Ziua Dobrogei, 139 ani
14 noiembrie 1878 - 14 noiembrie 2017
14:09 18 11 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Editorial Prizonieri ai unui sistem bolnav. Cum îl însănătoşim?

ro

21 Jan, 2017 00:00 945 Marime text
Fotbalul românesc nu se va însănătoşi, la niciun nivel, până când nu va găsi sau până când nu va dori să găsească medicamentele care să-l scape de şmecheria, păcăleala şi trasul în piept. În fotbalul românesc găseşti cele mai tari „driblinguri“, care i-ar face invidioşi şi pe Messi, Neymar sau Ronaldinho, numai că multe dintre jonglerii nu se învaţă pe teren, ci se exersează în afara acestuia.
 
Având la bază un fond financiar extrem de fragil, fotbalul românesc este mâncat sistematic de această carie. Când e frig sau umezeală în casă, apare şi mucegaiul. Cu foarte mici excepţii, sportul-rege mioritic trăieşte din banii din drepturile de televizare şi din fonduri de la autorităţile locale. A doua variantă e întâlnită cu precădere la eşaloanele inferioare, iar când se închide robinetul, e jale, situaţie valabilă, din nefericire, nu numai în fotbal, ci în tot sportul românesc, iar cel mai bun exemplu, iarăşi din nefericire, e Constanţa, unde echipe din tot spectrul sportiv, dependente de banii de la buget, au pierit pe capete, când aceştia nu au mai fost, ducând cu ele în mormânt tradiţii şi rezultate deosebite.
 
Dar să revin. În fotbalul românesc, multe dintre contracte sunt făcute ca să nu fie respectate, fie că e vorba de jucători, fie de antrenori. Se găsesc chichiţe cu duiumul. Şi în Liga 1 avem numeroase exemple în care nu se plătesc salarii cu lunile. Insolvenţele, depunctările, falimentele şi colapsul sunt şi ele la ordinea zilei. În celelalte eşaloanele, ce să mai zic...
 
Chiar mă gândeam şi făceam o socoteală ce perioadă a prins antrenorul constănţean Petre Grigoraş în ultima vreme, la câte echipe s-a confruntat cu probleme! Iar, de curând, vorbeam cu un tehnician care îmi povestea cum i s-a strecurat, printre rânduri, în contract, o clauză ca, la o adică, să se poată întrerupe uşor colaborarea.
 
Mulţi dintre jucătorii şi antrenorii din România sunt prizonieri ai acestui sistem. Multe echipe s-au desfiinţat, masa de fotbalişti s-a mărit, iar numărul de formaţii a scăzut vertiginos, acest flagel atingând şi echipe de tradiţie, cu nume. Exemplul cel mai apropiat nouă este FC Farul. Se ştie cât au suferit jucătorii, antrenorii şi angajaţii de acolo, până când clubul şi-a dat duhul. În condiţiile actuale din fotbalul românesc, cel puţin la ligile inferioare, mulţi dintre fotbalişti, dar şi antrenorii, nu au încotro şi acceptă salarii mici, contracte pe perioade scurte ori înghit în sec cu lunile după banii stipulaţi în înţelegerile oficiale.
 
Sigur, criza e criză, iar în această situaţie, echipele se descurcă cum pot, însă de ce mereu trebuie să aibă de pătimit jucătorii, antrenorii şi angajaţii? Doar când vor interveni masiv banii privaţi, iar cadrul legislativ şi mentalităţile se vor schimba, eliminându-se toate coţcăriile, abia atunci situaţia va fi alta în fotbalul românesc. Ştim cu toţii însă că aceasta e o fantasmă, o himeră, un vis frumos, care are şanse mici să se îndeplinească.

Ti-a placut articolul?

Comentarii