Pentru perioada Paştelui
informaţii utile, tradiţii, program magazine
07:04 17 08 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Călători străini prin Dobrogea (LXXVI) - Kajetan Chrzanowski (Polonia) (galerie foto)

ro

10 Feb, 2017 00:00 661 Marime text
Potrivit istoricilor de la „N. Iorga“, Kajetan Chrzanowski (? - 1793 Constantinopol / Istanbul) a fost diplomat în cadrul misiunii diplomatice poloneze conduse de Stanislaw Pichelstein în Imperiul Otoman.
 
Ambasadorul trimis de ultimul rege polonez, Stanislas II Poniatowski, la sultanul Abdul Hamid I a ajuns în capitala otomană în iulie 1780, după o călătorie în care a străbătut şi Dobrogea otomană, parte a eyalet (provincie) cu reşedinţa în oraşul dunărean Silistra.
 
Călătoria a fost descrisă de Chrzanowski sub forma unei scrisori trimise unui prieten, procedeu obişnuit în epocă. Manuscrisul în limba polonă, datat Varşovia 1780, se păstrează la biblioteca Czartoriski din Cracovia, în fondul corespondenţei oficiale trimise de ataşat monarhului. Fragmentul privitor la Moldova şi Dobrogea a fost publicat şi tradus în 1930 de marele slavist Petre P. Panaitescu în celebra sa lucrare „Călători poloni în Ţările Române“. Traducerea lui Panaitescu a fost folosită de Institutul „N. Iorga“ în seria „Călători străini despre Ţările Române“.
 
Călătorii poloni, escortaţi de ieniceri, au traversat Dunărea în dreptul portului moldovenesc Galaţi. Cu această ocazie, autorul arată că „am debarcat în Bulgaria“, deoarece includerea geografică a Dobrogei în Bulgaria era un aspect des întâlnit în izvoarele istorice care se raportau la întinderea celor două state bulgare medievale. Pe de altă parte, într-un alt pasaj, el numeşte Dobrudzia „ţinutul“ prin care trece, precizând că acest teritoriu este condus de paşa de Silistra. Casele din regiune erau construite din lut „după felul moldovenesc“.
 
Numele Dobrogea mai fusese folosit şi de alţi călători străini în secolele XVI-XVIII: cronicarul polonez M. Strijkowski (1575/X), călugărul franciscan J. Arsengo (1581/XI), episcopul catolic P. Baksic (1640/XXX), agentul comercial englez R. Bargrave (1652/XXXIV), episcopul catolic bulgar F. Stanislavov (ante-1659/XXXVI), clericul creştin sirian Paul din Alep (1653 şi 1658/XXXVII), cărturarul otoman Evlia Celebi (1652/XXXVIII.5.A; 1652/XXXVIII.5.C; 1652/XXXVIII.5.E; 1652/XXXVIII.5.F; 1656/XXXVIII.6.A; 1663/XXXVIII.3; 1667/XXXVIII.4), nobilul sol polonez I. Gninski (1677/XLI), iezuitul polonez F. Gosciecki (1712/LIV), nobilul sol polonez J. K. Mniszech (1756/LXI), diplomatul otoman Şehdi Osman (1758/LXII), nobilul sol polonez I. Podoski (1759/LXIII), nobilul sol polonez T. Alexandrovici (1766/LXVII) şi solul otoman Abdulkerim paşa (1776/LXXI).
 
Ambasada poloneză a străbătut regiunea dintre Dunăre şi Marea Neagră de la nord la sud pe itinerarul: Meczyn / Mieysca / Măcin - Babadag - Hassana - Kassyndze / Casimcea - Satuszkioi / Satişchioi - Czelebi Kioy / Celebi Kioi - Kabadia / Cobadin - Kalfa Kioi - Casapli - Bazargic - Provadia - Constanţa - Mangalia.
 
Măcinul apare în text când Meczyn, când Mieysca, şi este clasificat şi „sat“, şi „oraş“. Localitatea era condusă de un agă şi era locuită „numai de bulgari şi turci“. Casele Măcinului erau deosebite faţă de cele din restul Dobrogei, fiind construite din lut şi piatră. Prin Măcin trecuseră şi alţi călători străini în secolele XVII - XVIII: clericul armean S. Lehaţi (1608/Călători XXII), probabil soldatul german J. Wilden (1611/XXIII), agentul comercial italian T. Alberti (1612 şi 1613/XXIV), călugărul rus V. Gagara (1637/XXVII), nobilul sol polonez W. Miaskowski (1640/XXVIII), probabil soldatul german N. Schmidt (1651/XXXIII), englezul R. Bargrave (1652/XXXIV), clericul creştin sirian Paul din Alep (1653/XXXVII), nobilul sol polonez F. Wysocki (1667/XXXIX), J. Tavernier (1677/XLII), nobilul sol polonez R. Leszczynski (1700/XLIV), diplomaţii maghiari curuţi M. Bay şi G. Papay (1705-1706/XLIX), diplomatul maghiar curut J. Papai (1710/XLVIII), iezuitul polonez F. Gosciecki (1712/LIV), nobilul sol polonez J. K. Mniszech (1756/LXI), nobilul sol polonez I. Podoski (1759/LXIII), iezuitul G. R. Boscovich (Ragusa; 1762/LXIV), diplomatul otoman Resmi Ahmed (1764/LXVI), nobilul sol polonez T. Alexandrovici (1766/LXVII), solul otoman Abdulkerim paşa (1776/LXXI) şi nobilul sol rus N. Repnin (1776/LXXII).
 
Prezenţa bulgarilor în Dobrogea fusese semnalată şi de alţi călători străini în secolele XVI- XVIII: călugărul franciscan J. Arsengo (1581/XI), episcopul catolic P. Baksic (1640/XXX), clericul rus I. Travelski (1651/XXXII), episcopul catolic F. Stanislavov (ante-1659/XXXVI), clericul creştin sirian Paul de Alep (1653/XXXVII), cărturarul otoman Evlia Celebi (1659/XXXVIII.7.B), nobilul sol polonez J. Gninski (1677/XLI), diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1714/LIII.2), diplomatul rus de origine scoţiană J. B. Of Antermony (1738/LVII), diplomatul maghiar curut M. Kelemen (1738/LVIII) şi iezuitul ragusan G. Boscovich (Dubrovnik; 1762/LXIV).
 
Distanţa de la Măcin la „oraşul Babadag“ a fost parcursă „în câteva ceasuri“. În localitate erau vizibile „urmele grozave“ ale războiului din 1768-1774: „o mie şi câteva sute de case cu totul ruinate”. Proprietarii fugiseră în alte provincii otomane şi, din 15.000 de locuitori antebelici, oraşul rămăsese „cu câteva zeci de case locuite de armeni“.
 
Babadagul fusese vizitat şi de alţi călători străini în secolele XIV-XVIII: marocanul Ibn Battuta (1330/Călători I), sultanul otoman Soliman I Magnificul (1538/VI), nobilul sol polonez E. Otwinowski (1557/VII), nobilul sol polonez A. Tarnowski (1569/VIII), diacul rus T. Korobeinikov (1593/XVII), cărturarul olandez J. van der Doris (1597/XX), episcopul catolic P. Baksic (1640/XXX), episcopul catolic F. Stanislavov (ante-1659/XXXVI), cărturarul otoman Evlia Celebi (1652/XXXVIII.5.H; 1657/XXXVIII.6.C; 1659/XXXVIII.7.B), diplomatul francez de la Croix (1672/XL), nobilul sol polonez I. Gninski (1677/XLI), iezuitul francez P. Avril (1689/XLIII), nobilul sol polonez R. Leszczynski (1700/XLIV), pastorul luteran suedez M. Eneman (1709/L), un anonim suedez (probabil C. Loos/ 1710/LII), diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1711/LIII.1; 1714/LIII.2), diplomatul rus de origine scoţiană J. B. of Antermony (1738/LVII), diplomatul suedez P. Jamjouglou (1746/LX), solul otoman Şehdi Osman (1758/LXII) şi medicul militar rus de origine germană J. Minderer (1771/LXX).
 
Prezenţa armenilor în Dobrogea fusese observată şi de alţi călători străini în secolele XVI - XVII: clericul armean S. Lehaţi (1608/XXII), episcopul catolic P. Baksic (1641/XXX), cărturarul otoman Evlia Celebi (1659/XXXVIII.7.B), nobilul sol polonez J. Gninski (1677/XLI) şi diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1714/LIII.2).
 
„Satul“ Hassana, care nu a putut fi identificat de istoricii de la „N. Iorga“, se afla la „şase ceasuri de drum de Măcin“. Era locuit „numai de mahomedani“, care suferiseră „foarte mult“ în timpul războiului şi, ca urmare, trăiau „de o parte de ceilalţi fără vreo activitate a lor“.
Segmentul Hassana - Casimcea (comună în judeţul Tulcea) - Satişchioi (azi, comuna Crucea în judeţul Constanţa) a fost străbătut în „opt ceasuri de drum“. Aceste sate erau „foarte bine aşezate“ şi aveau case „mari şi bune“. Călătorii au înnoptat în casa poştei (schimbul cailor) şi Chrzanowski a fost surprins să găsească „în mijlocul mahomedanilor, duşmanii străinilor, o casă de toată cinstea“. Prin Casimcea şi Crucea trecuse şi nobilul sol rus N. Repnin (1776/LXXII).
 
La „cinci mile“ de Satişchioi se afla „satul Celebi Kioi“, azi, comuna Mircea Vodă, în judeţul Constanţa. Localitatea era aşezată pe „lacul cel mare Karasu, adică apa neagră“, care comunica cu fluviul şi cu marea. Prin Mircea Vodă trecuse şi nobilul sol rus N. Repnin (1776/LXXII).
 
Distanţa Mircea Vodă - Cobadin - Kalfa Kioi a fost parcursă în „nouă ceasuri de drum“. În apropierea Cobadinului, polonezii au trecut pe „un pod sau un dig de piatră“ construit peste mlaştinile formate de lacul Karasu în direcţia Mării Negre. Chrzanowski a observat că podul putea fi uşor apărat de „un mic număr“ de soldaţi, dar teama răspândită după înfrângerea de la Babadag îi alungase pe turci până în munţii Balcani.
 
Prin Cobadin trecuseră şi pastorul luteran suedez M. Eneman (1709/L) şi diplomatul rus de origine scoţiană J.B. of Antermony (1738/LVII).
 
Segmentul Kalfa Kioi - Casapli - Bazargic a fost străbătut în „şase ceasuri de drum“. „Oraşul Bazargic“ era locuit de turci şi avea „câteva case de armeni“ care făceau comerţ cu vin, fructe şi blănuri. Bazargicul fusese tranzitat şi de alţi călători străini în secolele XVI-XVIII: diacul rus T. Korobeinikov (1593/Călători XVII), cărturarul olandez J. van der Doris (1597/XX), clericul armean S. Lehaţi (1608/XXII), nobilul sol polonez W. Miaskowicz (1640/XXVIII), cărturarul otoman Evlia Celebi (1667/XXXVIII.4; 1652/XXXVIII.5.C; 1657/XXXVIII.6.C; 1659/XXXVIII.7.B), nobilul sol polonez I. Gnisnki (1677/XLI), pastorul luteran suedez M. Eneman (1709/L), un anonim suedez (probabil C. Loos/ 1710/LII), diplomatul suedez de origine franceză protestantă A. de la Motraye (1711/LIII.1), iezuitul polonez F. Gosciecki (1712/LIV), diplomatul suedez P. Jamjouglou (1746/LX), nobilul sol polonez I. Podoski (1759/LXIII), lordul F. Calvert (1764/LXV), nobilul sol polonez T. Alexandrovici (1766/LXVII), solul otoman Abdulkerim paşa (1776/LXXI), nobilul sol rus N. Repnin (1776/LXXII) şi contele francez d`Antraigues (1779/LXXIV).
 
Mai departe, misiunea diplomatică a sosit în Provadia (azi, în Bulgaria), unde a fost nevoită să aştepte, context în care Chrzanowski a vizitat Constanţa şi Mangalia.
 
Constanţa, care se numea „în vechime Constanţia“, era „unul din cele mai însemnate porturi“ ale Mării Negre. Aici acostau corăbii turceşti şi greceşti, călătorul polonez observând două vase greceşti din Constantinopol. „Oraşul“ era „în ruine“, deşi „aşezarea sa este foarte frumoasă“.
 
Constanţa fusese vizitată şi de alţi călători străini în secolele XIV - XVIII: anonimul grec din secolul XIV (Călători II), călugărul iezuit G. Mancinelli (1584?1585/XIII), negustorul italian P. Giorgi (ante 1595/XVIII), clericul creştin sirian Paul din Alep (1653/XXXVII), cărturarul otoman Evlia Celebi (1652/XXXVIII.5.F), francezul J. Tavernier (1677/XLII), diplomatul suedez de origine franceză protestantă A. de la Motraye (1714/LIII.2) şi contele francez d`Antraigues (1779/LXXIV).
 
Mangalia fusese afectată de război „ca şi celelalte oraşe“ din zonă. Prin localitate trecuseră şi alţi călători străini în secolele XIV-XVIII: anonimul grec din sec. XIV (Călători II), cavalerul burgund/francez W. de Wavrin (1445), călugărul iezuit G. Mancinelli (1584?1585/XIII), negustorul italian P. Giorgi (ante-1595/XVIII), clericul creştin sirian Paul din Alep (1658/XXXVII), cărturarul otoman Evlia Celebi (1652/XXXVIII.5.D; 1656/XXXVIII.6.B) şi diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1714/LIII.2).
 
Kalfa Kioi, Casapli, Bazargic şi Silistra au făcut parte din regiunea sud-dobrogeană Cadrilater, care a aparţinut României de la al doilea război balcanic la tratatul bilateral din 1940, când a fost retrocedată Bulgariei. Toţi călătorii poloni care au străbătut Dobrogea în secolele XVI-XVIII au fost soli la Poarta Otomană: E. Otwinowski (1557/Călători VII), A. Taranowski (1569/VIII), M. Stryjkowski (1575/X), J. Krasisnki (1636/XXV), translatorul armean Romaskiewicz (1639/XXVI), W. Miaskowski (1640/XXVIII), F. Wysocki (1667/XXXIX), I. Gnisnki (1677/XLI), R. Leszczynski (1700/XLIV), iezuitul F. Gosciecki (1712/LIV), nobilul F. Orlik (1722/LV), contele J. K. Mniszech (1756/LXI), contele I. Podoski (1759/LXIII) şi nobilul T. Alexandrovici (1766/LXVII).

 Surse foto: 

ro.wikipedia.org
2.bp.blogspot.com
upload.wikimedia.org
brailachirei.files.wordpress.com
1.bp.blogspot.com
upload.wikimedia.org
2.bp.blogspot.com
www.romanianmuseum.com
www.agero-stuttgart.de 

Documentare

Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Paul Cernavodeanu, Călători străini despre Țările Române, vol. X / partea I, Bucureşti, 2000.
www.magazinistoric.ro
www.anticariat-unu.ro
media.mnk.pl
upload.wikimedia.org
www.anticariat-unu.ro
 
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii