Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
23:15 06 12 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Pastorala de Paște a Arhiepiscopului Tomisului, ÎPS Teodosie „Învierea lui Hristos reprezintă înnoirea întregii creații și implicit a omului“

ro

26 Apr, 2019 11:18 970 Marime text
Arhiepiscopul Tomisului, ÎPS Teodosie a transmis, vineri, tradiționala Pastorală de Paște, intitulată în acest an „Învierea lui Hristos – înălțare a umanității spre cer“
 

Iubitului cler, cuviosului cin monahal şi poporului lui Dumnezeu din întreg cuprinsul Arhiepiscopiei Tomisului, har, pace şi bucurie, iar de la noi, arhierească binecuvântare.  Iubiţi credincioşi, Hristos a înviat! Din iubirea lui Dumnezeu Cel slăvit în Treime, am ajuns să luăm parte la această sfântă și mare zi, plină de simțire aleasă, plină de trăire duhovnicească, după ce ne-am curățat sufletele prin vremea postului, după ce ne-am pregătit fiecare după putință, să luam parte la Învierea Celui ce din iubire pentru noi S-a făcut om, a pătimit, a acceptat crucea, prin ea îmbrățișându-ne pe toți, a murit ca să sfărâme porțile iadului, și astăzi a înviat ca să ridice firea noastră la starea cea dintâi.  Păcatul neascultării săvârșit de Adam și Eva în Rai a avut consecințe dramatice pentru om, prăbușind firea omenească în întunericul necunoștinței de Dumnezeu. Dar cum Dumnezeu în atotștiința Sa știa neputința noastră, trimite pe Fiul în lume, iar El, în deplină ascultare față de Tatăl, ascultare pe care noi nu am avut-o, se smerește pe Sine și ia firea noastră omenească. Prin firea Sa umană lipsită de păcat, Hristos se face frate al nostru, și acceptă să moară pentru ca noi să putem fi vii. El, Cel fără de păcat, din iubire pentru noi, îmbrățișează crucea și suferința, în deplină ascultare față de Tatăl, apoi primește moartea, El, Cel ce este Viața, pentru a ne deschide Raiul și drumul ce duce de la moarte la viață și de pe pământ la cer. 

De la căderea protopărinților și până la jertfa și învierea Fiului lui Dumnezeu porțile Raiului erau închise, fapt dovedit de Sfânta Scriptură în cartea profetului Daniel care spune că sufletele tuturor, deci și ale drepților Vechiului Testament mergeau în șeol, adică în iad. Acest fapt ne arată cât de importantă este jertfa și învierea lui Hristos pentru întrega umanitate. Fără ea, omul, nu se putea ridica pe sine la starea de deplină ascultare care se cuvine față de Dumnezeu. Această ascultare s-a realizat deplin în Hristos, care, luând firea noastră, o face conformă voii divine, iar prin învierea Sa, firea noastră primește iertarea lui Dumnezeu și puterea de a conlucra cu harul dumnezeiesc, pentru a realiza faptele cele care ne conduc la viața veșnică. 

Iubiți fii duhovnicești, Învierea lui Hristos reprezintă înnoirea întregii creații și implicit a omului, în calitatea sa de coroană a acesteia. Prin înviere, întreaga lume se umple de lumină, iar noi trecem de la moarte la viață și de pe pământ la cer, Hristos Dumnezeu făcându-Se pentru noi punte către Tatăl în Duhul Sfânt. Acum omul cel nou în Hristos, deține capacitatea de a lupta cu patimile, biruindu-le, și prin aceasta își face viața conformă voii divine. Împroprierea morții lui Iisus Hristos de către noi, face ca viața și învierea Lui să se evidențieze în trupurile noastre, așa cum afirmă Sfântul Apostol Pavel când zice: „căci pururea noi cei vii suntem daţi spre moarte pentru Iisus, ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru cel muritor” (II Cor. 4, 10 – 11).

Dacă iubim viața trebuie să învățăm să-l iubim pe Hristos, care este „Calea, Adevărul și Viața”. Numai urmându-L în viața aceasta trecătoare putem ajunge la viața veșnică, unde dragostea lui Dumnezeu este copleșitoare și nimic din materialitatea acestei lumi nu poate depăși starea de iubire deplină oferită de Dumnezeu-Treimea: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Sfântul Apostol Pavel ne spune tuturor: „voi nu sunteți ai voștri, căci ați fost cumpărați cu preț” (I Cor. 6, 19 – 20). De aceea nu putem rămâne nepăsători în fața acestui mare act de iubire, căci nu poate exista mai mare dragoste decât aceasta, ca „cineva să-și pună sufletul pentru prietenii săi” (Ioan 15, 13). Conștientizarea faptului cert că nu suntem stăpâni peste trupurile noastre, și că am fost răscumpărați de Hristos cu preț de sânge, trebuie să trezească în noi simțul datoriei dragostei față de Dumnezeu și față de aproapele. De aceea trebuie să cercetăm zilnic pe cei aflați în nevoi și în suferință, și să le întindem mâna plină de iubire, așa după cum și Hristos ne păstrează în dragostea Sa.

Dreptmăritori creștini, Conform Sfântului Grigorie de Nyssa, cel mai mare dar dat de Dumnezeu omului este libertatea. A fi liber cu adevărat nu înseamnă că omul poate face ce vrea, căci de aici rezultă multe patimi și vicii care ne înrobesc și ne țin departe de Dumnezeu. A fi cu adevărat liber înseamnă să devii liber față de orice păcat, să respecți voia lui Dumnezeu în care libertatea capătă un sens ce duce la Hristos, cel Liber de orice păcat. Putința de a ajunge la Dumnezeu, în Raiul cel mult dorit o avem câștigată în mod obiectiv de Fiul lui Dumnezeu prin jertfa și învierea Sa, însă fiecare dintre noi trebuie să culegem singuri roadele jertfei de pe Golgota. Această subiectivizare a mântuirii obiective se realizează în fiecare zi, prin credință și fapte bune, acestea fiind aripile care-l duc pe om înălțimea Raiului și-l țin permanent ancorat în iubirea cea fără margini a lui Dumnezeu.

Înțelegerea greșită a libertății aduce cu sine absența lui Dumnezeu din viața omului, care în mod conștient refuză respectarea voii divine, considerând că libertatea sa îl face stăpân peste toate, dar în realitate îl fac rob al acestora. Dintr-o astfel de libertate, înțeleasă în acest mod egoist de a trăi, omul nu mai arde de iubire pentru aproapele, devine nepăsător față de cel aflat în suferință, uitând că Hristos a luat asupra Sa toate neputințele noastre. Tot din înțelegerea greșită a libertății apare suferința, ca urmare directă a păcatului. Noi trebuie să fim conștienți că suferim pentru păcatele noastre proprii. Să fim conștienți că orice păcat atrage după sine o suferință. Dacă am fi mai atenți cu noi înșine am observa imediat legătura dintre păcat și suferință. Dumnezeu îngăduie să suferim tocmai pentru ca să ne trezim din rătăcirea păcatului, să conștientizăm cât de păcătoși suntem și să ne întoarcem la El, căutând Biserica și integrându-ne în viața ei.





 

Iisus Hristos Cel înviat, Care ni se împărtășește Trup și Sânge prin Biserică, este singura noastră salvare, singura noastră nădejde! La El să strigam cu credință în orice necaz, în orice nevoie și durere! Și Dumnezeu ne va auzi. Căci El ne-a promis prin gura Psalmistului, zicând: „Striga-va către Mine și-l voi auzi pe el; cu dânsul sunt în necaz și-l voi scoate pe el și-l voi slăvi. Cu lungime de zile îl voi umple pe el, și îi voi arata lui mântuirea Mea” (Psalm 90, 15-16). 

Iubiți credincioși, În această sfântă și mare zi, cea dintâi a săptămânii, suntem chemați de Hristos pentru a fi încredințați, iar și iar, că El a înviat și că prin jertfa Sa porțile iadului s-au sfărmat, dezlegând pe cei din întuneric. Astăzi toate sunt pline de lumina lui Hristos care luminează tuturor, plânsul devine bucurie, iar credința devine bucurie, văzând pe Domul biruitor al morții. 
Sfânta Liturghie ne cheamă iar și iar să ne unim tainic cu Domnul prin sublimul rugăciunii pline de trăire duhovnicească. Tot în cadrul ei, omul primenit cu post, se apropie cu smerenie de Însuși Trupul și Sângele Domnului din Sfânta Împărtășanie, cu nădejde tare că Dumnezeu, în iubirea Sa nemărginită, ne așteaptă pe fiecare dintre noi.
Dacă până la înviere moartea era stăpâna aparentă a lumii, iar omul îi era cu totul supus datorită robiei realizată de păcat, astăzi moartea este biruită de Cel prin care toate s-au făcut, iar omul are acum forța de a se ridica deasupra păcatului și a morții și de a trăi cu și pentru Hristos. Omul gustă Raiul și îl trăiește de aici de pe pământ, căci, pentru omul credincios, care urmează voia divină nu doar prin cuvinte, ci prin fapte, având nădejde tare în Dumnezeu, prin credință și fapte bune este ridicat dincolo de întunericul păcatelor și a morții, ajungând la viața veșnică în și cu Hristos. 

Iubiți fii duhovnicești, Chemarea rostită de Stăpânul tuturor prin glasul Sfintei Liturghii prin cuvintele: „cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste să vă apropiați” își descoperă deplin însemnătatea în sensul vieții noastre de a săvârși permanent binele. Această chemare denotă responsabilitatea față de noi înșine, față de aproapele și implicit față de viața noastră din veșnicie. Participarea la Sfânta Liturghie în cadrul Sfintei Biserici aduce omului intrarea și trăirea în veșnicie. Aici harul permanent lucrător al lui Dumnezeu se simte și ridică pe om, pregătindu-l pentru întâlnirea cu Hristos din viața veșnică. De aceea prin înviere, lumina lui Hristos luminează viețile tuturor celor ce doresc să-L primească în suflete și în inimi, trăind permanent cu teama, ca nu cumva prin păcat, să-l mâhnească pe Dumnezeu, care și-a dovedit iubirea desăvârșită față de om prin jertfa și învierea lui Hristos. Sfântă și preaînaltă este Liturghia Învierii, dar această liturghie nu se oprește în această noapte. Fiecare Duminică și sărbătoare ni-L pune în față pe Hristos care stă în chip nevăzut cercetând cu atenție inimile noastre. Drumul către unirea deplină cu Hristos din Sfânta Împărtășanie nu se parcurge cu ușurință fără o călăuză atentă la urcușul nostru duhovnicesc. De aceea Hristos, și prin El ierarhii și preoții de pretutindeni, veghează neîncetat la paza sufletelor aflate în căutarea lui Dumnezeu.

Iubiți credincioși, Hristos Mântuitorul lumii trimite lumina Sa până la marginile pământului. Această lumină împreună cu credința în Hristos a fost adusă oarecând pe pământul Dobrogei de Sfântul Apostol Andrei, care a propovăduit tuturor că Hristos a înviat. Lumina peșterii sale nu este alta decât lumina Fiului lui Dumnezeu înviat care luminează și astăzi, la 2000 de ani de la primul altar creștin, în sufletele noastre ale tuturor. Având ca model pe Sfântul Apostol Andrei, părintele spiritual al întregii Dobroge, să facem din inimile noastre altare în care să se sălășluiască lumina lui Hristos, și astfel, prin cuvânt și faptă să ne facem adevărate candele de lumină, adevărați mărturisitori ai lui Dumnezeu.
 Acestă noapte sfântă, marcată de lumina lui Hristos ce este împărțită credincioșilor, împărtășindu-vă din inimă aceste gânduri cu nădejdea că le veți sădi în sufletele voastre, vă îmbrățișăm cu părintească dragoste și vă dorim o viață nouă în Hristos Domnul Cel Înviat, zile îndelungate, cu pace, întru bucurie și cu sănătate deplină și vă adresăm vestirea cea de biruință purtătoare꞉ Hristos a înviat!  Al vostru Arhipăstor, pentru tot binele doritor şi către Hristos Cel înviat rugător, † TEODOSIE, ARHIEPISCOPUL TOMISULUI
 


 

Ti-a placut articolul?

Comentarii