Ziua Dobrogei, 139 ani
14 noiembrie 1878 - 14 noiembrie 2017
01:32 19 11 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

#scrieDobrogea Școala românească din Dobrogea şi slujitorii ei devotaţi (galerie foto)

ro

23 Oct, 2017 00:00 1391 Marime text
N.T. Negulescu (născut la Piteşti, în 1879) a fost, poate, cea mai pragmatică personalitate a şcolii dobrogene, în planul afirmării unei concepţii moderne, teoretice şi practice.
 
Licenţiat în ştiinţe fizico-chimice şi cosmografie la Universitatea din Bucureşti, profesor de chimie (1904-1918, 1932-1934), apoi director (1907-1918) al Gimnaziului şi, apoi, al Liceului „Mircea cel Bătrân“ din Constanţa, inspector general şcolar (1935-1936), acesta a fost un excepţional organizator. S-a ocupat de aducerea unui corp profesional de elită, a reuşit să obţină, pentru liceu, două clădiri, stabilind „reşedinţa“ acestuia, definitiv, în 1909, într-o clădire nouă, pe care o dotează, folosind căile cele mai diferite, cu materialul didactic modern necesar, mai ales pentru laboratoarele de chimie şi fizică, ce existau deja. Existenţa şi activitatea acestor laboratoare au crescut interesul şi au co-interesat, în acelaşi timp, locuitorii oraşului, mulţi dintre aceştia devenind donatori, numele fiecăruia fiind scris pe obiectul donat, cei mai de seamă fiind medaliaţi cu „Răsplata muncii şi învăţământului“. Pasionatul profesor de chimie N.T. Negulescu va reface laboratorul, mai bogat şi eficient, după ce acesta a fost distrus în timpul Primului Război Mondial.
 
Fiind solicitat să devină director al Gimnaziului „Mircea cel Bătrân“, N.T. Negulescu este în măsură să pună condiţii: localul ridicat pentru cele două şcoli primare de fete să fie transformat şi amenajat ca gimnaziu, care să devină liceu, profesorii titulari să fie aleşi dintre cei mai buni de la examenul de capacitate, să aibă tot concursul autorităţilor pentru dotarea şcolii, iar prefectul să nu mai vină în „inspecţie“ la gimnaziu. Condiţiile i-au fost acceptate, aceasta constituind unul dintre începuturile „eliberării de sub «dictatura» regimului excepţional impus Dobrogei“.
 
N.T. Negulescu preda fizica şi chimia mai ales experimental, considerând că „numai prin experienţe, învăţământul îşi poate da toate roadele aşteptate, care sunt, spirit de observaţie, îndemânare, atenţie, judecată şi raţionament inductiv“. Pe de altă parte, urmărea trezirea pasiunii elevilor pentru ştiinţă. Încă din clasa a III-a, copiii erau atraşi să facă, ei înşişi, experienţe, iar în clasa a VIII-a, se făcea analiză chimică calitativă, elevii învăţând să prepare, în două ore, un amestec de 2-3 săruri minerale. În acest timp, profesorul le ţinea lecţii despre teoriile moderne în fizică şi despre alte elemente, ce nu erau cuprinse în programă, dar erau necesare elevilor pentru cultura lor generală, ştiinţifică. De asemenea, le stimula interesul pentru bibliografie pe probleme ştiinţifice.
 
Tot pentru atragerea copiilor, înfiinţează şi societatea elevilor Prietenii Societăţii ştiinţifico-chimice, care a avut o activitate deosebit de rodnică. De altfel, N.T. Negulescu este şi autor de manuale pentru fizică şi chimie.
 
Lecţiile predate de N.T. Negulescu ajungeau pentru examenele cele mai severe. Rezultatul activităţii sale didactice, de pionierat, putem spune, s-au observat prin evoluţia elevilor săi, care au promovat cu brio examene naţionale şi chiar internaţionale .
 
Modernitatea metodelor de predare a profesorului N.T. Negulescu a atras şi atenţia Casei Școalelor, unde glasul său se face auzit la consfătuirile organizate de aceasta. Astfel, deşi laboratoarele liceului pe care-l conducea erau bine dotate - graţie şi donatorilor, al cărui nume era făcut public -, acesta considera că şcolile mai puţin dotate material trebuiau să insiste pe dispozitive ieftine şi simple. Profesorul a şi inaugurat o serie de asemenea dispozitive, pe care le-a prezentat în revista „Almache“ din Iaşi. Profitând de relaţia deosebită dintre el şi această instituţie, procură aparate de fizică şi împrumută sute de diapozitive pentru liceu.
 
În 1906, regele Carol I, însoţit de ministrul învăţământului, Scarlat Vârnav, vizitează Liceul „Mircea cel Bătrân“, rămânând surprins de dotarea laboratoarelor.
 
De altfel, Negulescu era cel mai bun profesor de fizică şi chimie la nivel de liceu pe care l-a avut România, iar, laboratorul Liceului „Mircea cel Bătrân“ era cel mai bine dotat din ţară, deoarece - scria un fost elev al său, Ion Muchie - „întrecea prin dotare chiar laboratorul de specialitate al Facultăţii de ştiinţe de specialitate al Facultăţii de ştiinţe din Bucureşti“.
 
Experienţa sa în domeniul laboratoarelor şi metodele sale de predare au fost împărtăşite şi altor colegi cu ocazia consfătuirii corpului didactic, pe care o organizează. Exemplu său a devenit molipsitor la Constanţa. Metodele sale şi „moda“ laboratoarelor au început să fie folosite la toate materiile. Aici se organizau schimburi de experienţă la nivel naţional. De altfel, se zicea că studenţii români trimişi spre studiu la facultăţi de chimie şi fizică în Franţa, pentru că se dovedeau a fi excepţional pregătiţi, erau întrebaţi: „Veniţi de la «Mircea»? Sunteţi ai lui Negulescu?“
 
Ca pedagog, N.T. Negulescu este caracterizat ca un profesor sever, dar drept, care i-a deprins pe elevii săi cu spiritul ordinii în lucrări, cu desenul şi acurateţea în scris, în spiritul îndeplinirii datoriei şi a disciplinei morale. Severitatea de care dădea dovadă acesta era unită cu dreptatea. Un rol important în educarea copiilor revenea, în opinia lui N.T. Negulescu, familiei.
 
Liceul se putea mândri, graţie directorului său, şi cu biblioteca, cu colecţia de tablouri de portrete ale unor oameni celebri, cu aparate de proiecţie fixă, hărţi geografice şi fabricate străine pentru geografie, hărţi istorice, tablouri de intuiţie prin conversaţie în limbile moderne ş.a. Pentru sala de sport, N.T. Negulescu a adus bastoane de fier şi de lemn, mingi, scări fixe, săbii, florete, arme de tir etc.
 
Directorul Liceului „Mircea cel Bătrân“, N.T. Negulescu, insista, la Minister, în 1913, pentru înfiinţarea unei şcoli comerciale - care fusese desfiinţată în 1911 -, pe lângă secţia reală a liceului. Școala superioară de comerţ se va înfiinţa abia în 1921, datorită iniţiativei preşedintelui Camerei de Comerţ, George I. Georgescu.
 
N.T. Negulescu a făcut parte şi din comitetul „Ligii culturale“. În 1914, pune bazele Cohortei cercetaşilor români din Constanţa. Cu ocazia Jamboreii Internaţionale de la Mamaia, în 1934, acesta publică o cărticică intitulată Începutul Cercetăşiei la Constanţa, o istorie a cercetăşiei în oraşul de la malul Mării, în care pune accentul nu doar pe activităţile desfăşurate, ci prezintă şi elevii şi profesorii mircişti căzuţi „la datorie“ în Primul Război Mondial.
 
Deşi interesele politicieniste nu au avut vreo influenţă la poarta liceului, valoarea şi prestigiul profesorilor acestuia nu au putut ocoli sfera. Astfel, pe rând, Ioan Bănescu, Virgil Andronescu, N.T. Negulescu eşuează în lupta politică. Deşi ultimul a fost prefect (1922 - sub regim liberal), deputat şi senator, nu putem afirma că şi-a găsit menirea pe acest drum. În 1931-1932, se întoarce la catedră, devenind inspector şcolar. De pe această poziţie, sprijină şcoala. Istoria învăţământului de până în 1918 îl reţine însă prin gândirea sa pedagogică, prin propagarea metodei active, a muncii personale a elevilor.
 
Activitatea sa politică şi de stat a influenţat, în mai mică măsură, activitatea didactico-pedagogică a Constanţei, dar viceversa este absolut adevărată pentru că, în lucrarea Judeţul Constanţa în anii 1916 şi 1922- 1923. Expunere prezentată Consiliului Judeţean de către dl. N. T. Negulescu prefectul judeţului, prezentarea fiecărei comune, a fiecărui sat, făcută ordonat, didacticist chiar, cu rigurozitatea profesorului de fizică şi chimie, îi conferă calităţi pe care le subliniază şi unii istorici, pentru care cartea, şi azi, reprezintă o sursă de bază a documentării. Aceeaşi importanţă o are şi Administraţia în Dobrogea veche, volum în care Negulescu oferă date privind organizaţia administrativă sub dominaţia otomană, prezintă situaţia generală a anului 1878, legea din 1880 şi administraţia până în 1914.
 
Drept recunoaştere a valorii sale şi recompensă pentru întreaga sa activitate pe tărâmul şcolii, înaintea pensionării, N.T. Negulescu primeşte „Răsplata muncii pentru învăţământ“ clasa I.
 
Gh. Coriolan, elev al lui N.T. Negulescu, director al Liceului de băieţi „Mircea cel Bătrân“, consideră că cea mai mare valoare etică a profesorului său era munca: „În orice ocupaţie, în orice situaţie, şi-a pus totdeauna la contribuţie toată energia, nu s-a menajat, când era vorba de o sarcină, fie că era prevăzută în legi, fie că şi-o lua asupră-şi singur, în mod benevol. D-l N. Negulescu n-a fost nicăieri, în nici o adunare, în nici un comitet, un simplu figurant, ci pretutindeni şi-a pus la dispoziţie ştiinţa, toată priceperea, toată experienţa“ .
 
Sursa foto: Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa

Despre Lavinia Dumitraşcu

Lavinia Dacia Dumitraşcu s-a născut la Constanţa pe data de 9.12.1966. A fost atrasă, în clasele generale, de gimnastică, a scris poezie, a frecventat cenaclurile constănţene, a publicat în reviste literare şi a luat premii. A ales însă istoria pentru că era fascinată de modul în care scotocea tatăl său, regretatul Gheorghe Dumitraşcu, prin arhive şi biblioteci pentru a „dezgropa“ ceea ce era îngropat şi uitat. A activat ca lector asociat la Universitatea „Ovidius“ Constanţa - Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice, iar anterior, ca preparator/lector univ. în cadrul Universităţii „Andrei Şaguna“ din Constanţa. Din 2005 şi până în prezent este muzeograf 1 A în cadrul Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa. 

Ti-a placut articolul?

Comentarii