#citeșteDobrogea Marin Sorescu, dedicații pentru „Biblioteca de Poezie din Constanța”

Astăzi, 8 decembrie 2020, se împlinesc 24 de ani de la trecerea în neființă a unuia dintre cei mai mari scriitori români contemporani - Marin Sorescu, patronul spiritual al unei școli gimnaziale din municipiul Constanța și ale cărui poezii le puteți lectura pe site-ul cotidianului ZIUA de Constanța, în categoria Lumea poeziilor.



Marin Sorescu s-a născut într-un an bisect, pe 29 februarie 1936, la Bulzeşti (judeţul Dolj) și a fost cunoscut în timpul vieţii pe aproape toate continentele planetei.
Poet, dramaturg, prozator, eseist şi traducător, operele lui au fost traduse în mai mult de 20 de ţări, totalizând peste 60 de cărţi apărute în străinătate. S-a făcut remarcat şi prin preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase expoziţii în ţară şi în străinătate. Fără a se înscrie într-un partid politic după Revoluţia română din 1989, ocupă funcția de ministru al Culturii în cadrul cabinetului Nicolae Văcăroiu (25 nov. 1993 - 5 mai 1995).

Marin Sorescu debutează în 1964, la vârsta de 28 de ani, cu volumul de poezii satirice "Singur printre poeţi". Până la moartea sa în 1996 mai publică încă 23 de volume, devenind o figură marcantă a poeziei româneşti contemporane. În 1966 primeşte Premiul Uniunii Scriitorilor pentru "Poeme", reuşind să repete această performanţă de încă 5 ori pe parcursul carierei. Printre volumele cele mai cunoscute se numără "Tuşiţi" (1970), "Suflete, bun la toate" (1972), precum şi ciclul de 4 volume intitulat "La lilieci" (1975, 1977, 1980, 1988), un univers poetic construit pornind de la un cimitir ce poartă acest nume. Poezia lui Sorescu acoperă o zonă literară largă, stilul său ironic şi degajat trezind în cititor spiritul ludic al copilăriei. De altfel multe dintre volumele sale sunt dedicate celor mici ("Unde fugim de acasă?" - 1967, "Cirip-ciorap" - 1993). La moartea lui au rămas în manuscris cincisprezece volume, poezie, eseu, jurnal şi roman.

Dramaturgia lui Marin Sorescu abordează cu precădere tematica teatrului poetico-parabolic în trilogia Setea Muntelui de sare, care cuprinde piesele Iona, Paracliserul şi Matca. Uneori autorul abordează fie teatrul contemporan în Există nervi sau teatrul istoric în A treia ţeapă, sau scrie o serie de comedii cum ar fi Răceala sau Vărul Shakespeare, al căror mobil este chiar ironia muşcătoare, împrumutată din lirica soresciană.

Deşi rămasă în umbra capodoperelor lirice şi dramatice, proza soresciană este una dintre cele mai viguroase din literatura română. Viziunea vizuinii şi, mai ales, Trei dinţi din faţă sunt două din romanele sale cele mai reperezentative.


Distincţii:

Premiul Academiei Române (1968, 1977)
Medalia de aur pentru poezie "Napoli ospite", Italia, 1970
Premiul Academiei Române pentru dramaturgie, 1970
"Le Muse", acordat de Accademie delle Muse, Florenţa, 1978
Premiul Internaţional de Poezie "Fernando Riello", Madrid, Spania, 1983
premiul Herder, acordat de Universitatea din Viena în 1991 pentru întreaga activitate
Premiul Uniunii Scriitorilor din România, (de şase ori, pentru poezie, teatru şi critică literară)

În colecţiile Bibliotecii Județene „I.N. Roman” din Constanța se regăsesc, însă, şi două volume bibliofile cu autograf, donate în anul 1974 de celebrul autor al „Ionei”: „Bibliotecii de Poezie din Constanţa, prima de acest fel din ţară, omagiul direct şi fără niciun ocol al autorului - plus infinitul mic”, scria Marin Sorescu pe volumul „Ocolul infinitului mic, pornind de la nimic”, publicat în anul 1973, la Editura „Ion Creangă”, Bucureşti. O dedicaţie similară însoţea şi celebra carte „La lilieci”, care apăruse la Editura „Eminescu”, în 1973: „Bibliotecii de Poezie din Constanţa, salutând această idee inspirată cu un buchet de lilieci dintr-o altă parte a ţării”.

De asemenea, în cadrul colecţiei speciale a Bibliotecii județene se regăseşte şi o poezie, în manuscris facsimilizat, „Ctitorie”, scrisă de Marin Sorescu, în anul 1974, cu prilejul realizării unei mape omagiale, dedicată celor patru decenii de la ridicarea statuii lui Mihai Eminescu. Mapa, întocmită la iniţiativa Stelei Motoc şi a lui Constantin Cioroiu, cuprinde o serie de astfel de poezii sau dedicaţii, scrise la casa de creaţie a Uniunii Scriitorilor din Neptun.

Într-un interviu acordat lui Enache Puiu, regretat istoric literar dobrogean, Marin Sorescu mărturisea: „Doresc să-mi acordaţi posibilitatea să aduc un elogiu ţinutului dobrogean, care reprezintă pentru mine o emblemă a străvechii spiritualităţi româneşti. Pământul acesta a înfiat pe unul dintre marii poeţi, pe Ovidiu, pe care eu îl consider unul din primii mari poeţi români, pentru că a scris o parte din opera sa aici (...). Apoi, pe aceste meleaguri, au trăit şi s-au manifestat mari figuri ale spiritualităţii, pe care noi trebuie să le asimilăm, indiferent că au scris în latineşte sau greceşte, iar acum se fac tentative de a-i integra primului mileniu al culturii româneşti, pentru că în toate ţările se începe istoria literaturii de la primele manifestări scrise pe locurile acelea. Noi trebuie să începem cu aceste scrieri în greceşte şi latineşte. Dobrogea reprezintă un adevărat creuzet pentru întreaga perioadă medievală”, spunea Marin Sorescu, în interviul publicat integral în volumul „Scriitori şi reviste la Pontul Euxin”, semnat de Enache Puiu şi publicat în 1997, la Editura „Ex Ponto”.


Citește și:

Ştiaţi că...? Au trecut 19 ani fără scriitorul Marin Sorescu