Editorial Când iubirea zboară mai sus decât orice record – despre Felix Baumgartner, Mihaela Rădulescu și fragilitatea vieții

• Există momente în viață pe care le luăm de-a gata. Rutina ne fură privirea de la ceea ce e esențial
• Felix și Mihaela au trăit o iubire rară – discretă, dar solidă. Și dacă putem învăța ceva din durerea ei publică, este asta: țineți strâns mâna celor pe care îi iubiți. Priviți-i în ochi. Spuneți-le. Acum. Nu mâine.
• Pentru că viața e un salt. Și, uneori, nu știm dacă parașuta se va deschide.

 
 
Felix Baumgartner a fost, pentru o lume întreagă, „omul care a sărit din spațiu” – o legendă a curajului, un simbol al depășirii limitelor umane. Dar pentru Mihaela Rădulescu, el a fost omul ei. Bărbatul de lângă care a iubit în liniște și cu devotament, nu doar în imagini spectaculoase, ci și în clipe simple, tăcute, în care iubirea adevărată se construiește cu răbdare.
 
Moartea lui Felix vine ca o lovitură năucitoare. Nu doar pentru fanii săi sau pentru cei care l-au admirat pentru faptele sale extreme, ci și – mai ales – pentru cei care au înțeles că dincolo de cascadorii și recorduri a fost un om. Iar cel mai greu de dus rămâne, întotdeauna, absența acelui om din viața celor care l-au iubit cu adevărat.
 
Mesajele Mihaelei Rădulescu sunt o mărturie vie a ceea ce înseamnă să pierzi pe cineva cu care ai împărțit ani de viață, emoție, complicitate și sens. Într-o lume în care iubirea pare tot mai grăbită, mai condiționată, mai superficială, ea vorbește despre o legătură profundă, trăită până la capăt. Despre o iubire care nu s-a expus ostentativ, dar care a existat cu toată forța inimii.
 
Felix, cel care a căzut cu 1342 km/h din stratosferă, a fost – paradoxal – ancora emoțională a Mihaelei. Iar plecarea lui reamintește, cu o duritate imposibil de ignorat, cât de fragilă e viața, chiar și pentru cei care au înfruntat moartea cu zâmbetul pe buze.
 
Există momente în viață pe care le luăm de-a gata. Rutina ne fură privirea de la ceea ce e esențial. Ne imaginăm că oamenii dragi vor fi mereu acolo. Că avem timp. Că vom spune „te iubesc” mâine, că vom merge într-o călătorie vara viitoare, că vom sta mai mult împreună „când ne mai liniștim”.
 
Dar adevărul este acesta: viața nu așteaptă. Iar moartea nu ține cont de planuri.
 
Felix și Mihaela au trăit o iubire rară – discretă, dar solidă. Și dacă putem învăța ceva din durerea ei publică, este asta: țineți strâns mâna celor pe care îi iubiți. Priviți-i în ochi. Spuneți-le. Acum. Nu mâine.

 
Pentru că viața e un salt. Și, uneori, nu știm dacă parașuta se va deschide.
 
Dumnezeu să-l odihnească pe Felix Baumgartner. Iar celor care iubesc, curajul lui să le fie lecție: nu există record mai mare decât acela de a fi prezent, cu toată inima, în viața celuilalt.
 
Citește și

Mihaela Rădulescu, mesaj emoționant după moartea iubitului său, Felix Baumgartner - „Sunt pierdută fără el! A murit făcând ceea ce iubea cel mai mult - zburând“