Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
00:18 20 05 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Lumea poeziilor Din picături sunt toate - Irina Lucia MIHALCA

ro

11 May, 2019 00:00 297 Marime text

Din picături sunt toate

 
 
Irina Lucia MIHALCA
 
 Din mişcarea gândurilor apar emoţiile, 
 plonjezi în adâncuri, visul iese din matcă,
 răspunsurile te-aşteaptă,
 iluzii sunt,
 în urmă foşnesc gânduri, emoţii, 
 stări, ataşamente, 
 în vârtejul lor nu eşti tu,
 în prezenţă, în simţiri, atunci eşti tu.
 Dacă a vedea înseamnă a crede, 
 oare, este şi adevărat?
 
 În tăcerea inimii asculţi vocea lăuntrică,
 intri înăuntru, în mister, 
 trezeşti focul
 şi tot ce descoperi e golul. 
 Acel gol este El, Dumnezeu. 
 Acolo nu există timp, nu există formă,
 la periferie se rotesc formele, 
 nu în centrul tău, 
 în cercul acela se-adună trecutul,
 cu fericiri, drame, idei, nume, trăiri, 
 în acel gol, doar nimicul.
 De stai cu spatele la viitor, 
 privind, în urmă, vezi
 cum se risipesc toate astea.
 Tot ce există în exterior
 sunt produse de minte,
 chiar şi “iubirea” oamenilor. 
 Totul. Se întinde în trecut ( memorie) 
 sau în viitor ( fantezie), 
 niciodată în prezent.
 Natura minţii 
 nu poate sta în acest timp.
 
 Viaţa este doar prezent. O infinitate 
 de momente prezente 
 ce-n realitate sunt doar Unul,
 Totul-în-acelaşi-timp.
 Un singur, identic, moment. 
 Simţind, nu gândind,
 nu încetinind mintea,
 simţind
 sau a fi prezenţă în Acum. 
 Doar atunci eşti tu, o fiinţă liberă,
 doar acea fiinţă există, nu formele din jur, 
 iluziile apar, dispar, mor, renasc, 
 o scară ce duce la infinit.
 Universul este în noi.
 Acel acum este mereu neschimbat, 
 identic nimic, de necuprins.
 Doar aceea este iubirea.
 Compasiunea 
 şi bucuria ei curgătoare
 va lumina întreg templul tău.
 Las-o să strălucească
 în centrul fiinţei tale!
 
 Dumnezeu se ascunde în tot 
 şi lasă iluzia că formele ar exista. 
 Când înţelegi asta nu poţi 
 să nu râzi. Pare absurd. 
 A-L cunoaşte nu este să ajungi 
 la un drum, un vârf, un ţel, 
 ci o renunţare
 la a te identifica cu forma.
 Un văl se ridică, trepte spre lumină,
 văl după văl se ridică,
 acel nimic este identic
 în tot ce există, 
 în vis şi-n viziuni îţi vorbeşte,
 intrând în El se intră în Tot. 
 Atâta pace, atâta iubire 
 şi-atâta bucurie la un loc!
 
 Cine e celălalt? De eu intru acum
 şi o faci şi tu, cine suntem? 
 Nu suntem noi, ci El, 
 suntem Unul, uniţi cu El, 
 suntem aceiaşi, parte din întreg,
 eu, tu, co-creatorul
 propriei vieţi,
 o singură fiinţă măreaţă, eternă, 
 în mişcare şi-n înţelegere.
 
 Din picături sunt toate...
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii