Amendă pentru construcţie fără autorizaţie, anulată de instanţă. Cum a câştigat o firmă în faţa Primăriei Constanţa

Pe rolul Judecătoriei Constanţa s-a aflat, la data de 5 iunie 2019, judecarea cauzei civile privind petenta M.I.C. SRL, cu sediul ales în Constanţa, şi intimatul Primăria Municipiului Constanţa, având ca obiect plângere contravenţională 50 xxxxxx.
 
Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la data de 27.09.2018, petenta M.I.C. SRL a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului Constanţa - Direcţia Poliţia Locală, anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. PV 50 - xxxxx 9/13.09.2018, iar în subsidiar, înlocuirea sancţiunii amenzii cu cea a avertismentului.
 
În motivare, petenta a arătat că la data de 13.09.2018 a fost sancţionată contravenţional cu amendă în cuantum de xxxxx lei pentru o pretinsă încălcare a dispoziţiilor art. 26 lit. b din Legea nr. 50/1991, reţinându-se în sarcina sa că ar fi executat lucrări de construire cu nerespectarea autorizaţiei de construire nr. 1615 /07.11.2017 şi a proiectului tehnic vizat spre neschimbare, constând în realizare stâlpi din beton armat şi montare cofraj şi armaturi peste etajul 3 al imobilului D+P+3E - în curs de execuţie.
 
De asemenea, petenta a mai susţinut că procesul-verbal este lovit şi de nulitate relativă, prin încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, întrucât în procesul-verbal de contravenţie nu se menţionează posibilitatea achitării, în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, iar vătămarea suferită este evidentă în condiţiile în care nu i s-a dat posibilitatea achitării a jumătate din minimul amenzii prevăzut de lege.
 
A invocat nulitatea procesului-verbal întrucât agentul constatator a depăşit limitele competenţei care îi era conferită de lege. Astfel, potrivit prevederilor art. 8 lit. e din Legea nr. 155/2010 şi art. 27 alin. 5 din Legea nr. 50/1991, poliţistul local avea obligaţia să îl înainteze, în vederea aplicării sancţiunii, şefului compartimentului care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism, ai cărui funcţionari cu pregătire de specialitate au competenţa unei evaluări obiective a situaţiei sesizate. Doar în măsura în care constatările agentului poliţiei locale se apreciază a fi corecte, se va putea dispune aplicarea unei sancţiuni individualizate, proporţionale cu gradul de pericol social al faptei săvârşite. Or, aşa cum rezultă din procesul-verbal de contravenţie, rezoluţia de aplicare a sancţiunii a fost dispusă de către numitul E. D., în calitate de „împuternicit”, fără menţionarea instituţiei din care face parte.
 
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, petenta a susţinut, în esenţă, că a obţinut toate avizele şi a depus întreaga documentaţie solicitată prin certificatul de urbanism nr. 1757/03.05.2018, înregistrând la Primăria Constanţa, la data de 24.07.2018, cererea nr. xxxxxx pentru emiterea autorizaţiei de construire pentru modificare proiect în curs de execuţie conform AC nr. 1615 /07.11.2017 prin supraetajare până la D+P+7E şi recompartimentări interioare, însă Primăria nu a respectat termenul de soluţionare în maximum 30 de zile de la data depunerii documentaţiei complete. A menţionat că, deşi data constatării presupusei contravenţii a fost 24.08.2018, la data la care s-a încheiat procesul-verbal de contravenţie (13.09.2018), autorizaţia de construire fusese deja obţinută încă din 4.09.2018, aşa cum rezultă din autorizaţie şi din obiecţiunile înscrise în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie.
 
Intimatul Primăria Municipiului Constanţa a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. A precizat că directorul executiv adjunct al Poliţiei Locale avea competenţa să aplice sancţiunea stabilită de agentul constatator din compartimentul său de specialitate prin procesul-verbal de contravenţie contestat.
 
Instanţa observă că, deşi rezoluţia de aplicare a sancţiunii contravenţionale a fost dispusă de numitul E. D., în calitate de împuternicit, intimata nu a dovedit existenţa unei astfel de împuterniciri oferite acestei persoane în temeiul art. 65 din Legea nr. 215/2001 de către primar, deşi o invocă prin întâmpinare.
 
Prin urmare, având în vedere că dispoziţiile art. 27 alin. 5 din Legea nr. 50/1991 conferă competenţa aplicării sancţiunii exclusiv şefului compartimentului care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism sau, după caz, preşedintelui consiliului judeţean ori primarului unităţii administrativ-teritoriale sau al sectorului municipiului Bucureşti în a cărui rază s-a săvârşit contravenţia şi că nu s-a dovedit împrejurarea că primarul şi-ar fi delegat atribuţia de aplicare a sancţiunii către numitul E. D., instanţa concluzionează că procesul-verbal este viciat sub aspectul legalităţii. Prin urmare, instanţa va admite plângerea formulată şi va anula procesul-verbal contestat.