Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
Lumea poeziilor Eusebiu Camilar - Sferele
Lumea poeziilor: Eusebiu Camilar - Sferele
27 Aug, 2014 00:00
27 Aug, 2014 00:00
27 Aug, 2014 00:00
ZIUA de Constanta
1544
Marime text
1544
Marime text
Se însera. Stam singur pe dealul meu natal.
S-a auzit în preajmă un foşnet stins de şal...
Eram în largul lumii ca un atom pierdut.
Când ai venit, tot cerul de astre s-a umplut!
Tăcuse universul ca la un semn. Curând
Se auzeau în preajmã doar ierbile crescând...
Tăceam. Apoi şi firul de iarbă asculta,
În sfere depărtate cum cânta cineva,
Aşa de stins, cum noaptea pe lacul tropical
S-aude raza lunii când a lovit un val...
Se auzea vibrarea unei tipsii subţiri...
Sunau aşa în spaţii planetele-n rotiri?
Se auzea suspinul cuiva, adânc, în cer?
Demult pierise-n haos planeta-juvaer...
Cum ascultam, adâncă uimire ne-a cuprins:
Se auzea ecoul planetei ce s-a stins!
Demult s-a ros planeta în pulbere picând:
Îi rămăsese sfera ecoului, vibrând!
Se auzea suspinul unei tipsii subţiri.
Vibra, vibra ecoul fantasticei rotiri...
Demult îşi împlinise planeta orbul ţel:
Vibra numai ecoul rotund ca un inel...
De-atunci s-au tors fuioare de borangic pe râu.
Trecut-a carul vremii cu lacrimi şi cu grâu,
Şi când mai urc adese pe dealul meu natal,
Aştept să simt în preajmă un foşnet stins de şal,
Şi ca odinioară, supus unei porunci,
Tot cerul să se umplă de astre, ca atunci.
Eram în largul lumii ca un atom pierdut.
Când ai venit, tot cerul de astre s-a umplut!
Tăcuse universul ca la un semn. Curând
Se auzeau în preajmã doar ierbile crescând...
Tăceam. Apoi şi firul de iarbă asculta,
În sfere depărtate cum cânta cineva,
Aşa de stins, cum noaptea pe lacul tropical
S-aude raza lunii când a lovit un val...
Se auzea vibrarea unei tipsii subţiri...
Sunau aşa în spaţii planetele-n rotiri?
Se auzea suspinul cuiva, adânc, în cer?
Demult pierise-n haos planeta-juvaer...
Cum ascultam, adâncă uimire ne-a cuprins:
Se auzea ecoul planetei ce s-a stins!
Demult s-a ros planeta în pulbere picând:
Îi rămăsese sfera ecoului, vibrând!
Se auzea suspinul unei tipsii subţiri.
Vibra, vibra ecoul fantasticei rotiri...
Demult îşi împlinise planeta orbul ţel:
Vibra numai ecoul rotund ca un inel...
De-atunci s-au tors fuioare de borangic pe râu.
Trecut-a carul vremii cu lacrimi şi cu grâu,
Şi când mai urc adese pe dealul meu natal,
Aştept să simt în preajmă un foşnet stins de şal,
Şi ca odinioară, supus unei porunci,
Tot cerul să se umplă de astre, ca atunci.
Despre Eusebiu Camilar
În urmă cu 49 de ani, pe 27 august, la Bucureşti, s-a stins din viaţă scriitorul şi traducătorul român Eusebiu Camilar, membru corespondent al Academiei Române.
În anul 1929, Eusebiu Camilar a debutat în paginile revistei „Moldova literară”. În decursul vieţii, a publicat nuvele şi versuri în cele mai importante reviste.
În ceea ce priveşte viaţa personală, a fost căsătorit cu poeta Magda Isanos. În 1980, fiica scriitorului, Elisabeta Goia, a donat casa în care a copilărit Eusebiu Camilar, o locuinţă ţărănească construită la sfârşitul secolului XIX, statului român, pentru a fi transformată într-un muzeu memorial. Patru ani mai târziu, după ce casa a fost restaurată, a fost inaugurat muzeul, în cadrul căruia sunt expuse fotografii, tablouri, manuscrise, cărţi şi multe altele.
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii
