Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
01:36 16 12 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#DobrogeaDigitală În urmă cu 141 de ani, Remus Opreanu devenea prefect al Constanţei

ro

13 Nov, 2019 00:00 773 Marime text
Serbăm în aceste zile 141 de ani nu doar de la revenirea Dobrogei sub administraţie românească, ci şi de la numirea lui Remus Opreanu ca prefect al urbei de la malul Mării Negre.
 
După ce, în noiembrie 1878, demnitarul era desemnat să „păstorească” districtul Constanţa, trei ani mai târziu, în mai 1881, după ce dăduse deja măsura profesionalismului şi dedicării sale, primea misiunea de a prelua şi Tulcea, devenind astfel prefect al Dobrogei, teritoriu greu încercat de istorie şi alipit ţării în urma Tratatului de Pace de la Berlin.
 

 
Din fericire pentru noua provincie românească, Remus Opreanu a reprezentat un real model al demnitarului preocupat de binele public, care a deschis drumul marilor reforme în Dobrogea şi i-a susţinut interesele cu entuziasm şi devotament.
 
Născut la 22 septembrie 1844, în Bucureşti, eruditul politician şi om de cultură a făcut studii de drept la Paris, dar a obţinut şi un doctorat în litere, în Italia. După o prodigioasă activitate de magistrat (a fost judecător şi procuror în mai multe oraşe ale ţării, inclusiv procuror general la Curtea de Apel din Bucureşti), Remus Opreanu este numit în 1878 prefect al Constanţei, post în care rămâne – cu scurte întreruperi – până în mai 1883. Continuă apoi să reprezinte interesele Dobrogei şi în Parlament, ca deputat sau senator.

Lui Remus Opreanu îi datorăm redactarea şi punerea în aplicare a legii pentru organizarea Dobrogei, precum şi o serie întreagă de iniţiative legate de devenirea culturală a Constanţei. Lui îi aparţine ideea de a ridica la Constanţa statuia lui Publius Ovidius Naso, poetul latin exilat în cetatea antică Tomis, precum şi crearea în 1880 a primului muzeu de arheologie, pe lângă prefectura Constanţa.

„Remus Opreanu a avut o largă înţelegere a nevoilor româneşti“


Iată portretul pe care i l-au făcut marelui liberal Adrian Rădulescu şi Ion Bitoleanu, în „Istoria Dobrogei”, volum ce poate fi parcurs integral accesând Biblioteca Digitală ZIUA de Constanţa: 
 

„Primul prefect al judeţului Constanţa, Remus Opreanu, intelectual erudit, cu studii clasice la Pisa-Italia şi doctoratul în drept la Paris, s-a impus prin ştiinţa sa administrativă şi prin spiritul gospodăresc. El a vădit o largă înţelegere a nevoilor româneşti şi, în egală măsură, a minorităţilor. Remus Opreanu a făcut parte din generaţia de cârmuitori locali capabili să umble zile întregi, pe drumuri desfundate şi prin sate sărmane, împreună cu medicul ce ducea cu el farmacia portativă, respingând astfel activitatea din cabinet sau concediile prelungite în străinătate”.

 

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF


Un portret al lui Remus Opreanu, precum şi a potenţialului pe care acest „om destoinic şi de inimă” l-a văzut în „târgul mic şi ruinat”, putem regăsi în textul semnat de D. Stoicescu, cuprins în volumul tipărit cu prilejul semicentenarului reanexării provinciei, „Dobrogea. Cincizeci de ani de vieaţă românească”, disponibil, de asemenea, în Biblioteca Digitală ZIUA de Constanţa.
 

„Populaţia Constanţei n’a uitat niciodată că a avut în fruntea administraţiei la începutul regimului românesc un om al justiţiei. Remus N. Opreanu avea un trecut strălucit în magistratură, ca judecător în tribunalele Ploeşti, Brăila, Târgovişte, apoi procurer sau consilier in Curţile de apel din Focşani, Craiova şi Bucureşti... Chiar dupăce a eşit din demnitatea de prefect, a avut loc in Curtea de Casaţie până la înaintată bătrâneţe.
 
L-am cunoscut şi l-am privit cu respectoasă admiraţie: un bătrân de statură mijlocie, brun şi vibrant de vioiciune, cu vorba fermă, expresia unui suflet puternic şi unui caracter de bronz. In societatea în care l-am cunoscut el era cel mai înalt magistrat - la Casaţie, eu cel mai mic - supleant la tribunal. M’am apropiat de el cu tot avântul meu tineresc pentru cariera ce îmbrăţişasem şi el m’a aprobat şi încurajat povestindu-mi faptele mari la care luase parte. Prefectura Constanţei şi activitatea sa din acel timp era ceva cu care se mândrea.
 

„Marea albastră, lumea cea mai bună decât noi...”

 
- «Ce-am văzut, ce-am simţit şi ce-am învăţat atunci, povestea el, mi-a deschis un orizont imens pentru viitorul României. Mi se părea că sbor când am pus piciorul pe ţărmul Mării Negre cu administraţia mea, cu Justiţia noastră. Constanţa era un târg mic şi nespălat, ruinat; judeţul - câmp de hoţi de cai... Și totuşi, pe deasupra acestor elemente, pe care le găseam susceptibile de îndreptare, am întrezărit viitorul si l-am arătat tuturor... Oraşul avea o poziţie minunată pentru un mare port, iar judeţul avea pământ bun pentru vrednicia românească. Dincolo de brigandajul hoţilor de vite şi de murdăria târgului oriental era marea albastră, lumea cea mai bună decât noi...
 
Atunci am întrevăzut puterea noastră maritimă, care se va ridica valorificând munca naţională şi am spus ce-am întrevăzut. Am avut ocazia s’o spun şi ca senator în Iunie 1886. Mi se datoreşte, aşa cum este, o carte din Codul Comercial, cea despre comerciul maritim. Am fost pentru cea mai largă şi modernă legiuire si nu streina nouă, - codul Italian reprezintă foarte multe uzuri din Mediterana şi Marea Neagră, uzuri pe care străbunii noştri le-au practicat în legăturile lor cu Genovezii şi Veneţienii. Am ţinut să revenim la ale noastre»“.

 
Sursa foto: Ilustraţie din volumul „Istoria Dobrogei“, de Adrian Rădulescu şi Ion Bitoleanu
 
Citeşte şi:
 
#citeşteDobrogea 175 de ani de la naşterea lui Remus Opreanu - un model al demnitarului dedicat binelui public

#scrieDobrogea Primii prefecţi ai judeţului Constanţa. Deschizători de drumuri şi artizani ai dezvoltării economice (galerie foto)
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii