Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
19:01 22 09 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#citeşteDobrogea #memoriateatruluiconstănţean Zbuciumata istorie a Teatrului „Fantasio“ se identifică cu destinul lui Demostene Tranulis

ro

17 May, 2018 00:00 1643 Marime text
În urmă cu trei ani, în cadrul unei ceremonii aniversare, la împlinirea a 65 de ani de la înfiinţare, conducerea Teatrului de Stat din Constanţa dezvelea bustul fondatorului acestei instituţii - Demostene Tranulis„un om al oraşului, apreciat ca un mecena, pentru că din averea lui s-a construit un local de teatru pentru Liga culturală a românilor, botezat la început cu numele fondatorului, apoi, în anii războiului, redenumit «Fantasio», pentru ca astăzi să ajungă fără nume“, scria Aurelia Lăpuşan în articolul din ZIUA de Constanţa intitulat „Constanţa de odinioară. Teatrul şi filmul lui Tranulis“, din care cităm în continuare.
 
Familia Tranulis provenea din insulele greceşti, bunicii lui Demostene ajunseseră în Dobrogea în anul 1837 şi au contribuit prin cei mai mulţi descendenţi la creşterea şi prosperitatea oraşului.
 
Teatrul Tranulis a fost început în aprilie 1927 şi terminat în septembrie, acelaşi an. Ideea creării unui teatru românesc la Constanţa ca instituţie profesională de spectacol aparţine Ligii culturale. Încă din 1915, Primăria donase acestei asociaţii naţionale terenul viran de pe bulevardul Ferdinand colţ cu strada Mihai Viteazu, pentru construirea unui local propriu.
Dacă Primăria cedase terenul pentru sediul Ligii culturale, apelurile repetate ale acesteia de a închiria sau a se da în antrepriză viitoarea clădire sau pentru colectarea prin subscripţie publică a banilor necesari rămân fără finalitate. În anul 1927, Demostene Tranulis se oferă să facă o clădire în şase luni.

În septembrie 1927, este inaugurată clădirea Teatrului Ligii culturale. Participă Nicolae Iorga, în calitate de preşedinte naţional al Ligii, şi un public extrem de numeros. La conferinţa sa, cu tema „Românii pe malul drept al Dunării“, au asistat peste 2.000 de persoane: „În unire cu masa publicului de afară au făcut în stradă o nemaipomenită manifestaţie pentru marele savant“ („Dacia“, 24 septembrie 1927, pag.1). Cu acest prilej, Nicolae Iorga sublinia: „Ceea ce au făcut aici Dimitrie Tranulis şi Liga fac mai mult decât trei sferturi din discursurile rostite în anumite adunări de drept“.

Din 1956 a funcţionat ca Secţie de estradă a Teatrului de Stat din Constanţa, inaugurându-şi în acelaşi an activitatea cu spectacolul „Escală la Constanţa“.
 
În primăvara lui 1969, complexul artistic denumit Teatrul de Stat din Constanţa s-a împărţit în trei instituţii cu statut juridic şi artistic distinct: Teatrul de dramă şi comedie, Teatrul liric şi Teatrul de revistă „Fantasio“. Numele acestei instituţii a fost preluat de la cel al sălii de cinema (la început Tranulis, apoi - până la ocuparea sălii de către forţele „eliberatoare“ - Fantasio).
 
„Printr-o coincidenţă, poate deloc întâmplătoare, primul spectacol al Teatrului «Fantasio» în formulă nouă a avut loc la 1 aprilie 1969. Era comedia muzicală «Săracu' Gică», de V. Vasilache, N. Stroe, St. Cristodulo; muzica de Aurel Manolache şi Vasile Vasilache jr.; cupletele şi textele muzicale: Ion Maximilian şi Saşa Georgescu; direcţia de scenă: Ion Maximilian. «Săracu' Gică» este cel mai mare succes de public al Teatrului Fantasio, întrunind peste 1.400 de reprezentaţii (un record la scară naţională, în anii '70-'80, alături de «Siciliana» lui Aurel Baranga), susţinute în toată ţara şi într-un turneu de răsunet în Israel“, scrie Jean Badea, în monografia „Fantasio 40“.
 
În vara anului 2004, Teatrul Dramatic „Ovidius“ şi Teatrul „Fantasio“ au fost comasate în Teatrul Naţional Constanţa, iar Opera, Teatrul de Balet „Oleg Danovski“ şi Filarmonica „Marea Neagră“ au devenit Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski“.
 
Nota redacţiei: Pe parcursul campaniei de promovare a evenimentului INCREDIBILA MEMORIE A TEATRULUI CONSTĂNŢEAN, ne rezervăm dreptul de a folosi denumirile vechi ale celor trei teatre constănţene, aşa cum au rămas ele întipărite în memoria colectivă a multor constănţeni.

Citeşte şi:
 
Constanţa de odinioară Teatrul şi filmul lui Tranulis (galerie foto)
 
#citeşteDobrogea #memoriateatruluiconstănţean Teatrul „Elpis“, povestea celei mai vechi clădiri de teatru din Constanţa
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii