Comandorul (r) Marian Moșneagu... navighează printre file de istorie dobrogeană

Deși s-a născut în frumoasa Bucovină, în localitatea suceveană Boroaia, căreia i se mai zice și „satul cu generali“, comandorul (r) dr. Marian Moșneagu a fost predestinat mării. Dovada?! S-a născut într-o mare zi de sărbătoare, de praznicul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, dar la botez a primit numele de Marian, având-o ca protectoare pe Maica Domnului, ocrotitoarea marinarilor. A devenit și el un om al mării încă din adolescență, atunci când a îmbrăcat uniforma de elev al Liceului Militar de Marină (LMM) „Alexandru Ioan Cuza“ din Constanța. Anii s-au curs de atunci, iar Marian Moșneagu a devenit unul dintre cei mai fideli slujitori ai mării și ai istoriei navigației, aducând la lumină documente din arhivă. Scrie cu mare plăcere despre acest domeniu fascinant, motiv pentru care va semna în coloanele publicației noastre, la rubrica „Lumea marinarilor“, iar primul articol care îi va purta semnătura va fi publicat vineri, 11 august, în cotidianul ZIUA de Constanţa.
 
Atunci când a decis să poarte uniforma militară, pe care o admirase la un consătean cu vreo doi ani mai mare, elev al Liceului Militar „Ștefan cel Mare“ din Câmpulung Moldovenesc, Marian Moșneagu avea 15 ani și nu văzuse marea decât la televizor. Exersase însă tainele înotului în râul Râșca, ce trecea prin spatele casei sale, și râvnea să poarte și el uniformă cu lampas și centură albă. Nu a fost coleg de liceu cu consăteanul său, dar destinul l-a trimis pe adolescentul Moșneagu la Constanța, la... tânărul Liceu „Alexandru Ioan Cuza“. Îl fascinase perspectiva de a veni în orașul de la malul Mării Negre după ce pe un pliant de prezentare al instituției de învățământ militar de marină văzuse nava-școală „Mircea“, cu cadeții pe vergi. Mai mult, visa la aventuri glorioase pe mările și oceanele lumii. Își aduce aminte cu plăcere de anii de liceu, anii formării sale, ai călirii fizice și psihice, dar și de studenția în bleumarin, la Institutul „Mircea cel Bătrân“ (1980-1984).
 
Drumul spre desăvârșirea profesională a continuat, urmând cursurile Facultății de Litere, Istorie, Drept şi Teologie, specializarea Istorie, din cadrul Universității „Ovidius“ Constanţa (1995-1998), devenind apoi doctor în Istorie, la Universitatea din Craiova (2004).
 
Marian Moșneagu a ocupat diferite funcţii pe linie de comandă în Divizionul 50 Vânătoare de Submarine Mangalia (1984-1986), Divizionul 174 Dragoare de Radă Sulina (1986-1987), Divizionul Vedete Blindate Tulcea (1987-1988), în Comandamentul Marinei Militare (1988-1989), Institutul de Marină / Academia Navală „Mircea cel Bătrân“ (1989-1990), Statul Major al Forțelor Navale (1990-2007) și Statul Major General (2007-2016).
 
Consideră că perioada sa de glorie este cea în care a fost director al singurului muzeu național din Dobrogea, Muzeul Marinei Române (2001-2006), iar triumful carierei sale spune l-a înregistrat ca șef al Serviciului Istoric al Armatei, între 15 aprilie 2007 și 29 iunie 2016.

O impresionantă activitate editorială și publicistică 

Serviciile pe care le-a făcut istoriei navigației se concentrează într-o bogată activitate editorială și publicistică: 50 de enciclopedii, albume, dicționare, monografii, ghiduri și culegeri de documente, dintre care 16 de autor, peste 500 de articole, studii și comunicări în presa militară și civilă. Dintre acestea menționăm două cărți fundamentale, cu valoare de simbol pentru acest tărâm magic scăldat de ape, Dobrogea: „Ziua Marinei la români“ și „Cultul apelor la români“.
 
Pe lista de cărți publicate se mai regăsesc: „Politica navală a României 1944-1958“ (2005), „O istorie tragică a Marinei Comerciale Române“ (2006), „Regele și Regina Mării Negre. File din istoricul distrugătoarelor & fregatelor «Regele Ferdinand» și «Regina Maria»“ (2006), „Dicționarul Marinarilor Români“ (2008), „Eroii Marinei Române“ (2009), „Elita Marinei Române în rezistența anticomunistă“ (2010), „Presa Marinei Române. Dicționar bibliografic“ (2011), „Crucișătorul «Elisabeta» în campanie“ (2012), „Fregata-amiral «Mărășești»“ (2014), „«Mircea», voievodul velelor 1882-2014“ (2014), „România la bicentenarul S.U.A. Primul voiaj transatlantic al navei-școală «Mircea» (4 martie - 30 august 1976)“ (2016).
 
Nici presa scrisă, radioul și televiziunea nu au taine pentru el. În prezent este redactor-şef al revistei „Misiunea“, publicaţia anuală a Centrului de Cercetare a Conlucrării dintre Biserica Ortodoxă şi Armata României „General Paul Teodorescu“, și redactor-şef adjunct al revistei „Marea Noastră“, editată de Liga Navală Română, filiala Constanţa.

Distincții  

Pentru profesionalismul său, comandorul (r) Marian Moșneagu a fost distins, printre altele, cu Ordinul „Meritul Militar“ clasa a III-a (1999), semnul onorific „În Serviciul Patriei“ pentru ofiţeri (2004, 2009), Emblema de Onoare a Statului Major General (2009), Emblema de Onoare a Comunicaţiilor şi Informaticii (2010), Emblema de Merit „În serviciul Armatei României“ clasa a II-a (2011), Emblema de onoare a Statului Major al Forţelor Navale (2011), Emblema „Onoarea Armatei României“ cu însemn de pace (2011), Emblema de Merit „În Serviciul Armatei României“ (2016), Premiul Naţional pentru Jurnalism „Nicolae Sever Cărpinişan“ acordat de Asociaţia Română de Istoria Presei „pentru performanţele sale jurnalistice, cercetarea istoriei presei marinăreşti“ (2011) și „Omul anului 2011“ şi respectiv 2013, pentru obţinerea Premiului I la Secţiunea a X-a „Istorie, cultură şi tradiţii militare“, în cadrul concursului organizat la nivelul Statului Major General.

Cel mai fericit bunic din lume 

Acum, de când a trecut în rezervă, comandorul Marian Moșneagu găsește mai mult timp pentru proiectele sale editoriale, dar și pentru „darul cel mai de preț de la bunul Dumnezeu“, nepoțica sa de trei anișori și jumătate, Sofia-Magdalena, despre care spune cu emoție că l-a transformat în cel mai fericit bunic, schimbându-i radical prioritățile și viața.
 
Sursă foto: ZIUA de Constanța
 
Citește și: 
 
Interviu online cu comandor (r) Marian Moșneagu. „Pentru mine, uniforma a fost nu numai o emblemă, ci și un standard de viață“ (galerie foto)