Pentru perioada Paştelui
informaţii utile, tradiţii, program magazine
10:39 19 08 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Dobrogea - File de istorie 15 august, ziua în care Neptun redevine pământean (galerie foto)

ro

11 Aug, 2017 00:00 4669 Marime text
Ziua Marinei Române este, înainte de toate, o sărbătoare profund creştinească. Cea a Praznicului Adormirii Maicii Domnului, protectoarea dintru începuturi a marinarilor de pretutindeni. Dar mai este, pentru breslaşii apelor, şi o sărbătoare a reîntregirii familiei, a revenirii acasă, după o despărţire îndelungată de cei dragi, a câte unui Ulise rătăcitor. Un autoexilat pe mări şi oceane, de unde te poţi întoarce teafăr sau ba. Pentru că, vorba filosofului antic Anacharsis: „Există trei feluri de oameni: aceia care sunt vii, aceia care sunt morţi şi aceia care sunt călători pe mare“. De aceea, pentru români, sărbătoarea conaţionalilor care practică această meserie riscantă are o semnificaţie şi o grandoare aparte. 

Un primar implicat, nu doar invitat 

Deşi Ziua Marinei a fost oficializată ca sărbătoare estivală în anul 1902, informaţiile despre serbările nautice, cunoscute pe litoralul românesc încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea, vin să devanseze acest reper cronologic.
 
Astfel, conform unei ştiri publicate în hebdomadarul „L’Indépendance Roumaine“ sub titlul „Vara la Constanţa“, sâmbătă, 15 august 1881, după căderea nopţii, la Constanţa a avut loc un spectacol extraordinar, prilejuit de o impresionantă iluminaţie pe mare, organizată de către Nicolae Macri, căpitanul Portului. Spectacolul a inclus şi o luptă navală, simulată pe parcursul a 20 de minute de 12 bărci de asalt, la fel de feeric luminate, destinate să cucerească o fortăreaţă.
 
Duminică, 16 august 1898, în Portul Constanţa au avut loc regate, cu intrarea liberă pentru marele public. În programul acestor originale manifestări nautice figurau curse cu vele - bărci comerciale, bărcile Portului, curse cu rame - bărci de război, bărci de comerţ, lotci de pescari etc, curse de înot - pentru adulţi, copii, goana după raţe şi scufundători, meci de cocagne, curse umoristice, dotate cu numeroase premii în valoare totală de 1.500 de lei.
 
Dar ceea ce avea să confere Zilei Marinei un statut de sărbătoare estivală de interes naţional a fost, neîndoielnic, demersul lui Cristea Georgescu, primarul comunei Constanţa. Astfel, printr-o adresă din 6 august 1902, omologii din marile oraşe ale ţării erau înştiinţaţi că în ziua de 15 august, de Ziua Sfintei Maria, patroana Marinei, „vor avea loc în apele Constanţei şi pe uscat nişte serbări demne de văzut, precum: regate, alergări, serate veneţiene, mare bal pe apă, bărci alegorice, descoperirea Americii, naufragiul «Médusei», corabia Argonauţilor şi altele“.
 
An de an, organizatorii s-au întrecut în idei şi provocări multiple. Astfel, în 1907, serbarea nautică, desfăşurată sub patronajul doamnei şi domnului inginer-şef Ioan Pâsla, dirigintele construcţiei Portului Constanţa, a inclus întreceri de bărci cu două, patru şi şase rame pe distanţele de 800, 1.000, respectiv 1.500 de metri, întreceri de înot, fuga în saci, şcondrul cu purcelul, raţe aruncate pe apă, cavaleria navală pe apă, farfurii de porţelan aruncate pe apă, pescarii şi bătaie de flori. În nocturnă, spectatorii erau invitaţi să admire bătaia cu confetti, focurile bengale şi artificiile, luminaţia bărcilor (bombardament, candele romane), jocuri („Căzăceasca“ şi „Banul Mărăcine“) executate pe un ponton, stâncile de marmură, bărcile tractate de remorchere în largul mării şi diferite alte surprize.
 
În anul 1911, serbările au fost organizate de Societatea Marinarilor „Regina Elisabeta“. Manifestările au fost deschise pe 14 august, zi în care s-au desfăşurat la Constanţa cursele de bărci cu vele şi rame, militare şi civile. Premiile au fost asigurate de domnul Heitz, antreprenorul Cazinoului comunal, şi de compania dramatică „Davila“. Programul a continuat cu o excursie pe mare cu vaporul „Împăratul Traian“ şi o serată veneţiană. Aceasta a constat în focuri de artificii, serenade de mandolină şi chitară în gondolă, coruri, dansul mateloţilor şi dansuri naţionale pe un ponton luminat a giorno, apariţia de monştri marini şi bărci alegorice, defilarea emblemei societăţii, apărarea unei cetăţi la coastă, corabia naufragiată, mare bombardament naval între o galeră genoveză şi un torpilor, carnavalul bărcilor remorcate ş.a.
 
Serbarea propriu-zisă, de a doua zi, a cuprins manevra de salvare a unui vas naufragiat, scafandri la lucru în apă şi la suprafaţă, sărituri cu bicicletele în mare (!), cavaleria nautică şi alergări de cai pe mare, catarg orizontal şi vertical cu premii, curse după raţe, curse de sandoline, curse în adâncime pentru scoaterea din fundul mării a diferite obiecte, fără costum de scafandru, curse de înot şi, din nou, excursie cu vaporul „Împăratul Traian“. 

Ziua în care Regele stă cu marinarii la masă 

În anul 1912, serbarea nautică a fost pusă sub înaltul patronaj al Majestăţii Sale Regina Elisabeta, iniţiativa organizării aparţinând Societăţii „Regina Elisabeta“ a Marinarilor Civili din Constanţa. În programul întrecerilor marinăreşti au apărut probe noi, precum Care-i mai tare (trasul la parâmă din bărci), curse în saci, respectiv curse de alergări doi câte doi legaţi de picior, lupta pe şcondri, ghiordelul magic, lupta cavalerilor de Malta etc. Acestea continuau în noapte cu jocurile de proiectoare de pe nave, coruri, statui de marmură, fântâni luminoase, serenade în bărci, dans şi altele. Ulterior, imaginaţia organizatorilor a amplificat pitorescul întrecerilor cu probe precum cursele de tauri, săriturile în apă, meciurile de cocagne, cursele cailor de mare, vânătoarea de raţe şi surprize... româno-americane, ocazionate de prezenţa la manifestări, la 15 august 1920, a echipajului contratorpilorului U.S.S. 210.
 
La 15 august 1928, cu prilejul festivităţilor ocazionate de serbarea patronului Marinei Române, în prezenţa membrilor Casei Regale, au fost botezate cele patru hidroavioane „Savoia“, sosite la Constanţa cu câteva zile înainte, yachtul „Isprava“ al Principesei Ileana şi cuterul „Domniţa Ileana“ al Yacht Clubului Regal Român. Concursurile nautice şi de nataţie au fost recompensate prin Cupele „Principele Nicolae“, „Regina Maria” şi „Principesa Ileana“. La aceste competiţii, care au adăugat probe noi precum regate, sărituri de la trambulină, înot, jocuri şi surprize marinăreşti gen Balena Mării Negre, Lebăda care face ouă, Flota lui Ramolitus, Zâna Mării etc., a participat şi echipajul bricului polonez „Lwow“.
 
Perioada interbelică a consacrat definitiv Ziua Marinei drept o manifestare a cultului faţă de ape şi a destoiniciei slujitorilor Marinei, unanim recunoscută şi susţinută de autorităţi şi acompaniată de admiraţia publicului larg. Astfel, cu adresa nr. 6283 A din 12 august 1930, Serviciul Administraţiei Generale din Direcţia Administraţiei Generale şi Locale a Ministerului de Interne înştiinţa primarii tuturor localităţilor: „… Liga Navală Română, înfiinţată sub Înaltul Patronaj al M.S. Regina Maria şi cu sprijinul A.A.L.L.R.R. Principele Nicolae şi Principesa Ileana, străduindu-se cu pregătirea spiritului românesc pentru înţelegerea problemelor maritime ce interesează ţara noastră, îşi propune să serbeze anul acesta (ca şi în anii anteriori) în mod cu totul deosebit la 15 august Ziua Marinei“.
 
În perioada 1930-1940, recunoscută drept „deceniul de aur“ al Marinei Române, regele Carol al II-lea a fost nelipsit de la evenimentele memorabile din Portul Constanţa, onorând Ziua Marinei în uniforma de amiral. În cuvântarea pe care acesta a ţinut-o la bordul vaporului S.M.R. „România“, regele a evidenţiat progresele importante constatate în conducerea şi pregătirea de luptă a unităţilor şi a accentuat forţa sufletească ce animă toate unităţile Marinei.
 
Prima oficializare, la nivelul Ministerului Armatei, a Zilei Marinei a fost realizată prin Decretul nr. 1343 din 17 aprilie 1931, publicat în „Monitorul Oficial“ nr. 108 din 12 mai 1931, prin care Carol al II-lea decreta faptul că Marina îşi va serba ziua-patron la Sfânta Maria - Adormirea Maicii Domnului (15 august).
 
Prin Ordinul de Zi nr. 9 din 19 august 1933, comandantul Marinei Regale, contraamiralul Ioan Bălănescu, mulţumind călduros tuturor comandanţilor, ofiţerilor şi echipajelor „pentru dragostea şi credinţa cu care au lucrat atât la Mare cât şi la Dunăre pentru ca serbările Patronului Marinei să fie cât mai înălţătoare şi cât mai reuşite“, sublinia: „Majestatea Sa Regele la dejunul oferit de Comandamentul Marinei Militare s-a exprimat în termeni elogioşi asupra spiritului sănătos de ordine şi muncă care domneşte în Marină şi a sfârşit dând nădejde pentru înfăptuirea Bazei Navale la Mare şi completarea unităţilor navale, când situaţia financiară va permite realizarea acestor mari proiecte. Ziua Marinei trebuie să îmbărbăteze toate forţele vii ale Marinei şi să le dea încredere într-un viitor cât mai bun pentru instituţia noastră. Îndemn pe ofiţeri, maiştri, echipaje să continue a depune la unităţi aceeaşi muncă rodnică pentru înălţarea Marinei. Cer însă iubire pentru Marină, unire între camarazi şi disciplina cea mai fermă între ofiţeri şi subalterni. Îmi voi da toate silinţele să ajut pe toate căile activitatea şi propăşirea Marinei“.
 
Și în 1934, serbările Patronului Marinei Regale s-au desfăşurat în prezenţa M.S. Regelui, parada navelor în linie de şir prin faţa Majestăţii Sale impresionând întreaga asistenţă aflată la bordul N.M.S. „Constanţa“.
 
Dar poate cea mai elocventă expresie a atitudinii regale faţă de politica navală a României Mari o reprezintă discursul M.S. Regelui Carol al II-lea din 15 august 1935 la banchetul de pe cargoul Serviciului Maritim Român „Dacia“: „…Eu aparţin unui neam de marinari, dar trăind într-o ţară în care Marina a jucat un rol mai puţin important până astăzi, se explică de ce principala mea ocupaţie nu a putut fi aceea de marinar; acest atavism însă, care se zbate în sângele meu, m-a făcut să arunc întotdeauna o privire plină de grijă şi de dragoste către Marina noastră. Se petrece astăzi un fapt deosebit: că această masă festivă, în loc să fie dată în localul Cercului Militar, cum este obiceiul, are loc pe acest vas comercial. Nu am cerut acest lucru ca o chestiune de comoditate ci ca un simbol: după serbarea Marinei Militare din dimineaţa de astăzi, am ţinut să trecem la serbarea Marinei Comerciale.
 
Marina este un fapt concret, dar ţin să adaug că ea înseamnă mai mult decât atâta; ea reprezintă o întreagă mentalitate, un mijloc de educaţie, un suflet, şi în această zi a Sfintei Marii, care este patronul Marinei noastre, doresc să nu fac nicio deosebire între marina cu tunuri şi marina înzestrată numai cu busola. Marina noastră, fie cea de război, fie cea comercială, are acelaşi suflet, este acelaşi organism vital al ţării. [...] Eu ţin ca Marina noastră să fie o Marină puternică, dominată de un singur gând şi în care marinarii să fie adevăraţi marinari, adică oameni a căror dragoste să nu se îndrepte spre uscat ci departe, pe valurile vijelioase ale mărilor, iar sufletul să le fie legat de vasul lor. În acest chip se va putea făuri un ideal comun marinarilor de război şi celor din Marina Comercială. […]
 
Mai am o dorinţă, şi îi rog cu insistenţă pe domnii miniştri al Comunicaţiilor şi al Armatei să o ducă la bun sfârşit: Școala de Ofiţeri de Marină să fie una singură, pentru ofiţerii din Marina Comercială cât şi pentru cei ai Marinei de Război. Pregătirea acestor navigatori să se facă sub acelaşi acoperiş, cu acelaşi suflet şi în acelaşi gând. Lucrul acesta îşi are importanţa sa morală, dar desigur că toţi vor pricepe că şi din punct de vedere economic va fi un câştig.
 
De ce două şcoli în loc de una? Este un vechi deziderat al meu, care până acum a fost ascultat cu bunăvoinţă dintr-o parte şi dintr-alta, dar care nu ştiu din care cauză nu a putut fi realizat. Am dorinţa cea mai vie ca în timpul cel mai scurt acest lucru să se realizeze şi sunt sigur că adevăraţii marinari, fie din Marina de Război fie din Marina Comercială, vor înţelege acest lucru şi mă vor aproba.
 
În acest gând şi cu dragostea nesfârşită pe care o port pentru marinarii mei, ridic paharul, nu în sănătatea Marinei Comerciale sau a Marinei de Război, ci în sănătatea marinarilor români!“

Sporturile nautice triumfă 

În anul 1937, Federaţia Română de Sporturi Nautice a organizat prima caravană nautică din ţară, sub numele „Caravana Marele Voievod Mihai“, sub patronajul Măriei Sale Marele Voievod de Alba Iulia. Această caravană, la care au participat toate asociaţiile sportive nautice civile şi militare din ţară, plecată de la Giurgiu pe 5 iulie, a ajuns, după 12 etape străbătute pe itinerariul Olteniţa, Turtucaia, Silistra, Rasova, Hârşova, Brăila, Măcin, Galaţi şi Tulcea, în Portul Constanţa.
 
În conformitate cu Ordinul Ministerului de Interne nr. 14.770/1938, prefectul Constanţei, colonelul I. Spirea, făcea cunoscut faptul că Federaţia Română de Sporturi Nautice organiza prima crucieră nautică oficială de la Turnu Severin la Mamaia, cu începere de la 15 iulie, şi sosirea la Mamaia în seara zilei de 8 august, scopul urmărit fiind „propaganda spiritului nautic“.
 
Cu prilejul Zilei Marinei, în 1939, comandantul Marinei Regale, viceamiralul Petre Bărbuneanu, a emis un ordin de zi, în care sublinia, printre altele: „M.S. Regele, Supremul nostru Comandant, care în Înalta Sa dragoste pentru Marină patronează anul acesta, după cum a patronat în fiecare an, această serbare tradiţională, trebuie să fie înconjurată de toţi marinarii, adică toţi să ia parte la solemnităţile unde ele se desfăşoară. Dacă M.S. Regele renunţă în această zi la repausul Său pentru a fi în mijlocul marinarilor, este de la sine înţeles că fiecare ofiţer de marină trebuie să-şi cântărească conştiinţa, judecând dacă nu trebuie să renunţe la odihnă în această zi solemnă pentru a corespunde sublimului gest al Suveranului, care îmbrăţişează şi ocroteşte cu neţărmurită dragoste Marina Sa“.
 
Competiţii similare au fost organizate, sub patronajul Asociaţiei Voluntare pentru Sprijinirea Apărării Patriei (A.V.S.A.P.), şi în anul 1955, când caravana a străbătut până la mare 2.400 km pe apele Mureşului, Bistriţei, Siretului, Dunării şi lacului Razelm. 

„Asta nu e viaţă, singur tot mereu!“ 

Că Marina şi marinarii sunt iubiţi pretutindeni în ţară nu mai este niciun secret. Dovadă este şi faptul că, pe 10 august 1920, cetăţeanul Grigore Zarug din comuna Tudora, jud. Botoşani, preocupat îndeaproape de propăşirea Marinei naţionale, îi transmitea primarului Constanţei următoarea propunere: „Domnule Primar, Am brevetat nişte lopeţi pentru bărci, după cum se vede în Monitorul Oficial nr. 89 din 23 iulie. Aceste lopeţi imită forma şi mişcarea picioarelor păsărilor înotătoare, ca raţa, gâsca etc., adică după cum raţa la apăsare întinde cele trei degete şi atunci membrana dintre ele se întinde şi se face labă mare iar la întoarcere strânge degetele, membrana dispare şi se face labă mică, tot astfel cele două scândurele din care sunt făcute lopeţile la apăsare devin orizontale, fac o singură scândură, adică lopata mare, iar la întoarcere cele două scândurele se apropie, fac o singură scândură pe muchie, adică lopata se strică. Și ca mişcare, după cum raţa mişcă picioarele în jos şi în sus pe lângă corp, tot astfel şi lopeţile se mişcă în jos şi în sus pe lângă barcă, şi aş dori să valorific lucrul, adică să le fac, să le încerc la Mare, ca să vadă avantagiile şi să mă folosesc şi eu, dar n-am mijloace.
 
Însă interesul Dvs. ca primar este să fie cât mai mare afluenţă în oraş şi mai cu seamă la serbarea Mării din august când se face întrecere de bărci şi cred că dacă s-ar arăta prin Program că vor fi bărci invenţie nouă, acesta ar atrage mai mulţi curioşi. De aceea, vă rog să binevoiţi a interveni la Direcţia Construcţiei Portului Constanţa să-mi dee o barcă şi să-mi facă două lopeţi pentru mişcarea simplă, rămânând ca roţile să se facă pe urmă, căci ele fac numai să crească puterea omului.
 
În acest caz voi veni pe cheltuiala mea, cu câteva zile înainte de serbare ca să mă exercitez la mişcarea lopeţilor, dacă veţi binevoi a-mi asigura locuinţa, dormitul la cazarea sergenţilor de la Poliţie sau aiurea undeva sub un şopru, ca să scap de cheltuiala hotelului şi o pâine mi-o voi cumpăra din banii mei.
În tot cazul, vă rog să binevoiţi a-mi răspunde ca să ştiu că acestea au ajuns la cunoştinţa Dvs“.

Iniţiativa celor două mări 

Pe 15 august 1935, în prezenţa M.S. Regele Carol al II-lea şi a unui grup de membri ai Ligii Navale Poloneze, a fost inaugurată Staţiunea nautică şi sportivă a Societăţii Salvamar. Cu acest prilej, ministrul polonez D. Arcizewsky a oferit regelui şi primarului Constanţei, Horia Grigorescu, medalia de bronz a Ligii Morska, o hartă a canalului proiectat să unească Marea Baltică cu Marea Neagră şi o frumoasă cupă cu apă din Marea Baltică, care urma să fie vărsată în Marea Neagră, pentru a simboliza astfel legătura dintre cele două mări. Aceasta avea gravat următorul mesaj: „Apa Balticii luată în mod festiv la Gdinya în ziua de sărbătoare a mării poloneze şi oferită de reprezentanţii oraşului Gdinya la Constanţa, în ziua de sărbătoare a mării româneşti, spre a fi simbolul amiciţiei eterne dintre cele două popoare care, prin întregirea şi altoirea ideii mării, năzuiesc la înflorirea valorilor celor mai nobile. Gdinya, 29 iunie 1935 - Constanţa, 15 august 1935“.
 
Drept urmare, pe 31 august 1935, Horia Grigorescu transmitea primarului oraşului Gdynia următoarea scrisoare de mulţumire: „Cu ocazia zilei de sărbătoare a Mării Româneşti, Primăria municipiului Constanţa s-a simţit deosebit de onorată primind, prin reprezentantul Dvs., Cupa cu apa Balticii, luată în mod festiv de la Gdynia şi vărsată de însuşi M.S. Regele Carol al II-lea în Marea noastră, la Mamaia.
 
Întreg Consiliul Municipal, în şedinţa de la 17 august 1935, ne-a autorizat să vă arătăm, pe lângă profunde mulţumiri pentru admirabila Dvs. iniţiativă, şi sentimentul de eternă prietenie care ne animă în cel mai înalt grad şi al cărui simbol a fost atât de fericit ales.
 
Ținem să vă asigurăm, Domnule Primar, că trofeul primit, aşezat la loc de cinste, va reaminti în fiecare clipă pe nobilul popor Polon, a cărui năzuinţă de ridicare a valorilor spirituale, de asigurare a legăturilor de prietenie între popoare, este cea mai elocventă dovadă a unei colaborări durabile.
Cu aceste sentimente care ne onorează atât pe Dvs. cât şi pe noi, primiţi, Domnule Primar, mulţumirile şi perfecta noastră stimă“.

Marinăria - de la breaslă, la moştenire de familie 

Profesia de marinar, transmisă din generaţie în generaţie, în numeroase familii de dobrogeni şi nu numai, a creat un ataşament sincer faţă de această breaslă. Prin urmare, şi încărcătura afectivă profundă a acestei sărbători nu a lăsat indiferenţi nici membrii unor familii celebre de marinari. Nu de puţine ori, acest devotament a fost acompaniat de gesturi care mai de care mai fireşti. Bunăoară, pe 24 mai 1914, căpitan-comandorul Vasile Pantazzi, viitor contraamiral, şi-a botezat fiica Sybil Oltea Yvonne în portul Galaţi, la bordul crucişătorului „Elisabeta“, pe care era comandant.
 
Pe 1 august 1934, Ioana Urseanu înştiinţa Inspectoratul General al Marinei Regale că: „… în amintirea soţului meu Viceamiral Vasile Urseanu, donez această cupă în argint pentru a fi acordată vasului care a obţinut cel mai mare număr de bărci învingătoare la Regatele de la Constanţa la 15 august 1934, cu ocazia Patronului Marinei. Cupa va rămâne definitiv acelui vas care trei ani consecutivi a obţinut condiţiunile de mai sus“.
 
Prin adresa nr. 42 din 16 august 1942, Secţia Baschet şi volei din cadrul Asociaţiei Sportive „Marina“, care funcţiona la Școala Navală N.M.S. „Mircea“, pe nava-bază „Constanţa“, şi activa în Liga Mării, trimitea unităţilor şi marilor unităţi din Marina Regală Regulamentul Cupei Challenge „Erou locotenent Cornăţeanu Aurel“ pentru volei. Această cupă, instituită în memoria locotenentului Aurel Cornăţeanu, „mort eroic pe apele Mării Negre, pentru apărarea drepturilor şi intereselor noastre la mare“, decorat post-mortem cu Ordinul Cavalerilor „Mihai Viteazul“ clasa a III-a, era donată de ofiţerii Centrului de Instrucţie Submarine şi Vedete Torpiloare, „ca semn de neuitată camaraderie“, Secţiei Volei a Asociaţiei Sportive „Marina“, cu obligaţia ca aceasta să organizeze concursuri de volei între unităţile Marinei Regale, numele unităţii câştigătoare urmând să fie gravat pe cupă.
 
Ultima mare serbare postbelică de Sfânta Maria a avut loc la Constanţa pe 15 august 1947, ca „o încoronare a activităţii Marinei prin dragajele executate de Flotila Fluvială şi Flotila de Dragaj Maritim“. Programul de principiu a inclus un Te-Deum pentru pomenirea eroilor marinari, la bordul navei-şcoală „Mircea“; decernarea Medaliei „Virtutea Maritimă“ membrilor Guvernului, persoanelor care au sprijinit activitatea Marinei şi personalului din Marină care s-a distins în operaţiunile de dragaj, o ieşire în larg cu velierul-şcoală „Mircea“ şi concursuri sportive de înot, canotaj, bărci şi automobile.

În siajul Marinei U.R.S.S. 

Prin Decretul nr. 309 din 1953, Prezidiul Marii Adunări Naţionale a R.P.R. a instituit, după modelul sovietic, Ziua Marinei Militare a R.P.R., care s-a sărbătorit, în fiecare an, din 1954 până în 1989, în prima duminică a lunii august. Duminică, 1 august 1954, s-a serbat pentru prima dată în ţara noastră Ziua Forţelor Maritime Militare, pe stil nou, adică în prima duminică din august, ca o extensie a Zilei Marinei U.R.S.S., din ultima duminică a lunii iulie. Ca urmare, pe 1 august 1954, când „poporul nostru muncitor şi Forţele sale Armate sărbătoresc pentru prima dată Ziua Marinei Republicii Populare Române“, ministrul Forţelor Armate, generalul de armată Emil Bodnăraş, a dispus să se tragă în semn de salut 21 de salve de artilerie de pe navele de război şi de către bateriile de coastă din oraşele Constanţa şi Galaţi.
 
Conform cutumelor epocii, pe 31 iulie, la Constanţa, programul acestor manifestări a inclus adunări festive ale militarilor, emisiuni la staţia de radioficare a oraşului Constanţa şi adunarea festivă pe garnizoana Constanţa consacrată Zilei Marinei Republicii Populare Române, un spectacol susţinut de Echipa artistică a Marinei la Teatrul de Stat, aprinderea pavoazului electric la navele din rada portului şi prezentarea unui film de către caravana cinematografică în Piaţa Ovidiu.
 
Pe 1 august 1954, acesta a continuat cu primirea delegaţiei C.C. a U.T.M. care a înmânat steagul de patronaj al Forţelor Maritime Militare în rada Portului Constanţa, parada navală, trecerea în revistă a navelor şi salutul echipajelor, precum şi masa oficială pe nava „Libertatea“, fostul yacht regal „Luceafărul“. În oraş s-a desfăşurat adunarea în cadrul căreia tovarăşul V. Vaida a conferenţiat despre „Trecutul revoluţionar al Marinei R.P.R.“, la Teatrul Marinei a rulat filmul „Din viaţa marinarilor noştri“, în timp ce în parcul ,Maxim Gorki“, Piaţa Ovidiu, pe terasa Casei de Cultură a Sindicatelor şi la Teatrul de Vară din Mamaia au avut loc spectacole de fanfară şi dansuri populare susţinute de Echipa Marinei, Ansamblul Grănicerilor, Echipa „Pescăruşul“ şi Ansamblul Direcţiei Porturilor Maritime.
 
Seara a culminat cu o reuniune tovărăşească la Casa Ofiţerilor şi la restaurantul Vraja Mării din Constanţa, muzică de dans în Piaţa Ovidiu, Carnavalul bărcilor şi focuri de artificii în dreptul Cazinoului. În anii care au urmat, propaganda comunistă a extins şi amplificat activităţile cu mesaj patriotic, menţinându-se decernarea Steagului Roşu C.C. al U.T.M. unor nave, primirea ştafetei A.V.S.A.P., desfăşurarea jocurilor marinăreşti, organizarea unor competiţii ale diverselor ambarcaţiuni, convoaie alegorice cu „chipuri groteşti, păsări, peşti, porumbel alb, broască etc., toate montate pe ambarcaţiuni“, ştafete de înot, sărituri în apă, concursuri de bărci de 6+1; 8+1; 10+1, regate, demonstraţii cu scafandri grei şi uşori, sărituri bufe în apă executate de actorii de la Teatrul F.M.M., nunta atacată de piraţi, purcelul la şcondru, sărituri în apă de la 3,5 metri, vânătoarea de raţe, acvaplane şi acvaplanişti, toate patronate de zeul Neptun, carnavalul bărcilor, jocuri de artificii, iluminare cu proiectoarele.
 
Desfăşurarea concursurilor şi jocurilor distractive în avanportul Mangaliei includea trecerea lozincilor plutitoare, ieşirea din apă a zeului Neptun, demonstraţie de acvaplane, revista ambarcaţiunilor sportive, debarcarea unui desant (100 de înotători venind de la escortoare la digul de larg), sărituri la trambulină, nunta cu piraţi, vânătoarea de raţe, şcondrul cu purcel, concurs de înot cu obstacole, concurs de bărci viteză, concurs de tras la parâmă cu bărcile, ştafetă combinată - rame şi înot, culminând cu retragerea zeului Neptun. După-amiaza continua cu meciuri de fotbal şi volei între divizioane, serată dansantă pe terasa de vară a Clubului Marinarilor şi carnavalul bărcilor remorcate.

„Marinarii se agită, beau pe rând şi trag din pipă...“ 

La ediţia din 1954, la propunerea Comandamentului Forţelor Maritime Militare, Direcţia Superioară Politică a Armatei a editat o serie de „materiale de agitaţie vizuală“. Printre acestea s-au numărat afişe, panouri, lozinci, cărţi poştale cu tematică marinărească. În toate unităţile militare şi în 23 de întreprinderi din garnizoana Constanţa au fost organizate adunări festive şi conferinţe despre semnificaţia Zilei Marinei. De asemenea, au fost trimise delegaţii formate din ofiţeri, matrozi şi elevi marinari la palatele pionierilor din 19 oraşe ale ţării cu machete de nave, care au fost înmânate reprezentaţilor tinerei generaţii în cadrul unor adunări festive.
 
În municipiul Constanţa, adunarea festivă a fost organizată pe 31 iulie 1954, la Teatrul de Stat. Cu această ocazie, secretarul Prezidiului Marii Adunări Naţionale a înmânat ordine şi medalii ofiţerilor şi cartnicilor fruntaşi. Pe 1 august, în cadrul paradei navale, Petre Gheorghe, secretarul C.C. al U.T.M., a înmânat echipajului distrugătorului 11 Steagul Roşu al C.C. al U.T.M. „pentru rezultatele bune obţinute de ofiţerii, cartnicii şi matrozii acestei nave în pregătirea de luptă cât şi în întărirea disciplinei militare“.
 
Devenită la modă printre marinari şi numai odată cu savuroasele benzi desenate lansate în 1929 şi, ulterior, prin filmul de animaţie „Popeye marinarul“, din 1933, celebra pipă a avut un corespondent original şi în rândul marinarilor români. Pe lângă raţia lunară de ţigări oferită militarilor în termen, în scop propagandistic, din anul 1954, Ministerul Industriei Alimentare a fabricat şi a lansat pe piaţă ţigările cu filtru „Marinar“. Conform principiului… ierarhiei militare, la începutul anilor ’80, acestea au fost surclasate de ţigările superioare „Amiral“, care costau 8 lei pachetul.

Nicolae Ceauşescu, în premieră la Ziua Marinei 

Prima participare la Ziua Marinei a lui Nicolae Ceauşescu, secretar general al C.C. al P.C.R., a avut loc duminică, 2 august 1965, la manifestările organizate la Mangalia. Întâmpinat cu garda de onoare de viceamiralul ing. Grigore Marteş, comandantul Marinei Militare, acesta a felicitat scafandrii de luptă care au evoluat în cadrul exerciţiilor demonstrative şi a admirat prestaţia ansamblului ostăşesc „Albatrosul“, dirijat de maestrul Marin Hudiţeanu.
 
Ceauşescu a revenit la Ziua Marinei şi pe 7 august 1967, în avanportul Mangalia, fiind însoţit de alţi conducători de partid şi de stat, printre care generalul Ion Ioniţă, ministrul Forţelor Armate şi generalul-locotenent Ion Coman, adjunct al ministrului Forţelor Armate şi secretar al Consiliului Politic Superior al Armatei. De la bordul unei şalupe, comandantul Marinei Militare a trecut în revistă navele aliniate pentru parada navală, felicitând echipajele de marinari. După prezentarea Ordinului Ministrului Forţelor Armate, au răsunat solemn acordurile Imnului de Stat, în timp ce, în semn de salut, s-au tras cele 21 de salve de artilerie. O escadrilă de avioane supersonice a adus temerarilor mării salutul aviatorilor.
Zeul Neptun, pe puntea unei ambarcaţiuni în formă de balenă, declară deschis programul jocurilor marinăreşti, care au cuprins defilarea ambarcaţiunilor sportive, evoluţia navelor de diferite tipuri şi lansarea din elicoptere a scafandrilor. La ora 20.30 s-a aprins pavoazul electric. În feeria nopţii s-au desfăşurat carnavalul bărcilor şi focul de artificii, în timp ce în Piaţa Republicii din Mangalia fanfara militară a susţinut un concert de promenadă.
 
Iată şi manifestările din Constanţa, consemnate pe prima pagină în ziarul „Portul Constanţa“, nr. 32(526), de vineri, 11 august 1967: „Cu mult timp înainte de ora stabilită, valuri de oameni au umplut spaţiul din faţa Gării Maritime. Festivitatea a fost deschisă de tovarăşul Dumitru Anastasiu, secretarul Comitetului de partid port. Despre importanţa Zilei Marinei şi realizările obţinute de marinari a vorbit c.l.c. Gheorghe Balaban, director adjunct al D.N.M. «NAVROM». Deschiderea festivă a sărbătorii a fost salutată prelung de şuieratul sirenelor de pe navele ancorate în port. Purtat pe spinarea unui delfin, îşi face apariţia Neptun, zeul mărilor şi oceanelor, urmat de parada ambarcaţiunilor. Pe remorcherul „Pilot“, îmbrăcaţi în costume naţionale, erau prezenţi artiştii amatori ai formaţiilor artistice portuare. La festivitate au fost prezenţi şi numeroşi sportivi care au făcut adevărate demonstraţii. De pe macaraua plutitoare «Gigant» luau startul înotătorii. Tot aici au fost instalate şi trambulinele de sărituri. La concursul bărcilor au participat elevii anului I ai Şcolii Superioare de Marină. Au urmat demonstraţiile schiorilor pe apă (aqua-plan), scafandrilor clasici, parada ambarcaţiunilor cu vele şi tradiţionalele jocuri marinăreşti - luarea purcelului de pe şcondru şi prinderea raţelor. Seara, festivitatea a continuat pe faleza Cazinoului, la care s-au întâlnit din nou mii de oameni“.
 
Tradiţionalele manifestări ale marinarilor români au fost onorate de şeful statului şi comandant suprem al Forţelor Armate şi în anii 1968, 1970 şi 1971. Astfel, duminică, 2 august 1970, la festivităţile dedicate Zilei Marinei s-a înregistrat cea mai cosmopolită şi numeroasă delegaţie de peste hotare. La tribuna oficială, alături de Elena şi Nicolae Ceauşescu, s-au aflat oaspeţi de onoare din R.S.F. Iugoslavia, Irlanda, Italia, Elveţia, Marea Britanie, Peru, Polonia, R.F.G. şi U.R.S.S.

„Miss Litoral“ la „Serbările Mării“ 

Din anul 1970, la Constanţa s-au organizat timp de două săptămâni „Serbările Mării“, care culminau cu Ziua Marinei. Concursul de graţie şi frumuseţe „Miss Litoral“ era una dintre atracţiile tineretului şi nu numai. Programul s-a diversificat şi au apărut probe noi, precum desantul infanteriştilor marini, turnirul bărcilor, ştafeta nautică, parada ambarcaţiunilor alegorice, salturile din elicopter, schi nautic, platforme alegorice cu scene din pregătirea pe specialităţi a marinarilor, acrobaţii aeriene, platforme cu aparate şi numere de gimnastică, înscrierea pe apă de către înotători a iniţialelor partidului şi ţării (P.C.R., R.S.R.) sau ale unor cifre aniversare ale unor evenimente politice, carnavalul nautic al măştilor etc.
 
Duminică, 2 august 1981, în portul de agrement Tomis s-au desfăşurat manifestările prilejuite de Ziua Marinei Române“ - aflăm din paginile cotidianului constănţean „Dobrogea Nouă“ de marţi, 4 august 1981. „După apariţia, la bordul navei împodobite cu marele pavoaz, a zeului Neptun, au avut loc demonstraţii de înot, sărituri de la trambulină, gimnastică acrobatică, întrecerile ambarcaţiunilor cu rame, evoluţiile scafandrilor şi schiorilor nautici, susţinute de membri ai asociaţiilor sportive portuare şi de studenţi ai Institutului de Marină «Mircea cel Bătrân»“. Spectacolul oferit oaspeţilor litoralului şi invitaţilor a continuat cu Botezul la Ecuator, Pescarul amator, Comoara piraţilor, capturarea purceilor la şcondru, hora raţelor, întrecerile micilor hidrobiciclişti, parada velierelor, demonstraţiile navei de stins incendii şi focurile de artificii.

Şi fetele sunt pe val! 

În anii ’70, circula un catren celebru printre tinerii încorporabili, care suna cam aşa: „Mamă, câţi băieţi mai ai / La Marină să nu-i dai, / Că Marina-i armă grea / Te saturi doi ani de ea“. Evident, melodia făcea trimitere expresă la durata stagiului militar, de doi ani, până la începutul anilor ‘90.
 
Chiar dacă, până la Revoluţia din decembrie 1989, prezenţele feminine în Marina Română erau rare, cu excepţia unor specialiste integrate la serviciile medical, financiar sau intendenţă, în Marina Română au existat câteva marinărese celebre.
 
Româncele s-au aflat pe puntea de comandă a unor nave comerciale şi ambarcaţiuni încă din perioada interbelică. Fie că a fost o afacere de familie - cazul Irinei Constanţiu Vlassopol, prima femeie ofiţer din Marina Comercială română, posesoarea Livretului de marinar cu nr. 270, eliberat pe 18 februarie 1930, de Căpitănia Portului Brăila, distinsă pe 15 august 1937 cu „Medalia Maritimă“ clasa a III-a navigant, „pentru dragostea cu care a îmbrăţişat marea, secondând tot timpul pe comandantul vaporului românesc „Ing. Vlassopol“, un privilegiu regal - cazul principesei Ileana, brevetată pe 2 octombrie 1928 ofiţer de bord clasa a II-a, distinsă pe aceeaşi dată cu „Medalia Maritimă“ clasa I Navigant, „pentru dragostea neţărmurită faţă de mare“ sau o mare ambiţie - cazul c.l.c. Teodora Angela Lefterescu, prima femeie comandant de pescador din România, ele au fost deschizătoare de drumuri pentru actualele aspirante sau ofiţeri maritimi, absolvente ale Academiei Navale „Mircea cel Bătrân“, Universităţii Maritime sau tinerele maestre brevetate de Şcoala de Maiştri Militari a Forţelor Navale „Viceamiral Ioan Murgescu“ din Constanţa. În prezent, femeia-ofiţer, maistru militar sau soldat voluntar a devenit o prezenţă obişnuită la bordul navelor de luptă şi în unităţile Forţelor Navale Române.
 
Astfel, din anul 1991, la Facultatea de Marină Civilă a Academiei Navale „Mircea cel Bătrân“ din Constanţa a apărut o nouă specialitate - Exploatări portuare - în cadrul căreia au fost admise tinere absolvente de liceu. Dintre acestea, au fost declarate şefe de promoţie în anii 1997, 2001, 2002, 2003 şi 2004.
 
Din anul universitar 2001-2002 au fost admise fete şi la Facultatea Marinei Militare, atât la specializarea Navigaţie, cât şi la Electromecanică navală. Aspirantul Georgiana Marin, prima femeie-ofiţer a Marinei Militare Române, a absolvit Academia Navală „Mircea cel Bătrân“ din Constanţa în anul 2005, ca şef de promoţie, fiind încadrată iniţial comandant al Serviciului de Luptă Navigaţie la bordul unui dragor maritim. Performanţa ei a fost egalată în anii următori de aspirantul ing. Consuela-Florina Constantinescu (2009), Anca Ghidiriu (2011), Elena-Alexandra Muşat (2012), Andra-Teodora Frâncu (2013), Ștefana-Mihaela Farcaş (2014), Cătălina-Bianca Cucu (2015), Oana Popa (2016) şi Laura Zburlea (2017).
 
Şi Şcoala Militară de Maiştri Militari a Forţelor Navale „Viceamiral Ioan Murgescu“ şi-a deschis porţile pentru tinerele captivate de viaţa pe mare. Astfel, în 2004, au absolvit, în prima promoţie de fete, 25 de tinere pregătite în specialităţile Timonierie şi tehnică de navigaţie (8 tinere), Arme sub Apă (2), Radiolocaţie navală (10), Hidroacustică (4) şi Artilerie navală şi antiaeriană (1). Lista „maestrelor“ şef de promoţie a fost completată ulterior de maistrul militar clasa a V-a Roxana-Maria Dan (2008), Elena-Raluca Cioroianu (2009), Ionela Rusu (2012), Georgiana Gheorghe (2013), Mirela Dinu (2014) şi Laura-Maria Rusi (2015).
 
Monica Haisan şi Crina Datcu (ambele căsătorite tot cu ofiţeri de marină!) se numără printre primele „ofiţerese“ care au ajuns comandanţi de nave, pe o navă de intervenţie şi salvare pe mare, respectiv pe un dragor maritim.
 
*
* *
 
În al 115-lea an de când această sublimă sărbătoare a castei marinăreşti a devenit moment solemn de înălţare spirituală şi de preamărire a jertfei eroilor apelor, dar şi prilej de etalare a frumoaselor virtuţi ale acestei admirabile bresle, concomitent cu reafirmarea potenţialului combativ şi a capabilităţilor operaţionale ale Forţelor Navale Române, să fim solidari cu toţi fiii mării, în cadrul acestui autentic regal al verii şi al apelor Dunării şi ale Mării Negre care a fost, este şi va fi mereu Ziua Marinei Române.
 
LA MULŢI ANI, NAVIGATORI ROMÂNI, ORIUNDE V-AŢI AFLA!
LA MULŢI ANI, MARINĂ ROMÂNĂ!

Citeşte şi:

Comandorul (r) Marian Moșneagu... navighează printre file de istorie dobrogeană 

Interviu online cu comandor (r) Marian Moșneagu: „Pentru mine, uniforma a fost nu numai o emblemă, ci și un standard de viață“ (galerie foto)
 
Marian Moşneagu, şeful Serviciului Istoric al Armatei: „Ziua Marinei se desfăşoară pe coordonatele recunoştinţei faţă de cei care au sfârşit în adâncuri“

Ti-a placut articolul?

Comentarii