pe plaja Mamaia, lângă parcul comunal“.

Așa începe povestea acestui palat. Încă din decembrie 1924 au început lucrările pentru această reședință, la foarte puțin timp se produc primele lucrări și la Palatul Balcik, așa că anul viitor vom avea o dublă aniversare, 100 de ani de la începerea lucrărilor fostei reședințe regale de la Mamaia, dar și de la primele achiziții de terenuri la Balcik și de la primele lucrări acolo.

Sub atingerea Reginei Maria, această reședință a devenit un simbol nu doar al Constanței, ci și al Mamaiei. La doar doi ani, în 1926, ministrul plenipotențiar al Statelor Unite în România, William Culbertson face o călătorie în toate provinciile istorice românești, vine și în Dobrogea, merge la cazinou, care era și atunci un simbol al Constanței, și vine și în Mamaia. Și într-un raport pe care îl trimite în Statele Unite spune că deși Mamaia mirosea urât a mâl, faptul că Regina Maria și-a construit acolo un castel, vă citez, „a creat un efect de boom imobiliar“, pentru că toată protipendada bucureșteană și toți oamenii, toate familiile înstărite ale României și-au dorit să cumpere teren pe litoral, în Mamaia, pentru că era de bonton să ai o reședință aici.

Povestea acestui palat continuă în 1927. Este ridicat un al doilea corp, despre care foarte puțini oameni știu. A fost gândit inițial ca o reședință pentru principele Mihai, pe care Regina Maria dorea să-l aibă în vacanță alături de ea.

Planurile primului palat sunt semnate de Mario Stoppa, iar pentru cea de-a doua vilă planurile au fost făcute de arhitectul Constantin Dobrescu, cel care a și coordonat lucrările din teren.

Din păcate, moare Regele Ferdinand și Regina Maria consideră că această reședință este mult prea mare pentru ea și o oferă principesei mamă Elena și regelui copil Mihai.

Inaugurarea acestei reședința a avut loc în 22 august 1927 și este amplu prezentată în presă. O veți găsi și în volumul meu, dacă doriți să citiți, o să vedeți cam care a fost atmosfera acelor vremuri.

Sigur, Palatul a avut o poveste foarte tristă, pentru că Principesa mamă Elena este obligată să-l vândă. Cu banii obținuți pe palat ea și-a cumpărat Vila Sparta de la Florența și practic începând cu 1932 se rupe de Mamaia și de România pentru o perioadă de timp. Regina Maria se retrage la Balchik, care devine acel paradis al ei pierdut, însă în 1935, când este inaugurată pasarela regală din Mamaia, este invitată de prefectul Constanței să vină. Vreau să vă zic că vă citesc din jurnalele ei, în traducerea mea și a colegei care m-a ajutat, și eu cred că este impresionant ca peste timp să ascultăm vocea celei care a pus amprenta asupra acestei reședințe:

„Constanța se dezvoltă, se transformă într-un oraș modern foarte urât, cu case moderne, monstruos de perfecte, toată expresivitatea ei amuzantă pe care am trăit-o acum 30 de ani a dispărut, dar renovatorii ei sunt mulțumiți“.

Mergând în Mamaia, spune:

„Am privit căsuța mea, grădina mea de petunii… au lăsat-o în paragină“.

Deci e vorba de 3 ani.

„Lucrurile se distrug atât de ușor, dar prefectul a văzut că m-a întristat, așa că a spus că le va păstra ca grădini publice. Da, fă asta, am răspuns, nu este foarte complicat. Sutele și miile de petunii roz nu au nevoie decât ocazional de un pic de apă și să fie replantate. Și dacă se transformă din nou într-o grădină veselă de petunii, puneți-i numele de Grădina Regina Maria și o parte din sufletul meu încă va fi cu voi căci frumusețea este întotdeauna o bucurie și, de ce nu, ar trebui ca oamenii să își amintească faptul că în urmă cu ani a fost una din cele mai frumoase grădini pe care eu le-am făcut.“

Deci această Grădină Regina Maria nu cred că a fost făcută niciodată, deși în 1935 a existat această dorință pe care ea și-a exprimat-o.
Este paradoxal că vine în 1935 pentru ultima oară în Mamaia, la inaugurarea pasarelei regale, un alt monument simbol al Constanței și al stațiunii Mamaia, care este sub nisip și nu s-a găsit încă nici o soluție pentru a reabilita această clădire. Sunt foarte multe astfel de situații de clădiri simbol ale Constanței care sunt în paragină sau încă nu au intrat într-un program de reabilitare. Am fost și am făcut filmări la Balchik, am lucrat cu oamenii de la Peleș, încercăm să facem mai multe activități pentru a conștientiza autoritățile publice și comunitatea locală că de fapt aceste valori sunt valori ale identității noastre culturale.

Nu-mi rămâne decât să mă întreb: oare chiar nu putem face nimic similar demersurilor inițiate de bulgari, să încercăm să construim, să refacem această veche reședință regală și s-o transformăm într-un centru cultural care în primul rând să fie profitabil economic pentru stațiune și să reprezinte într-adevăr un simbol al acestei stațiuni și al orașului? Eu cred că se poate, dar pentru asta comunitatea, nu doar autoritățile, comunitatea trebuie să conștientizeze și într-adevăr trebuie să lucrăm împreună.

Și închei prin a spune că anul viitor, când se vor împlini 100 de ani de la începerea lucrărilor acestei reședințe, sper din tot sufletul să pot republica volumul și să facem împreună o expoziție mai amplă pe care s-o prezentăm chiar pe străzile stațiunii Mamaia.

Rămâne însă o a doua problemă: când începe restaurarea fostului palat regal și mai ales de ce fosta vilă a Reginei Maria, care a fost restaurant Orient, nu este în lista monumentelor istorice? Trebuie și această vilă salvată pentru că este chiar vila în care a stat împreună cu prințesa Ileana și cea care apare în jurnalele ei atât de frumos menționată „Cara Dalga -  căsuța mea albă de la Mamaia“. Vă mulțumesc mult!